Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1048/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 08.08.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1048
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice T și T, împotriva sentinței civile nr. 564/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă, avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentanta intimatei reclamante.
Reprezentanta intimatei reclamantei, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei.
CURTEA
Examinând recursul de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 8.04.2008, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca instanța de judecată să dispună anularea actului administrativ înregistrat cu nr. 70026,70027, 70028 din 07.02.2008, emis de pârâta T, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii cu privire la contestația formulată împotriva actului administrativ înregistrat sub nr. menționat, precum și anularea acestei decizii, restituirea sumei de 75.427 lei plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente acestei sume, începând cu data de 01.01.2008, adică 8.699,77 RON la o dobândă medie legală, aplicată de BNR de 8,67 RON.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că a achiziționat mai multe autovehicule necesare desfășurării activității comerciale din Germania și anume un Renault cu seria cărții de identitate G - pentru care a achitat o taxă de 18.954 lei, un Renault, cu seria cărții de identitate G - pentru care a achitat suma de 4.037 lei, precum și un cap tractor Volvo pentru care a achitat suma de 52.436 lei, iar la data de 05.02.2008 a solicitat pârâtei T restituirea sumei de 75.427 lei reprezentând taxele de înmatriculare achitate de societate. În data de 07.02.2008 Administrația Finanțelor a comunicat un răspuns negativ împotriva căruia a formulat contestație înregistrată sub nr. 72952 din 20.02.3008, la care nu a fost emisă nici o decizie.
Având în vedere că a expirat termenul de 30 de zile în care pârâtele erau obligate să emită o decizie și nu a fost emisă, reclamanta a înaintat prezenta cerere, solicitând restituirea acestei sume.
În drept, reclamanta a invocat art. 148 aliniatul2 și 4 din Constituția României și art. 90 din Tratatul CE.
La data de 21.04.2008, pârâta Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat în principal pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive în cauză a T, calitatea procesuală pasivă revenind organului care a încasat cele trei taxei speciale de prima înmatriculare a autovehiculelor respectiv Administrația Finanțelor Publice T, să se constate că acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat instanței să constate inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea așa-zisului "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 70026,70027,70028/07.02.2008 emisă de T, raportat la prevederile art. 41 din pr. fiscală coroborat cu art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004, tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale cât și a contestației prealabile în ceea ce privește taxele speciale în sumă de 18.954 lei și 4037 lei, achitate cu nr. 644/04.12.2007 și nr. 645/4.12.2007, raportat la prevederile art. 207 aliniatul 1 din pr.fiscală; tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată privind restituirea celor trei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă totală de 75.425 lei, achitat cu nr. 644/4.12.2007, nr. 645/4.12.2007 și nr. 55/1.02.2008, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, la o dobândă medie legală aplicată de BNR de 8.67 lei ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În apărare, pârâta Taî nvederat, având în vedere motivele lapidare invocate de către reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ formulată, precum și temeiurile legale aplicabile în materie în speță, că raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, speța se situează în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementată de Titlul IX - Soluționarea contestaților formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală și în sfera contenciosului administrativ general reglementată de Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 care constituie lege generală în materia contenciosului general și cu derogatorii. Or, legea specială derogă de la legea generală, situație în care după nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Codul d e procedură fiscală - lege specială în materie, se aplică cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, lege generală în materie.
Pârâta a învederat că în principal invocă lipsa calității procesuale pasive în cauză a pârâtei T, calitatea procesuală pasivă revenind exclusiv organului care a încasat taxa specială de prima înmatriculare, respectiv Administrației Finanțelor Publice, potrivit procedurii restituirii sumelor de la bugetul de stat prevăzută de art. 117 din nr.OG 92/2003 republicată privind Codul d e Procedură Fiscală și nu T - instituție care nu a emis nici un act administrativ fiscal sau vreo chitanță de încasare a taxei speciale.
