Contestație act administrativ fiscal. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 104
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă T împotriva sentinței civile nr. 606/CA/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și ANAF prin T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocat în substituirea avocatei, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum fost formulat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 606/CA/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins acțiunea ce face obiectul dosarului nr- formulata de către reclamanta - SRL in contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR B, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, prin T precum si acțiunea ce face obiectul dosarului nr - al Tribunalului Timiș, conexat la prezentul dosar. S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
În considerentele sentinței recurate, prima instanță a reținut următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 563 din Regulamentul Vamal comisionarul în vamă este persoană juridică română, constituită, potrivit legii, care, în numele și pe seama altei persoane sau în nume propriu, dar pe seama altei persoane, prezintă mărfurile și efectuează declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea și alte formalități prevăzute în reglementările vamale, precum și plata la autoritatea vamală a cuantumului drepturilor de import și de export.
În acord cu prevederile art. 564 comisionarul în vamă este cel care stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operațiunilor pe care le efectuează potrivit art. 563 și răspunde de respectarea reglementărilor vamale.
Prin încheierea contractului de comision se obligații în raporturile dintre comisionar și comitent, iar îndeplinirea însărcinării primite dă naștere și altor efecte juridice întrucât comisionarul se obligă direct și personal față de terți.
În conformitate cu dispozițiile mai sus menționate, în mod legal pârâta a perceput plata obligațiilor fiscale vamale de la reclamantă, în virtutea calității acesteia de comisionar vamal.
Potrivit punctului 12 din Decizia nr. 471/2002, în vigoare la data declarației de tranzit, pentru operațiunile de tranzit comun efectuate cu mijloace de transport rutiere, principalul obligat are următoarele obligații să depună la biroul de plecare, direct sau prin reprezentant, o declarație de tranzit însoțită de documentele necesare acordării regimului (cum ar fi: facturi sau alte documente din care să rezulte valoarea mărfurilor, specificații, documente de transport, altele);să prezinte mărfurile intacte, împreună cu declarația de tranzit și documentele însoțitoare la biroul de destinație, în termenul acordat și să respecte măsurile de identificare dispuse de autoritatea vamală, inclusiv cele legate de sigiliile aplicate etc.
Aceasta prevedere este reluată în punctul 9 din Ordinul nr. 629/2005.Principalul obligat este persoana care își exprimă voința de a efectua o operațiune de tranzit prin depunerea declarației de tranzit prevăzute în acest scop. In speța de față, numitul a perfectat cu reclamanta contractul de comision, în temeiul căruia aceasta din urmă avea obligația de a îndeplini obligațiile prevăzute de art. 578 din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, între se care amintește să prezinte biroului vamal o împuternicire pentru salariații abilitați să exercite activități legate de îndeplinirea formalităților vamale și să retragă împuternicirea atunci când persoanele respective nu mai realizează această activitate;să manipuleze, să dezambaleze mărfurile la cererea autorităților vamale și să le reambaleze fără să provoace deprecierea lor; să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat; să constituie la biroul vamal o garanție care să acopere cuantumul drepturilor de import și de export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiunea proprie; să asigure depunerea declarației vamale la biroul vamal pe lângă care își desfășoară activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizată de sistemul informatic integrat al activității vamale; să asigure integritatea mărfurilor depozitate în spații de depozitare proprii; să plătească la birourile vamale cuantumul drepturilor cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de către titularul operațiunii; să comunice imediat Autorității Naționale a Vămilor și biroului vamal pe lângă care funcționează schimbarea sediului social, a persoanelor care reprezintă persoana juridică, a spațiului de birou, ori a spațiului de depozitare și orice altă modificare în ceea ce privește activitatea de comisionar în vamă; să organizeze și să țină evidența operațiunilor derulate în mod identic cu evidența biroului vamal pe lângă care funcționează; registrele de evidență pe care le utilizează se certifică de șeful biroului vamal pe lângă care funcționează. Prin urmare, in calitate de comisionar vamal reclamanta are obligația legala de a întocmi toate documentele legale în legătură cu operațiunile pentru care a fost mandatat. Totodată, potrivit dispozițiilor art.. 579 din același act normativ comisionarul în vamă răspunde în solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni.
