Conflict de competență - contencios administrativ. Încheierea 97/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 97/2009
Ședința camerei de consiliu din 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Gherla, în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C în contradictoriu cu pârâta SC & CO SRL.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.403 pronunțată la data de 10 martie 2009, în dosarul nr- al Judecătoriei Gherlas -a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C, în contradictoriu cu debitoarea SC & CO SRL, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că între creditoare și debitoare s-a încheiat contractul nr.168 din 07.11.2005, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr.de înmatriculare -. Cuantumul rovinietei a fost de 576,00 Euro cu obligația achitării în patru rate.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002, privind introducerea tarifului de utilitare a rețelei de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată () și de numărul de axe, după caz.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 84/2003, este persoană juridică română, de interes strategic național cât timp statul este acționar majoritar, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa 1, iar potrivit alineatului 6 al aceluiași text de lege, desfășoară în principal activități de interes public național n domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Art. 2 lit. b din același act normativ prevede că sunt asimilate autorităților publice în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Din analiza textelor legale mai sus-menționate reiese că rovinieta reprezintă o taxă percepută de către, aplicabilă tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Instanța a apreciat că această taxă nu este datorată în temeiul unor raporturi juridice de drept privat, ci este impusă de lege, având caracter general și obligatoriu. Totodată, în cadrul acestui raport juridic, concretizat prin încheierea contractului nr. 168/07.11.2005, prin intermediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri C-N, creditoarea apare ca o autoritate publică, în sensul art. 2 alin.1 lit. b din Legea nr. 554/2004, iar respectivul contract este un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ, derulându-se în vederea exercitării unei activități de interes public (exploatarea rețelei de drumuri naționale din România). Astfel, contractele care au ca obiect plata eșalonată a rovinietelor nu au natură comercială sau civilă, în funcție de calitatea beneficiarului, ci natură administrativă, întrucât au ca obiect plata unui tarif care se percepe pentru exploatarea unor bunuri publice.
Așadar, instanța a apreciat că în cauză este vorba de un raport juridic de drept administrativ, competența de soluționare aparținând instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 (conform căruia cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanță), coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ. văzând și dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin Încheierea civilă nr.1338 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla și a fost sesizată Curtea de Apel Cluj cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că usținerile instanței de fond în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit.m din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Dacă ne raportăm la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, rezultă că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 168/2005 nu este un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai in virtutea faptului că actul administrativ este emis in regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat în conformitate cu art.158 pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Gherla și existând conflictul negativ de competență, a înaintat potrivit art.21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Gherlaa fost sesizată de către creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu o cerere pentru somație de plată împotriva debitoarei SC & CO SRL, solicitând obligarea acesteia la plata: echivalentul în lei a sumei de 288,00 Euro, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, rămase restante; echivalentul în lei a sumei de 420,77 euro, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 20.02.2009 și mai departe, până la achitarea integrală a debitului; echivalentul în lei a sumei de 7,56 euro, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate.
Judecătoria a apreciat că nu este competentă material să analizeze cererea astfel formulată întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj.
Conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001, în forma sa inițială, cererile de emitere a unor ordonanțe de somație de plată, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie, în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.
Acest text a fost modificat de pct. 1 al pct. 12 al <LLNK 12004 195 10 202 0 40>art. I din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 470 din 26 mai 2004, la momentul introducerii acțiunii, el având următorul conținut: "(1) Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
Analiza textelor mai sus redate și succesiunea lor în timp relevă împrejurarea că la momentul la care a fost formulată cererea pentru emiterea somației de plată competența de soluționare a unei acțiuni întemeiate pe prev. art. 1 alin. 1 din nr.OG 5/2001 nu mai este partajată într-o manieră care să deroge de la prevederile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. fiind aplicabile, și în această materie, normele dreptului comun referitoare la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererilor, în funcție de natura litigiului și de suma ce se pretinde.
În speță, se constată că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract comercial, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006, că reclamanta nu a furnizat pârâtei servicii comunitare de interes public astfel cum acestea sunt enumerate în art. 1 alin 2 din Legea nr. 51/2006, iar litigiul dintre părți este determinat de neîndeplinirea de către debitoare a unei obligații contractuale de natură comercială.
Prin urmare, în raport de valoarea litigiului, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă prin raportare la art.2 pct.1 pr.civ. judecătoria este competentă material să soluționeze în fond cererea privind somația de plată.
Pentru toate aceste considerente văzând și prev. art. 22 alin. 2 și 5.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cererii în anulare în favoarea Judecătoriei Gherla.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii înaintată de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C-N- județul C împotriva debitorului SC & CO SRL G cu sediul în- județul C în favoarea Judecătoriei Gherla.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