Pârâta a învederat pe cale de excepție să se constate că acțiunea nu este motivată în fapt drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată, întrucât contrar cerințelor art. 122 din pr. civilă contestatoarea ÎS. nu își motivează corespunzător în fapt acțiune în contencios administrativ, respectiv omite să menționeze o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei și anume: nu se menționează dacă autovehiculele în cauză au fost unele noi sau unele second - hand și nici nu s-a precizat anul fabricației; nu se precizează nici elementele tehnice de identificare a autovehiculelor achiziționate și importate (capacitate cilindrică, nivelul EURO de emisii poluante, vechimea autovehiculelor, etc)Or, în lipsa acestor date și informații din cererea de chemare în judecată instanța se află în imposibilitatea să soluționeze cauza, neputând stabili dacă impunerea în cauză s-a făcut în mod legal și corect raportat la temeiurile în drept invocate de către reclamanta, soluția care se impune fiind aceea de respingere a acțiunii ca nemotivată.
Pârâta a mai arătat că pe cale de excepție, solicită instanței să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ, dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală.
Pârâta T în consecință și pe ale de excepție, a solicitat instanței de judecată să constate inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea"act administrativ"reprezentat de adresa nr. 70026.70027.70028/07.02.2008, emisă de T - S-a subliniat că această adresă nu constituie un act administrativ fiscal în sensul legii, întrucât prin acest act se stabilesc, nu se modifică și nu se stinge drepturi și obligații fiscale, și nu constituie nici măcar un act administrativ în sens general, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, așa cum sunt definite în mod expres de prevederile art. 41 din pr.fiscală coroborat cu art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004.
Pârâta a solicitat pe cale de excepție să se constate tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale cât și a contestației prealabile în ceea ce privește taxele speciale în sumă de 18.954 lei și 4037 lei achitate cu nr. 644/4.12.2007 și nr. 645/4.12.2007, raportat la prevederile art. 207 aliniatul 1 din pr.fiscală.
Pârâta a m,ai solicitat, tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea celor trei taxe speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală. Astfel s-a învederat că deși nici cererea inițială de restituire a taxei nici contestația prealabilă și nici acțiunea prezentă în contencios administrativ, toate nu sunt întemeiate de către contestatoare pe dispozițiile art. 117 din pr.fiscală astfel doar acest temei de drept stă la baza cererilor privind restituirea la cererea debitorului a sumelor plătite la bugetul statului. Pârâta a învederat că motivele lapidare de fapt invocate în cele trei cereri sunt contrare acestui temei de drept indicat, respectiv dispozițiile art. 117 din.fiscală.
Pârâta a arătat că deși reclamanta a susținut că "taxa este ilegală" acest fapt nefiind real taxa fiind stabilită prin dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal care instituie taxa de primă înmatriculare astfel cererea reclamantului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 117 aliniatul 1 din pr.fiscală, drept pentru care cererea reclamantei este inadmisibilă sub aspectul inexistenței vreunui caz de restituire a sumei solicitate de la bugetul de stat.
Pârâta Tas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că reclamanta datorează în mod legal taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Pârâta a mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit la o dobândă legală aplicată de de 8.67 lei, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Astfel, s-a subliniat că în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivir dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. De asemenea, s-a subliniat că, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobândă la nivelul majorării de întârziere prevăzută de pr. fiscală, iar la nivelul dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/200 sau la nivelul dobânzii medii aplicate de așa cum în mod nelegal solicită contestatoarea, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală.
Față de aceste considerente, pârâta Tas olicitat instanței de judecată în principal suspendarea prezentei cauze, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 22.04.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție, să se constate că acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată; pe cale de excepție, să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004; în consecință și pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea a "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 70026.70027.70028/07.02.2008 emisă de T raportat la prevederile art. 207 aliniatul 1 din.fiscală tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală. Pârâta a solicitat de asemenea respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată privind restituirea celor trei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă totală de 75.425 lei, achitate cu nr. 644/04.12.2007, nr. 645/04.12.2007 și nr. 55/01.02.2008 și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit la o dobândă medie legală aplicată de de 8,67 lei, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În apărare, pârâta a reiterat motivele invocate de pârâta T în întâmpinarea depusă la data de 21.04.2008.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T, excepție invocată de către această pârât, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât prin petitul 2 al acțiunii formulate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii cu privire la contestația formulată împotriva actului administrative, precum și anularea acestei decizii, astfel că pârâta T are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând excepția nemotivării acțiunii reclamantei, excepție invocată de către pârâte, instanța a respins-o ca nefondată întrucât acțiunea este motivată conform dispozițiilor art. 112 punctul 4.pr.civ. din taloanele mașinilor și actele existente la filele 11,13,14,50-52 din dosar reiese norma de poluare a fiecărui autoturism și vârsta autovehiculului, precum și toate celelalte date ale autovehiculelor, invocate de către pârâte.