Tribunalul constatat că termenul de încheiere a operațiunii nu a fost respectat de către reclamantă.
Reclamanta a susținut ca obligație de încheiere a operațiunii de tranzit revine autorității vamale, precum și numitului, în calitate de titular al operațiunii și că a făcut diligente pentru a verifica situația autoturismului.
Tribunalul a reținut că adresa făcută de către reclamanta către, respectiv către Biroul Vamal a fost emisă abia la data de 10.01.2006, respectiv 16.02.2006 după expirarea termenului menționat de autoritatea vamală ca termen de încheiere a operațiunii și de prezentare a bunului și documentelor aferente.
În acord cu dispozițiile art. 114 din Legea nr. 86/2006 regimul de tranzit se încheie și obligațiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinație, în concordanță cu dispozițiile regimului.
în acord cu prevederile art. 115 principalul obligat este titularul regimului de tranzit și răspunde pentru: prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală; respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit. In articolul 4 din Codul Vamal este definit termenul de " titularul regimului de tranzit "ca fiind - persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile persoanei menționate anterior în privința regimului vamal. În speța de față, intervenind contractul de comision drepturile și obligațiile persoanei fizice au fost transferate către comisionarul în vamă.
Dată fiind complexitatea activității vamale, în cazul operațiunilor vamale, prezentarea mărfii, depunerea declarației vamale, sumară și în detaliu, păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit etc. pot fi efectuate de persoane juridice române care au calitatea de comisionari în vamă, cu autorizarea Autoritarii Naționale a Vămilor.
Reclamanta a acționat în baza contractului de comision perfectat cu numitul.
În baza acestui contract reclamanta a acționat în numele și pe seama comitentului. În raporturile cu autoritățile vamale, comisionarului în vamă îi incumbă o răspundere de drept public, fiind vorba despre raporturi juridice de drept vamal.
Astfel fiind, potrivit reglementărilor Regulamentului de aplicare a Codului Vamal comisionarul în vama stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru operațiunile pe care le efectuează și răspunde de respectarea reglementărilor vamale.
În calitate de mandatar, comisionarul în vamă îndeplinește în numele și pe seama clientului sau operațiuni vamale, respective declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea în vamă a drepturilor de import și de export.
Codul vamal reglementează răspunderea solidară a comisionarului în vamă și a comitentului. Răspunderea comisionarului este independentă de stabilirea vreunei culpe din partea sa. Astfel fiind, autoritatea vamală se va putea îndrepta fie împotriva comisionarului vamal, fie împotriva comitentului pentru diferențe și penalități, fiecare dintre ei fiind ținut pentru întreg debitul.
În aceste condiții autoritatea vamală se va îndrepta împotriva comisionarului în vamă întrucât cu acesta are relații directe și de durată, precum și din rațiuni de celeritate și solvabilitate. Aceasta nu înseamnă că, comisionarul nu se va putea îndrepta împotriva comitentului pentru a-și recupera total sau parțial sumele plătite către autoritatea vamală, întrucât răspunderea solidară este stabilită de legiuitor doar față de autoritatea vamală între părți fiind aplicabile clauzele contractuale și regulile contractului de mandate, pe baza acțiunii în regres.
Reținând cele menționate, văzând și prevederile legale invocate mai sus, tribunalul a respins acțiunile care fac obiectul dosarelor conexate.
Tribunalul a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunilor astfel cum au fost formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta arată următoarele:
Prezenta cerere de recurs se bazează pe dispozițiile art. 304 (1), 304 punctul 7 și 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția nulității deciziei de regularizare atacate, sunt incidente dispozițiile 304 punctul 7 Cod procedură civilă, respectiv:" hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină".
