Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1035/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Târgu-, cu sediul în Reghin- județul M în numele și pentru DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.385/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
La apelul nominal răspunde intimata-reclamantă SC SRL Reghin prin avocat, lipsă recurenta-pârâtă M - Reghin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei-reclamante declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr. 385 din 3 iunie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte contestația formulată de SRL Reghin în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a anulat în parte Decizia nr. 66 din 29 iulie 2008 și a admis contestația formulată de SRL, anulând în parte decizia de impunere 227 din 19 mai 2008, constatând deducerea legală de către contestatoare a sumei de 87.490 lei cu titlu de TVA aferentă facturilor emise de SRL, Octa SRL și SRL privind contravaloarea chiriei pentru perioada aprilie - decembrie 2006. înlăturat și obligarea contestatoarei la plata sumei de 50470 lei reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 87.490 lei și a obligat intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M la restituirea sumei de 137.960 lei reprezentând 87.490 lei TVA și 50.470 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că organele de control au constatat că societatea comercială nu are dreptul la deducerea TVA înscrisă pe facturile fiscale emise în perioada aprilie 2006 - decembrie 2006 de către SRL, Octa SRL și SRL, reprezentând servicii de închiriere prestate în baza unor contracte, întrucât pentru operațiunile care i-au fost prestate în perioada respectivă, societatea reclamantă nu are notificare privind opțiunea de taxare depusă la organul fiscal teritorial d e către emitenții facturilor.
Instanța, analizând contractele având ca obiect prestarea unor servicii de închiriere în perioada aprilie - decembrie 2006, încheiate de reclamantă cu cele trei societăți care au emis facturile din litigiu, a constatat că reclamanta a solicitat rambursarea TVA întrucât avea notificare privind opțiunea de taxare a operațiunilor în cauză depuse la organul teritorial fiscal de către emitenții facturilor, aceste notificări fiind depuse cu întârziere în luna ianuarie 2007. Organul fiscal a apreciat însă că depunerea cu întârziere a notificărilor echivalează cu lipsa acestora.
Instanța a avut în vedere faptul că, potrivit art. 141 alin. 2 lit. "k" din Codul fiscal, text legal aplicabil în perioada aprilie - decembrie 2006, este scutită de TVA operațiunea de închiriere a bunurilor imobile iar la art. 3 se prevede că orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. 2 lit. "k" în condițiile stabilite în norme. Art. 42 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2002 aprobate prin HG nr. 44/2004 prevede că persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzută la art. 141 alin. 2 lit. "k" din Codul fiscal, iar operațiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formulare prevăzute la anexa 1 și se aplică de la data înscrisă în notificare, care poate fi anterioară depunerii notificării. Instanța a mai reținut că HG nr. 44/2004 mai prevede că depunerea cu întârziere a notificării nu duce la pierderea dreptului contribuabilului de a beneficia de regimul de taxare pentru care a optat.
Modificarea Normelor metodologice de aplicare a art. 141 din Codul fiscal a avut loc prin HG nr. 1861/2006, pct. 38 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Întrucât în speță opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere s-a făcut la 9 ianuarie 2007 iar operațiunile vizate s-au efectuat în perioada aprilie - decembrie 2006, ele trebuiau supuse reglementării în vigoare la data efectuării lor.
Faptul că suma de 87.490 lei reprezentând TVA a fost corect determinată, a rezultat și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerii deciziei nr. 66 din 29 iulie 2008, respingerea petitului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deoarece instanța a ținut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă fiscală efectuat în cauză și că, organul de control în mod legal și corect a respins reclamantei cererea de rambursare a sumei de 139.120,47 lei compusă din 87.490 lei TVA și 51.630,47 lei majorări de întârziere, întrucât opțiunile de taxare a operațiunilor de închiriere au fost exprimate la 9 ianuarie 2007 iar de la această dată sau de la o dată ulterioară notificării se optează pentru taxare.
Recurenta a invocat în susținerea recursului textul pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin HG nr. 44/2004 modificate prin HG nr. 1579/2007, precizând că expertul a aplicat reglementările prevăzute de HG nr. 1579/2007 asupra unei perioade când acest act normativ nu era în vigoare.
În motivarea recursului s-a subliniat faptul că pentru operațiunile de închiriere efectuate în perioada aprilie - decembrie 2006 opțiunea de taxare trebuia efectuată conform art. 42 alin. 3 din HG nr. 44/2004 până la 31 decembrie 2006, opțiune care nu a fost efectuată în această perioadă iar pentru operațiunile efectuate începând cu 1 ianuarie 2007 opțiunea trebuia exprimată doar pentru operațiunile de închiriere efectuate începând cu 1 ianuarie 2007.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Soluționarea contestației reclamantei și evident a acțiunii în contencios administrativ este determinată de modul de aplicare a dispozițiilor legale care reglementează regimul juridic al rambursărilor de TVA, concret modalitatea și termenul la care se fac notificările privind opțiunile de taxare în raport de dispozițiile legale incidente.
Nu se contestă faptul că, cererea de rambursare a sumei aflată în litigiu privește operațiunile efectuate în perioada aprilie - decembrie 2006, fiind logic ca pentru aceste operațiuni, efectuate anterior datei de 1 ianuarie 2007, să nu se aplice dispozițiile de modificare a HG nr. 44/2004 care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aflate în vigoare la data efectuării respectivelor operațiuni, potrivit cărora opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formulare din anexa 1 și se aplică de la data înscrisă în notificare, care poate fi anterioară depunerii notificării.
Faptul că notificarea s-a depus la 9 ianuarie 2007, nu schimbă regimul juridic aplicabil perioadei pentru care s-a făcut opțiunea, deoarece modificările intrate în vigoare la 1 ianuarie 2007 nu retroactivează. Instanța a făcut o analiză pertinentă a aplicării legii în timp, a conflictului intervenit între dispoziții legale în vigoare până în 31 decembrie 2006 și cele care au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007, respectând principiul de drept al neretroactivității legii față de datele concrete ale dosarului. Soluția primei instanțe nu s-a bazat doar pe concluziile expertului, așa cum greșit susține recurenta, ci doar s-a dat eficiență și constatărilor expertului, care a aplicat reglementările fiscale în vigoare potrivit aceluiași raționament la care instanța a ajuns prin analiza textelor legale respective.
Însăși recurenta susține că legea dispune numai pe viitor, atunci când critică faptul că expertul a reținut și aplicarea prevederilor HG 1579/2007. Instanța nu a avut în vedere acest act normativ, privind efectul depunerii cu întârziere a notificării, ci, a dat eficiență notificării în raport de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor respective, în sensul că data înscrisă în notificare poate fi și anterioară depunerii notificării. În privința cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă nu au nicio prevedere care să scutească instituțiile publice de la plată, în situația în care acestea cad în pretenții.
Față de considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Târgu-, cu sediul în Reghin- județul M în numele și pentru DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.385/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-30.12.2009-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 1035/
Pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul deciziei:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Târgu-, cu sediul în Reghin- județul M în numele și pentru DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.385/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Octombrie 2009
ss.
ss.
ss.
GREFIER
Pentru conformitate,
Grefier
- s-a anulat chitanța nr.-/17.09.2009 în sumă de 1,00 leu și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
