Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.906
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva Sentinței civile nr. 2386 pronunțată în data de 12 decembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata SC SRL CNa vând ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.386/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și, în consecință, a fost anulată în întregime decizia nr. 106/2008 a C și parțial decizia de impunere nr. 543/2008, în sensul admiterii solicitării de rambursare pentru suma negativă de, în sumă de 13.723 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că organul fiscal a efectuat o inspecție fiscală la reclamantă pentru a verifica dacă se impune admiterea cererii de rambursare a sumei negative de, inspecție finalizată cu raportul de inspecție fiscală nr. 50.242/25.06.2008.
În urma verificării documentelor, s-a apreciat că nu se justifică rambursarea sumei de solicitată, astfel că prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 543/24.06.2008 s-a stabilit obligația de plată a reclamantei pentru această sumă.
Reclamanta a formulat contestație conform art. 205. proc. fiscală, ce a fost respinsă în decizia nr. 106/28.07.2008. Această decizie apreciază că la data exercitării dreptului de deducere a, locatorul nu și-a exercitat opțiunea pentru taxarea operațiunilor efectuate, fără ca, în termen, să depună la organul fiscal teritorial notificările privind taxarea operațiunilor, astfel încălcând prevederile pct. 44, respectiv 40 din nr.HG 44/2004.
Reclamanta a depus facturile operațiunii de închiriere, precum și o notificare emisă de locator și înregistrată la data de 18.06.2008, prin care acesta a arătat că, începând cu 01.05.2002, optează pentru taxarea acestei operațiuni. Aceasta a dus la solicitarea de rambursare a sumei negative de pentru facturile reprezentând chiria acestui imobil în perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, deoarece în timp ce reclamanta a considerat că notificarea reprezintă o confirmare a operațiunii de taxare, începând cu 01.05.2002, prin emiterea unor facturi cu, echipa de control fiscal a apreciat că, în conformitate cu art. 15 alin. 2 și 78 din Constituție, legea dispune pentru viitor, iar modificările aduse Codului fiscal sunt aplicabile doar începând cu data de 01.01.2008, fără a produce efecte retroactive.
La data de 01.01.2008 a fost reziliat contractul de închiriere a spațiului, însă justificarea scutirii de TVA a fost solicitată în baza facturilor de închiriere a unui spațiu și a notificării privind înregistrarea opțiunii de taxare a operațiunii de închiriere.
Potrivit art. 141 alin. 3. fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri mobile în condițiile prevăzute de art. 38 Normelor metodologice pentru aplicarea Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, care prevăd faptul că opțiunea se notifică organelor fiscale și se exercită de la data înscrisă in notificare, iar depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.
Având în vedere aceste dispoziții, tribunalul a apreciat că este irelevant faptul că reclamanta nu deținea notificarea privind înregistrarea opțiunii de taxare și care să fi fost depusă la organul fiscal pe perioada pentru care solicită rambursarea de și nici faptul că în timpul controlului, în timp ce contractul de închiriere era reziliat, s-a depus această notificare de către locator, pentru că, atâta timp cât normele de drept procedural și material fiscal nu prevăd o sancțiune pentru depunerea cu întârziere a acestei notificări, rezultă că aceasta putea fi depusă oricând, cu consecința posibilității deducerii -ului solicitat la rambursare.
Prin urmare, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 218. proc. fiscală, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 106/2008 a C în întregime și a anulat parțial decizia de impunere nr. 543/2008, în sensul admiterii solicitării de rambursare pentru suma negativă de TVA 13.723 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei.
In dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041. proc. civ. pârâta arată că instanța de fond a retinut că reclamanta este îndreptățită la restituire în sumă de 13.723 lei, în speță, fiind incidente prevederile legale invocate de reclamanta în sprijinul susținerilor sale, respectiv art. 141 pct. 2 lit. e), art. 141 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, precum si cele ale pct. 38 alin. 3 din nr.HG 44/2004, pretinzând că, deși organul de control și-a fundamentat poziția pe aceleași dispoziții legale, interpretarea pe care acesta a făcut-o este contrara normelor de drept în vigoare la momentul controlului, cât si a principiilor de drept aplicabile în speță.
Pârâta a precizat și faptul că la pronunțarea hotărârii, instanța de fond a analizat si adresa cu numărul -/28.05.2008 prin care, Direcția Generală Legislație si Proceduri Fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala face unele aprecieri cu privire la aplicarea dispozițiilor legale in materie.