Astfel cum rezultă din hotărârea atacată, instanța "constată că aceasta ( decizia de regularizare) cuprinde suficiente elemente pentru stabilirea obiectului actului administrativ fiscal astfel cum prevede art.43 din nr.OG 92/2003"
Deși din punctul de vedere al instanței decizia de regularizare cuprinde destule elemente de individualizare, din care să reiasă fără putință de tăgadă tranzitul pentru care a fost emisă respectiva decizie, instanța nu a arătat care sunt concret aceste elemente.
După cu lesne de observat, la o simplă lecturare a deciziei atacate, acesteia îi lipsește obiectul neputând identificat în mod concret tranzitul la care se referă.
În atare situație, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 43 aliniatul 2 punctul d raportat la art. 46.pr.fiscală, care duce la nulitatea deciziei atacate.
În ceea ce privește fondul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 340 punctul 7 și 9 Cod procedură civilă, respectiv:" hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină" și "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În ceea ce privește fondul, prima instanță s-a limitat la înșiruiri o serie de dispoziții legale, prin care se atestă faptul că reclamanta, în calitate de comisar în vamă are un raport direct cu autoritatea vamală în ceea ce privește operațiunile de tranzit,și în virtutea acestui raport reclamantei îi incumbă o serie de obligații, prin care și cea de garantare și plată a drepturilor cuvenite bugetului de stat, în cazul în care beneficiarul operațiunii de tranzit nu a plătit direct aceste sume.
Prin cererea introductivă, reclamanta a contestat, în principal, două aspecte, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat:
datoria vamală nu este datorată
în situația în care se consideră că datoria vamală s-a născut și este datorată, debitorul este numitul și nu reclamanta.
Se va analiza succint cele două motive pentru care consideră că decizia de regularizare este nelegală
datoria vamală nu este datorată
În data de 19.04.2005 numitul s-a prezentat la biroul nostru din cadrul Biroului Vamal.
Acesta a înștiințat faptul că dorește să importe autoturismul marca Mercedes Benz E 220 CDI, serie de șasiu -A -, an de fabricație 2003, nr. de înmatriculare AC 4792, înmatriculat în Germania, proprietatea personală recent achiziționat din Germania.
În acest sens, au întocmit pentru această declarație de tranzit vamal nr. I 7959, acesta urmând să se deplaseze cu autoturismul la Biroul Vamal B în vederea desfășurării operațiunilor de încheiere a operațiunii de tranzit și, concomitent, de import autoturismului.
Din motive necunoscute, acesta nu s-a mai prezentat la Biroul vamal de destinație, părăsind în schimb țara la data de 24.04.2005 astfel cum rezultă și din adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. -/13.05.2008.
Totodată acesta înmatriculat autoturismul în Spania, țară în care s-au și plătit taxele vamale aferente.
Plata taxelor vamale și țara noastră constituie o dublă impune, acest lucru realizându-se chiar și în condițiile în care autoturismul nu a fost niciodată importat în România.
Având în vedere faptul că autoturismul nu a fost niciodată importat în România, datoria vamală nu s-a născut iar plata acesteia reprezintă o plată nedatorată.
Pentru neîncheierea operațiunii de tranzit în termen acordat, reclamanta a fost sancționat contravențional, astfel cum reiese și din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 30 din 25.09.2006.
Potrivit art. 48 din Codul vamal:
"1. vamale sunt definitive sau suspensive.
2. Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:
importul, care constă în introducerea mărfurilor în circuitul economic;
exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din țară;
introducerea și scoaterea din țară a bunurilor aparținând călătorilor sau altor persoane fizice necomercianți"
Astfel, având în vedere faptul că autoturismul nu a fost importat în România, autoritatea vamală avea obligația încheierii operațiunii de tranzit la ieșirea autoturismului din țară.
