Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1046/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 25-07-2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1046
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Catargiu Victoria
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Chiu Mircea Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice L, împotriva sentinței civile nr. 534 din 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentei pârâte T, consilier juridic în reprezentarea recurentei pârâte L și avocat în reprezentarea intimatului reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare care se comunică reprezentanților reclamantelor pârâte.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta recurentei pârâte T, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Reprezentantul recurentei pârâte L, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Examinând recursurile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27.03.2008, reclamantul, a chemat în judecată în calitate de pârâti Direcția generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice L, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - 3A nr. - din 16.01.2008 emisă de -TREZORERIA L, prin care reclamantul achitat suma de 2966 lei, taxa specială la prima înmatriculare:
- restituirea sumei de 2966 lei plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare și obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente acestei sume, actualizate, începând cu data de 17.01.2008, pana la restituirea efectivă.
- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că la data de 26.11.2007 a achiziționat de la furnizorul Auto autoturismul marca Renault, serie de șasiuVF1BMS-, an de fabricație 2006.
Pentru a finaliza însă procedura înmatriculării autoturismului în România, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214(1) din Codul Fiscal, fiindu-i emisă chitanța seria - 3A nr. - din 16.01.2008 emisa de -TREZORERIA
Apreciind că această taxă este lipsită de temei legal reclamantul a formulat contestație, înregistrată la. T, însă, desi au trecut peste 30 de zile, de la data trimiterii contestației de către L-Trezoreria, nu a primit nici un răspuns până in prezent.
Față de acest aspect reclamantul a formulat prezenta acțiune, solicitând anularea ei pe motiv că actul normativ care prevede obligația de plată a acestei taxe, respectiv Codul Fiscal art. 214(1) și următoarele, intră în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar potrivit art. 148 al.2 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, excepția inadmisibilității cauzei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea actului administrativ unilateral.
Administrația Finanțelor Publice L, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat, excepția inadmisibilității cauzei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepția prematurității, excepția tardivității acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea actului administrativ unilateral.
Față de excepțiile invocate de pârâți, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate și le respinge ca atare.
Sub aspectul fondului ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este prevăzută de art. 214(1)-214(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31(1)-31(2) din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, deci a fost legal reținută, dispozițiile art. 214(1) și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Nu se poate vorbi de o încălcare a art.90 din Tratatul,nefiind vorba despre măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceiași situație de primă înmatriculare în România.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că,între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede ca " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natura similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinata de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementarii in vigoare la data importului autoturismului de către reclamanta, taxa speciala pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și acest stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat și conchide ca prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate ca art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 2966 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâților că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme și care este afișată, în formă electronică, in mod public. Astfel cum parata confirma, operațiunea tehnica de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care sa o materializeze. În consecință, însăși obligația de plata a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plata care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o baza legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează ca orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementarilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a unui autoturism cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la.F -
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâți sa o restituie. -l pe reclamant in mod nelegal de suma de 2966 lei RON de la data plății sumei, pârâții datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat Administrația Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzilor legale.
În motivare se arată că în urma negocierilor purtate de România și Comisia Europeană vizavi de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, discuțiile au fost purtate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a taxei, în nici un caz asupra eliminării acesteia, În urma finalizării negocierilor, ținându-se seama de respectarea normelor de drept comunitar invocate în acțiunea ce face obiectul cauzei de față, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a fost adoptată nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art. 14 aliniatul ultim din nr.OUG 50/2008 se precizează că provederile legale în temeiul cărora s-a încasat taxa specială, respectiv art. 2141- 2143din Codul fiscal, se abrogă începând cu 01.07.2008, iar la art. 11 se instituie o procedură de recalculare a taxei speciale achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008" Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare prezentei ordonanțe de urgență." În data de 30.06.2008 a fost publicată în Of. nr. 480 nr.HG 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât de la 01.07.2008 organele fiscale, inclusiv instituția re curentă se află în proces de recalculare, la cererea contribuabililor diferențelor în conformitate cu prevederile nr.OUG 50/2008. Deși a expus primei instanței, arătând că față de această situație, acțiunea este prematură, petentul având posibilitatea de a primi diferența între taxa achitată și noua formulă a taxei pe poluare, agreată de în hotărârea ce o atacă, aceasta nu se raportează în nici un fel la aceste aspecte hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, dispunând în mod nelegal restituirea întregii taxe achitate, cu plata de dobânzi, Raportat la aceste noi prevederi legale instanța de judecată trebuia să interpreteze pretinsa încălcare a Tratatului Comunității Europene și nu raportat la texte legale abrogate.
