Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1891/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1891
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții, -, -, -, și, împotriva Sentinței civile nr. 952/CA din 25 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - suplimentul postului 25%.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, -, -, și, avocat de la Baroul Suceava care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 11 mai 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B-N în numele pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21 mai 2009, sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 22 mai 2009 s-a înregistrat la dosar aceeași întâmpinare sosită prin poștă, însoțită de copia Sentinței civile nr. 965 din 10 martie 2009, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse cu reprezentantul reclamanților recurenți, care depune la dosar un tabel nominal cu semnăturile în original ale recurenților pentru a face dovada că este împuternicit să-i reprezinte în instanță.
Raportat la faptul că se depune doar la acest termen împuternicire avocațială datată 6 mai 2009, se constată că aferent fondului nu există delegație în sensul de a-i reprezenta pe reclamanți, astfel încât Curtea, din oficiu, ridică excepția anulării recursului ca urmare a lipsei dovezii de reprezentant.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției pe motiv că are calitate de reprezentant din data de 13 februarie 2009, susținând că deține delegație de reprezentare, urmând aod epune.
Curtea, din oficiu, ridică excepția prematurității formulării acțiunii.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției arătând că acest spor nu a fost cuantificat de legiuitor, iar cauza finală a fiecărei hotărâri judecătorești este de a fi pusă în executare, drept subiectiv al reclamanților. Invocă doar practica instanțelor de judecată, precizând că nu a făcut demersul legal pentru cuantificare. Totodată invocă principiul analogiei.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și acordarea acestui spor în cuantum de 25%, fără cheltuieli de judecată.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de pronunțări, la ora 12:35 și, respectiv, 13:45 a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, împuternicirea avocațială nr. 56 din 10 februarie 2009 domnului avocat.
CURTEA
În urma deliberării, se reține că prin sentința civilă nr.952 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune, a necompetenței materiale a instanței, a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale pasive a și a lipsei calității procesuale pasive a MEF, excepții ridicate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
S-a respins acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prev.de art.31 alin.1 lit.c și d din 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, rep. calculate și plătite începând cu data de 1 aprilie 2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății, potrivit motivelor invocate în cererea introductivă.
Pârâții de rând 1-3 au formulat întâmpinări invocând excepțiile prescripției dreptului la acțiune, a necompetenței materiale a instanței, a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale pasive a și a lipsei calității procesuale pasive a MEF, excepții la care reclamanții au răspuns prin notele scrise din 18 septembrie 2008 (69-71), excepții analizate de către instanță, și care au fost respinse pentru aceleași considerente care au fost invocate în notele precizate.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că drepturile reclamanților solicitate prin acțiune au fost stabilite inițial prin disp.art.29 alin.1 lit.c și d din 188/1999 privind drepturile funcționarilor publici, care prin republicare au devenit art.31 alin.1 lit.c și Dispozițiile acestei legi privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG.92/2004.
Este adevărat că potrivit art.XIII din 51/2006 dispozițiile legale precizate au reintrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007 și că fiind vorba de o suspendare legală reclamanții teoretic și legal aveau dreptul a solicita aceste drepturi retroactiv începând cu 1 aprilie 2004. Problema care trebuie clarificată este aceea dacă procentul solicitat de către reclamanți există precizat în vreun text legal în primul rând în textul legal invocat ca și temei al acțiunii.
În raport de aceasta instanța a constatat că nu există vreo dispoziție legală care să precizeze conținutul concret al drepturilor solicitate prin acțiune. Acordarea procentului de 25% prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens nu apare ca fiind justificată întrucât așa cum s-a mai arătat procentul de 25% nu este prevăzut de o normă legală.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest sens reclamanții vor putea solicita guvernului respectiv parlamentului inițierea demersului potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare așa încât acesta să poată fi clar individualizat, comensurat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, prin care au criticat soluția în sensul că aceasta este de natură să creeze discriminări vădite în raport de alți funcționari publici din țară, cărora le-au fost admise acțiuni similare și cărora li s-au acordat aceste drepturi salariale. S-a mai subliniat că, cele două sporuri salariale sunt prevăzute de dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 181/1999 și că suspendarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale. Mai mult decât atât, s-a arătat că, în prezent, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale solicitate, s-a subliniat că acesta este de 25 %, întrucât atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să prevadă un alt cuantum al acestor stimulente, în mod corect instanțele de judecată sesizate cu acțiuni similare au acordat cuantumul general de 25 %.
S-a mai susținut că acest cuantum de 25 % se impune a fi acordat și pentru considerente care țin de egalitatea în fața autorităților publice și de discriminare, atât timp cât o parte din funcționarii publici din țară au câștigat irevocabil dreptul la aceste suplimente în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice BNa solicitat respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, iar intimata Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală BNa lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Trecând la soluționarea recursului dedus judecății, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant al reclamanților a domnului avocat, se constată că aceasta nu este întemeiată și astfel nu poate fi admisă, în condițiile în care s-a depus la dosar împuternicirea avocațială nr. 56 din 10 februarie 2009 domnului avocat, prin care acesta este mandatat de către reclamanți să redacteze și să înregistreze recursul(62).
Referitor la excepția prematurității, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, drepturile salariale solicitate au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999, în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53:Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Pentru a fi posibilă acordarea celor două suplimente, este necesar, în primul rând, să fie posibilă cuantificarea acestora ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care, așa cum a reținut și instanța de fond, revine legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
De altfel, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Nefiind reglementată modalitatea de cuantificare a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), dreptul reclamanților este un drept virtual.
acestora de către instanță, prin analogie, respectiv prin raportare la diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Din perspectiva celor mai sus expuse, acțiunea apare ca fiind prematur introdusă.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține, ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni, în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Având în vedere cele mai sus expuse, în conformitate cu art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul că va respinge, ca prematură, acțiunea formulată de reclamanți.
Se apreciază că prin soluția pronunțată, Curtea a dat valoare principiului "non reformatio in pejus", consacrat de dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, în condițiile în care, prin admiterea recursului și respingerea acțiunii ca prematură, nu s-a creat reclamanților o situație mai grea în propria cale da atac, prin prisma faptului că, în eventualitatea cuantificării ulterioare printr-o normă legală a suplimentelor solicitate, puterea de lucru judecat nu subzistă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite recursul declarat de, -, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.952 din 25.11.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița O. pe care modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, -, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B-N, ca prematură.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
---
RED.DG/MR
3 ex./02.07.09
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