De asemenea, a mai relevat pârâta, instanța acceptă susținerea reclamantei prin care, deși recunoaște ca actul de închiriere în temeiul căruia s-au emis facturile aferent cărora solicită rambursare a expirat, apreciază că acest fapt nu are relevanță atâta timp cât art. 141 (3) din Codul fiscal prevede în mod expres că depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.
A mai relevat pârâta faptul că la data constatării, reclamanta nu deținea notificarea privind înregistrarea opțiunii de taxare a operațiunii de închiriere, ceea ce denotă că nu a respectat dispozițiile art. 141 alin.3 din Legea nr. 571 /200 /R si pct. 38 din HG nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Pârâta a mai arătat că în timpul controlului, respectiv 17.06.2008 -24.06.2008, atunci când contractul de închiriere între părți era reziliat, s-a depus de către locator, la Administrația Finanțelor Publice C-N, notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere sub nr. 19.954/18.06.2008, prin care specifică data de 01.05. 2002, data de la care optează pentru taxarea operațiunilor de închiriere.
In opinia pârâtei, notificarea depusă în anul 2008 pentru operațiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e din Codul Fiscal, efectuate în anul 2007, în lipsa unor dispoziții legale tranzitorii exprese, trebuia să se seama de prevederile legale în vigoare la momentul efectuării operațiunilor respective. Astfel, se poate considera că regimul juridic al operațiunii, inclusiv posibila notificare, este dat de norma legală în vigoare la data începerii operațiunii si nu de la data propriu-zisă la care se face notificarea.
In sprijinul celor arătate mai sus, pârâta invocă și prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, deci nu se aplică, cu excepțiile menționate, retroactiv.
Se mai relevă că instanța de fond a ținut seama si de adresa nr. -/28.05. 2008 emisă de Direcția Generală Legislație si Proceduri Fiscale - ANAF, iar pârâta este de acord cu punctul de vedere exprimat în aceasta, cu mențiunea că modificarea si completarea pct. 38 alin. (3) si pct. 39 alin. (4) s-a făcut prin nr.HG 1.579/2007 publicată in Monitorul Oficial din 28.12.2007 și operează numai începând cu 1 ianuarie 2008.
Dat fiind faptul că, suma de 13.723 lei solicitată de reclamantă reprezintă aferentă unor facturi de închiriere a unui imobil în perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, acesteia nu-i sunt aplicabile prevederile legale de care se prevalează, decât doar dacă s-ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii.
Având în vedere că organele fiscale au obligația să aplice legislația în vigoare în forma în care aceasta exista la data controlului, era imposibil ca organul de control să cont de dispoziții legale de genul celor de care se prevalează reclamanta, atâta timp cât acestea la acea dată nu erau în vigoare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Analizând argumentele aduse prin recursul promovat în raport de actele dosarului cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține următoarele:
Organul fiscal a efectuat o inspecție fiscală la reclamantă pentru a verifica dacă se impune admiterea cererii de rambursare a sumei negative de, inspecție finalizată cu raportul de inspecție fiscală nr. 50.242/25.06.2008, apreciindu-se că solicitarea de rambursare este nefondată, astfel că, prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 543/24.06.2008, s-a dispus în consecință.
În urma controlului, s-a constatat faptul că, în perioada supusă verificării, reclamanta a dedus înscris în facturi având ca obiect închirierea unui imobil, or, aceste cheltuieli fac parte din categoria operațiunilor scutite de la plata taxei pe valoare adăugată conform prevederilor art. 141 alin. 2 lit. k, actual art. 141 alin. 2 lit. e Cod fiscal.
Reclamanta a formulat contestație conform art. 205. proc. fiscală, ce a fost respinsă în decizia nr. 106/28.07.2008.
Reclamanta a contestat decizia nr. 106/28.07 2008 emisă de C, pe considerentul că, prin aceasta, nu i-a fost admisa contestația prin care pretindea că are dreptul la rambursarea sumei negative de în cuantum de 13.723 lei.
În speță, TVA-ul în discuție este aferent sumelor achitate cu titlu de chirie de către reclamantă, în perioada ianuarie-decembrie 2007, în condițiile în care opțiunea locatorului pentru taxarea acestor operațiuni a fost formulată doar ulterior finalizării controlului fiscal și la momentul la care contractul de închiriere era reziliat.
În apărare, reclamanta s-a prevalat de disp. art. 38 din HG nr. 44/2004, în forma în vigoare la momentul depunerii notificării, care se aplică începând cu data de 1.01.2008, conform căreia opțiunea de taxare se notifică organelor fiscale și se exercită de la data înscrisă in notificare, iar depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.