Totodată, autoritatea vamală are posibilitatea legală de a renunța la încasare, atunci când se constată că plata este nedatorată, în conformitate cu dispozițiile art.165 aliniatul 1 punctul b din Codul Vamal.
în situația în care se consideră că datoria vamală s-a născut și este datorată, debitorul este numitul și nu reclamanta.
Chiar dacă a acceptat, prin absurd, că datoria vamală a luat naștere, raportat la situația de fapt temeiul juridic ar fi art. 143 (3) din Codul vamal și nu art.144 așa cum se reține în decizia atacată.
Astfel, prin scoaterea autoturismului din țară, numitul a sustras autoturismul de la supravegherea vamală la care era supus bunul pe perioada tranzitului.
În consecință, acesta devine debitor, alături de persoana " care a participat la această sustragere și care știa sau ar fi trebuit să știe că mărfurile au fost sustrase de sub supravegherea vamală", respectiv lucrătorul vamal care i-a permis scoaterea autoturismului din țară fără a încheia tranzitul.
Pe cale de consecință numitul avea obligația plății taxei vamale în solidar cu persoana care a participat la această sustragere (lucrătorul vamal) astfel că întocmirea deciziei de regularizare pe numele reclamantei este greșită, motiv pentru care se impune anularea acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 9 decembrie 2008, intimata Tas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 20 -21 dosar)
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanța de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii prevăzută de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă,
Prima instanță în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată deși din actele și probele de la dosar, rezultă că în data de 19 aprilie 2005, recurentul s-a prezentat la biroul reclamantei din cadrul Biroului Vamal, și a anunțat că dorește să importe autoturismul marca Benz E 220 (DI serie de șasiu -A - an de fabricație 2003, înmatriculat în Germania cu nr. AC 4792, cumpărat din Germania. Reclamanta întocmit declarația de tranzit vamal nr. I 7959 iar proprietarul urma să se deplaseze cu autoturismul la Biroul Vamal B, în vederea desfășurării operațiunilor de încheiere a operațiunii de tranzit și concomitent, de import a autoturismului.
Deși avea această obligație legală, proprietarul autoturismului nu s-a mai prezentat la Biroul Vamal de destinație și a părăsit țara la data de 24 aprilie 2005 conform adresei emisă de Frontieră nr. - din 13 mai 2008 și înmatriculat autoturismul în Spania, unde plătit și taxele vamale aferente.
Rezultă că autoturismul nu a fost importat în România iar datoria vamală nu s-a născut, iar în caz contrar, ar însemna că prin plata taxelor vamale de către reclamantă s-ar realiza o dublă impunere.
Din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 30 din 25 septembrie 2006 rezultă că reclamanta a fost sancționată contravențional pentru neîncheierea operațiunii de tranzit în termenul acordat.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, instanța va reține că din punct de vedere legal, reclamanta nu putea fi obligată la plata taxelor vamale, întrucât autoturismul nu a fost importat în România, iar autoritatea vamală avea obligația încheierii operațiunii de tranzit la ieșirea autoturismului din țară.
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursul declarat de reclamantă este fondat și urmează ca în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 3 din Codul d e procedură civil să-l admită, modifică sentința și admite acțiunea reclamantei și dispune anularea actelor administrativ fiscale, încheiate de pârâte, cu obligarea acestora la restituirea taxelor vamale și anexele conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T, împotriva sentinței civile nr. 606 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința și Admite acțiunea formulată de reclamanta T, împotriva pârâților V B, T, D-J-A-O Vamale T, prin T, și dispune anularea deciziei nr. 421/102/19.06.2007 emisă de T și admite contestațiile nr. 22036 din 25.10.2006 și nr. 26689 din 25.05.2007 precum și anularea deciziei de regularizare nr. 5133 din 25.09.2006, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 33599 lei, reprezentând taxe vamale, concediu,accize, TVA și majorări de întârziere.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./2.03.2009
Tehnodact / 2 ex./12.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