Petentul a urmat o procedură prealabilă de contestare, procedura prealabilă nefinalizată însă. Doar după finalizarea procedurii prealabile, prin emiterea unui act administrativ fiscal contestatorul se poate adresa instanței de judecată solicitând anularea actului. Prima instanță nu a reținut acest aspect în baza căruia acțiunea trebuie respinsă încă o dată ca inadmisibilă. De altfel nu s-a arătat în hotărârea ce o atacă în ce fel consideră instanța de judecată că a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie, instanța nemotivând soluția de respingere a excepției.
Prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 117 Cod procedură fiscală referitoare la sumele ce se restituie de la buget, prevăzute limitativ și în care nu se regăsea situația invocată de contestatoare. Doar după apariția NM de aplicare a nr.OUG 50/2008 aprobate prin nr.HG 686/2008 legiuitorul a prevăzut că se restituie conform acestui act normativ doar diferența între taxa specială și taxa pe poluare.
Nici pe fondul cauzei acțiunea consideră că nu este întemeiată. Asupra legilor aplicabile pe teritoriul țării doar Parlamentul sau Curtea Constituțională în exercitarea atribuțiilor ce le revin au posibilitatea de a modifica texte legale. Chiar în situația în care instanța de judecată procedează la evaluarea unui text de lege, în cazul de față evaluarea nu a ținut cont de unele aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei:
Nu s-a ținut cont de prevederile nr.OUG 50/2008 și de procedura de restituire a diferențelor intre taxa pe poluare și taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, procedura în curs de aplicare la nivelul întregii țări și pe care petentul are posibilitatea de aou rma. Prin acordarea restituirii integrale și prin acordarea de dobânzi sunt create prejudicii Statului român prin încălcarea prevederilor nr.OUG 50/2008 și a NM de aplicare. Consideră că adoptarea OUG50/2008 s-a făcut după negocieri cu Comisia Europeană ținându-se cont de jurisprudența Curții de Justiție a CE. Instanța de fond nu a făcut decât să se raporteze la practica existentă anterior adoptării acestui act normativ, fără a ține seama de modificările intervenite în legislație, creând astfel o situație privilegiată contestatorului din cauza de față, condițiile în care prevederile art. 2141- 2143Cod fiscal sunt abrogate.
Solicită să se aibă în vedere că în aplicarea principiului "poluatorul plătește" taxa de poluare este adoptată în 16 țări europene, este agreată de CE se percepe cu ocazia primei înmatriculări indiferent de proveniența autoturismului iar negocierile purtate au vizat doar modul de stabilire a acesteia și nu taxa în sine. În stabilirea cuantumului taxei a fost luată în calcul inclusiv deprecierea autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării. Toate acestea au fost avut în vedere la elaborarea nr.OUG 50/2008, petentul având dreptul la o posibilitate de a recupera diferența între taxa pe poluare și taxa specială ce a achitat-o la recurentă și nu taxa în întregime și dobânzile aferente.
Obligarea la plata dobânzilor este neîntemeiată și nemotivată în condițiile în care la data achitării taxei aceasta a fost încasată în temeiul unui text legal aplicabil.
Recursul este neîntemeiat.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul că actul emis de pârâtă nu are caracterul de act administrativ și că pârâta T nu are legitimare procesuală activă în acest litigiu, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței nr. - din 16.01.2008 emisă de Trezoreria Municipiului L, unitate care funcționează în cadrul pârâtei L,s-a încasat de la reclamantă suma de 2.966 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, iar în termen de 30 de zile de la data trimiterii contestației T nu a răspuns trimiterii contestației de către Administrația Finanțelor Publice
Curtea observă că nerăspunderea la contestație materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice ( 5 dos. fond).
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, Curtea are în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice Taî ncasat taxa specială prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului L, care este Trezoreria Statului și în consecință beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B și unitățile teritoriale subordonate, în speță Administrația Finanțelor Publice L, ceea ce justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este temeinică și legală.
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu privire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauza pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea CJCE cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza
conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând. Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 aliniatul 1 din Constituție.
Din această perspectivă aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerate.
Față de considerentele mai sus reținut, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispuse de art. 312 aliniatul 1 .pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele L și T, împotriva sentinței civile nr. 534 din 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtele față de reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - LIBER - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.11.2008
Tehndact / 2 rex./3.12.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:Catargiu VictoriaJudecători:Catargiu Victoria, Claudia, Chiu Mircea Ionel