Tribunalul a achiesat la această motivare, raportat la inexistența vreunei sancțiuni pentru depunerea cu întârziere a notificării, iar prin recursul declarat, pârâta susține, în esență, că notificarea depusă în anul 2008 pentru operațiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e din Codul Fiscal, efectuate în anul 2007, în lipsa unor dispoziții legale tranzitorii exprese, trebuia să se seama de prevederile legale în vigoare la momentul efectuării operațiunilor respective. Astfel, se apreciază că regimul juridic al operațiunii, inclusiv posibila notificare, este dat de norma legală în vigoare la data începerii operațiunii si nu de la data propriu-zisă la care se face notificarea.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 3 din Codul fiscal, pentru anul 2007, în mod corect a reținut pârâta că operațiunea de închiriere de bunuri imobile reprezintă o operațiune scutită de, pentru care persoana impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor, această opțiune notificându-se organelor fiscale teritoriale. Potrivit dispozițiilor nr.HG 1.861/2006, opțiunea de taxare a operațiunilor se notifică organelor fiscale teritoriale și se aplică de la data depunerii notificării sau o dată ulterioară, înscrisă în notificare.
Acestea sunt textele pe care se bazează apărarea formulată de către pârâtă, în timp ce tribunalul a constatat că aplicabile sunt disp. pct. 38 alin. 3 din nr.HG 1.579/2007, în vigoare la o dată ulterioară perioadei verificate, respectiv începând cu data de 01.01.2008, conform căreia notificarea se poate referi și la perioadă anterioară.
Curtea apreciază că prin aceste statuări, tribunalul nu a încălcat principiul neretroactivității legii civile, ci a făcut o corectă aplicare a unor dispoziții procedurale, care este de notorietate că sunt de imediată aplicare.
Astfel, instanța achiesează la poziția exprimată de către reclamantă prin întâmpinare, în sensul în care acest principiu este general valabil, chiar dacă aspectele de drept material la care se referă sunt anterioare modificării normei procedurale.
Dreptul material statuează că aceste operațiuni sunt, în principiu, scutite de TVA, conferind însă posibilitatea optării pentru un regim de taxare, cerința procedurală pentru exercitarea acestui drept de opțiune fiind notificarea adresată organelor competente.
Însă, forma și efectele notificării, ca act de procedură, sunt guvernate, în opinia instanței, de legea în vigoare la momentul formulării ei, respectiv, de HG nr. 1579/2007, norma procedurală anterioară neputând ultraactiva, în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.
O altă interpretare ar lipsi de efecte juridice prevederea legală conform căreia depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare, relevant fiind și faptul că legiuitorul nu a circumstanțiat aceste dispoziții, în sensul în care ele privesc doar operațiunile derulate începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Dreptul material la opțiune al locatorului era actual atât la momentul derulării contractului, cât și la cel al depunerii notificării, fiind exprimat tacit prin emiterea unor facturi cu TVA, iar data nașterii lui este stabilită, conform normelor procedurale, prin notificare.
Atâta vreme cât legea arată faptul că data nașterii dreptului este data opțiunii menționate în notificare și nu este sancționată în nici un mod depunerea ei cu întârziere, motivele de nelegalitate invocate în recurs sunt nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța a luat în considerare și cele menționate în adresa cu nr. -/28.05.2008 ( 62, dosar fond), prin care Direcția Generala Legislație și Proceduri Fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala face unele aprecieri cu privire la aplicarea dispozițiilor incidente în prezenta cauză.
Astfel, Curtea apreciază că acest înscris trebuie luat și el în considerare pentru corecta soluționare a recursului, dat fiind emitentul actului, care a dat aceiași interpretare acestor prevederi.
Cu toate că astfel de "clarificări" nu sunt obligatorii pentru organele fiscale teritoriale, ele nu pot fi ignorate din perspectiva faptului că cetățeanul este îndreptățit la o bună administrație, ceea ce presupune și obligația autorităților de a interpreta și aplica în mod unitar legislația, pentru a nu dezavantaja unii operatori economici, în opoziție cu alții.
Or, dată fiind împrejurarea că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestei adrese este identică cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, Curtea apreciază că înscrisul trebuie și poate fi luat în considerare ca un argument suplimentar, chiar dacă nu decisiv, în vederea pronunțării unei soluții favorabile reclamantei.
De asemenea, prin modul în care prima instanță a soluționat cauza nu este prejudiciat bugetul de stat, în condițiile în care locatorul a încasat TVA, pe care l-a virat și pe care locatarul l-a dedus ulterior.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312.pr.civ. recursul declarat de către pârâtă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2.386 din 12 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
