Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 43/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 43 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 2: Secrețeanu Adriana Florina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Câmpina și Tribunalul Prahova cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - -, cu sediul în C, Calea, nr.18, jud. P în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în C,-, jud.
Cauză soluționată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2007 sub nr-, reclamanta - - Cac hemat în judecată pe pârâta și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 599,36 lei, din care suma de 492,02 lei reprezentă contravaloare facturi emise și neachitate pe perioada ianuarie - septembrie 2007 iar 107,34 lei, reprezintă penalități de întârziere, datorate conform Legii nr. 326/2001 și nr. 51/2006.
In motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei, respectiv apă și canal. Cu adresa nr. 693/06.07.2007 i-a fost adusă pârâtei la cunoștință suma datorată precum și posibilitatea de a se prezenta la sediul societății în vederea realizării concilierii directe.
A mai învederat reclamanta faptul că majorările de întârziere sunt calculate prin aplicarea unui coeficient de 0,06%, 0,05%, 0,1% pe zi de la data scadentă a facturii. In dovedirea cererii, aceasta depunând la dosar, în conformitate cu prevederile art.112 alin. 2 Cod procedură civilă, nota de calcul nr. 1017/18.10.2007, adresa nr. 693/06.07.2007, chitanțe.
In ședința din 15 noiembrie 2007, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei, față de prevederile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, Legea serviciilor comunitare de utilități publice, competența de soluționare revenind Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.3413/15 noiembrie 2007, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței materiale a instanței mai sus menționate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ, în baza art. 158 cod procedură civilă.
Cauza a fost înaintată Tribnalului P - Secția Contencios Administrativ, fiind înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 29.01.2008, din oficiu, tribunalul a invocat excepția de necompetență materială.
Prin sentința nr. 50 din 29 ianuarie 2008, tribunalul a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova - Secția contencios administrativ și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, a constatat conflictul negativ de competență și în baza art. 21 Cod procedură civilă a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 51/2006, acest act normativ reglementează două categorii de raporturi juridice, cu regimuri juridice distincte, respectiv cele dintre autoritățile administrației publice locale ( la nivelul cărora se organizează serviciile de utilități publice) și operatori (definiți de disp.art. 2 lit. g din Legea nr. 51/2006) precum și cele dintre operatori și utilizatori/beneficiari ai serviciilor prestate.
In ceea ce privește prima categorie de raporturi juridice, tribunalul a reținut că acestea se materializează, în esență, prin hotărâri și contracte de delegare a gestiunii serviciilor (în cazul gestiunii gelegate), care sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrative.
In ceea ce privesc raporturile juridice dintre operatori și utilizatori, tribunalul a apreciat că acestea au natură contractuală, aspect menționat expres de disp.art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, conform cărora " contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice ".
Ca urmare, aceste din urmă contracte sunt supse regulilor de drept comun (drept civil ), soluționarea litigiilor născute din executarea acestora aparținând în primă instanță judecătoriilor, aspect precizat de disp.art.51 al.4 din Legea nr. 51/ 2006.
Conflictul negativ de competență a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, prevăd în mod expres că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de lege precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
Acest text de lege face notă discordantă cu întreg conținutul legii, dar și cu cel al Legii nr. 554/2004, care constituie legea - cadru pentru contenciosul administrativ și care, la art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ ca fiind, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stipulând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice ".
In acest context, Legea nr. 51/2006 definește la art. 1 alin. 2, serviciile comunitare de utilități publice ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate de la lit. a) la l).
Delegarea de gestiune a unui serviciu constituie procedura prin care o unitate administrativ-teritorială sau o asociație de dezvoltare comunitară atribuie ori încredințează unuia sau mai multor operatori titulari de licență, gestiunea unui serviciu de utilități publice a cărui răspundere o are, precum și exploatarea sistemului de utilități publice aferente.
Acest raport juridic instituit între autoritatea publică locală și operatorul care preia serviciul de utilitate publică spre exploatare nemijlocită, constituie actul administrativ/contractul de administrare suspus competenței materiale a tribunalului ca primă instanță, în conformitate cu art. 2 lit. d Cod procedură civilă.
Art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, definește cea de a doua categorie de raporturi juridice, dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilități publice ca fiind raporturi de natură contractuală, supuse normelor de drept privat.
Natura contractuală a acestor raporturi este în mod expres prevăzută la art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, care individualizează contractele ca fiind de furnizare sau prestare de servicii, scopul lor constituindu-l reglementarea raporturilor dintre operatori și utilizator cu privire la furnizarea / prestarea, utilizarea, facturarea și plata unor servicii de utilitate publică.
Prin urmare, recapitulând în mod succint prevederile legal enunțate mai sus, rezultă în mod neechivoc că la nivelul autorităților publice locale se pot încheia contracte administrative cu 1 operator de utilități publice în vederea gestionării serviciului, în condițiile stipulate de legiuitor și acestea sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult decât atât, prin OUG nr. 13/26.02.2008 este modificat conținutul art. 51 alin. 3 din Legea 51/2006, în sensul că, soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență.Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul /sediul utilizatorului ".
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 1 pct.2 și art. 22 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă, în soluționarea conflictului de competență, curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - -, cu sediul în C, Calea, nr. 18, județ P, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în C,- județ P, în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în țedința publică, azi 12 martie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Red.Fl.-/
4.ex/18.03.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Secrețeanu Adriana Florina
