Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1034/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1034/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - GENERAL GRUP SRL, cu sediul în P, Târgu din V, nr.18, județul A, împotriva sentinței civile nr.173/CA din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P, nr.118, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile. Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 17986/12.10.2009, și cu timbru judiciar de 0,3 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 14.12.2007, reclamanta - General Grup SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei de impunere nr.721/02.07.2007, precum și suspendarea acesteia, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza Raportului de inspecție fiscală nr.11593/02.07.2007, pârâta a emis Decizia de impunere nr.721 prin care a stabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 41.361 lei cu titlu de redevență minieră suplimentară și a sumei de 8.618 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente.
Contestația administrativă i-a fost respinsă prin Decizia nr.71/03.09.2007.
Reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat procedura legală de desfășurare a inspecției fiscale în sensul că avizul de inspecție fiscală nu i-a fost comunicat potrivit art.102 alin.2 lit.b Cod pr.fiscală, iar baza de impunere nu a fost corect calculată, respectiv inspecția nu a verificat toate locurile în care se realizau activități generatoare de venituri impozabile, potrivit art.94 alin.3 lit.e), respectiv lit.g) Cod pr.fiscală.
La data de 21.03.2008 reclamanta și-aprecizatcererea în sensul că înțelege să solicite și anularea Deciziei nr.71/2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr.11593/2007. Totodată, reclamanta a declarat că renunță la soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere.
Prin sentința nr.173/CA/22.05.2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal - a respins contestația reclamantei reținând că, din înscrisurile și expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză, rezultă că reclamanta a diminuat redevența minieră, datorată pentru activitatea de extracție a pietrișului și nisipului, prin includerea în cheltuielile de prelucrare a produselor miniere a tuturor cheltuielilor efectuate de către societate. În acest fel reclamanta a încălcat dispoz.alin.B pct.2 lit.b) din Instrucțiunile tehnice privind modul de raportare și de calcul al valorii producției și redevenței miniere datorat de către titularii actelor de dare în administrare sau concesiune, aprobate prin Ordinul nr.74/2004. Potrivit acestor dispoziții legale, reclamanta avea obligația să întocmească pe propria răspundere o situație a cheltuielilor de prelucrare pentru fiecare produs minier comercializat și care a fost supus prelucrării. Din valoarea producției miniere comercializate, calculate pe baza prețurilor de livrare și a cantității livrate în perioada de raportare, trebuia scăzute cheltuielile de prelucrare, rezultând astfel valoarea producției miniere în raport de care se determina redevența minieră prin aplicarea cotei procentuale prevăzută în permisele de exploatare.
Reclamanta, însă, nu a întocmit situația cheltuielilor de prelucrare pentru fiecare produs comercializat și a luat în calcul la determinarea redevenței miniere toate cheltuielile înregistrate de societate în baza unor documente justificative sau fără asemenea documente, diminuând astfel redevența minieră.
Majorările de întârziere sunt datorate în temeiul art.47 alin.2 din Legea nr.85/2003 și art.119 alin.1 Cod pr.fiscală.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta care, invocând dispoz.art.304 pct.7-10 și art.3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Expertiza contabilă efectuată în cauză a reliefat modul eronat în care organul fiscal a calculat redevența minieră fără să țină cont de toate cheltuielile aferente activității de exploatare a resurselor minerale. Astfel, organul fiscal nu a verificat și stabilit cheltuielile deductibile de exploatare ce se iau în calcul la stabilirea redevenței, încălcând astfel dispoz. art. 94 slin. 3 lit. e) și g) proc.fisc.
Instanța de fonda înlăturat fără explicații această probă în sensul că nu a apreciat concluziile acesteia și nu a ținut seama de ele.
Intimata pârâtă DGFP Aaf ormulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului, întrucât din hotărâre rezultă că prima instanță a luat în considerare inclusiv concluziile raportului de expertiză.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs de fapt și de drept invocate, mai puțin prin prisma art. 304 pct. 10.proc.civ. - care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005, Curtea constată că recursul nu este fondat.
La pronunțarea sentinței, prima instanță a luat în considerare inclusiv concluziile raportului de expertiză judiciară financiar contabilă, pe care le-a interpretat prin coroborare cu înscrisurile depuse la dosar.
Din întreg acest ansamblu probator, prima instanță a apreciat în mod legal și temeinic faptul că, neîntocmind situația cheltuielilor de prelucrare pentru fiecare produs comercializat și luând în calcul la determinarea redevenței miniere toate cheltuielile înregistrate de societate în contabilitate, reclamanta și-a diminuat nelegal redevența minieră.
Însăși expertiza judiciară confirmă faptul că reclamanta, pe perioada controlată de organele fiscale: 28.04.2006-31.03.2007, nu a întocmit o situație a cheltuielilor de prelucrare pentru fiecare produs minier comercializat, care a fost supus prelucrării, și nici nu a detaliat pe categorii veniturile obținute din vânzarea produselor miniere și a celor obținute din alte activități desfășurate de acesta (prestări servicii transport).
Potrivit lit. B) alin. 2 lit.b) paragraf. 2 și 3 din Instrucțiunile Tehnice privind modul de raportare și de calcul al valorii producției și redevenței miniere datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau de concesiune, aprobate prin Ordinul nr. 74/2004 emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale - forma în vigoare pentru perioada suspusă controlului - "În cazul produselor miniere prelucrate și comercializate, titularul va întocmi, pe propria răspundere, o situație a cheltuielilor de prelucrare pentru fiecare produs minier comercializat, care a fost supus prelucrării. Din valoarea producției miniere comercializate, calculată pe baza prețurilor de livrare și a cantităților livrate în perioada de raportare, se vor scădea cheltuielile de prelucrare, rezultând valoarea producției miniere, care stă la baza calculului contravalorii redevenței miniere datorate. -.
Cheltuielile de prelucrare cuprindcheltuielile aferente operațiunilor pentru obținerea produselor miniere comercializabile, cum sunt: concasare, măcinare, flotare, filtrare, spălare, tăiere, lustruire, uscare, cioplire, sortare, separare magnetică și electrostatică, îmbuteliere ape minerale. Acestea se calculează de către titular, pe propria răspundere și sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice".
Faptul că experții judiciari au efectuat calcule proprii și au luat în considerare fiecare factură și anexele acestora privind activitatea reclamantei, precum și anumite cheltuieli decât cele de prelucrare arătate anterior - legate de transportul materialului brut, combustibilul, piesele de schimb, forța de muncă - ajungând la alte concluzii decât organele fiscale, nu îndreptățește concluzia incorectitudinii calculului realizat de organele fiscale, care a avut în vedere strict dispozițiile legale sus expuse.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - GENERAL GRUP SRL, cu sediul în P, Târgu din V, nr.18, județul A, împotriva sentinței civile nr.173/CA din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P, nr.118, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red./30.10.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