Analizând excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii pentru dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea așa-zisului "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 70026,70027,70028/07.02.2008 emisă de T, raportat la prevederile art. 41 din pr.fiscală coroborat cu art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004, excepții invocate de către pârâte, instanța le respinge ca neîntemeiate, întrucât obligativitatea recursului administrativ, prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de un refuz al autorității pârâte, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea așa - zisului "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 70026, 70027, 70028/7.02.2008 emisă de T, instanța nu poate primi punctul de vedere al pârâtelor, conform căruia această adresă nu constituie un act administrativ fiscal în sensul legii, întrucât prin acest act se stabilesc obligații fiscale în sarcina reclamantei, constituind un act administrativ în sens general, întrucât dă naștere și modifică raporturi juridice, așa cum sunt definite în mod expres de prevederile art. 41 din pr.fiscală, coroborat cu art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004.
Analizând excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale cât și a contestației prealabile în ceea ce privesc taxele speciale în sumă de 18.954 lei și 4.037 lei, achitate cu nr. 644/4.12.2007 și nr. 645/4.12.2007, raportat la prevederile art. 207 aliniatul 1 din pr.fiscală, excepții invocate de către pârâte, instanța le-a respins ca nefondat, întrucât în raport de actele existente la dosar și corespondența purtată de către reclamantă cu organul fiscal, acțiunea nu este tardivă, iar reclamanta nu a decăzut din dreptul de a mai solicita anularea actelor administrative de impunere la plata taxei și restituirea acestei taxe în sumă de 18.954 lei și 4.037 lei.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală, excepție invocată de către ambele pârâte, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Prin sentința civilă nr. 564/CA din 18 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A dispus anularea actului nr. 70026.70027, 70028/7.02.2008 emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T să restituie reclamantei suma de 75.423 lei cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
A respins în rest acțiunea.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T la plata către reclamantă a sumei de 3004,3 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Este de necontestat că solicitarea reclamantei de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 70026,70027, 70028/7.02.3008.
Potrivit art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoarea a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de procedură fiscală care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrative al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor naționale similare" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Discriminarea la care se referă acest text legal în vedere o comparație la nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 -dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi c -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație s măîfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite CV-393/04 și C-41/05, Air Industries. 2006 I p. -0000, par. 55 și jurisprundența acolo citată).
În ceea ce privește autoturismele second- hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care s eaflă deja pe piața națională și produsele importate (cauza C 387/01, 2004, I p. -4981, par.66 și jurisprudența acolo citată)
Conform unei jurispșrudențe bine stabilite, art. 90 par.I este îmcălcat atunci cînd taxa aplicată păroduselor importate și taxa ap0licată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par.67 precum și jurisprundența acolo citată). Totuși chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod direct, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunz de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îbdreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum și titlul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind de alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art.90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determină exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second - hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second -. plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
Valoarea taxei, determină exclusiv prin raportate la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second - hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 aliniatul 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință. instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 70026.70027.70028/7.02.2008, emisă de pârâta T și a obligat pârâta Tsr estituie reclamantei suma de 75.423 lei cu dobânzi începând cu data plății și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel în parte acțiunea reclamantei, Fiind întemeiată numai sub această formă.
Instanța a respins can efondată acțiunea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii cu pricire la contestația formulată împotriva actului administrativ înregistrat, precum și anularea acestei decizii, considerând că jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite, precum și obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente acestei sume în cuantum de 8.699,77 RON, calculată la o dobândă medie legală, aplicată de BNR de 8,67 RON, întrucât în speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobândă la nivelul majorării de întârziere prevăzută de pr.fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 sau la nivelul dobânzii medii aplicate de așa cum în mod nelegal a solicitat reclamanta în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele T și T, invocând următoarele motive:
În mod neîntemeiat neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza a pârâtei T, întrucât calitatea procesuală pasivă revine exclusiv organului care a încasat taxa specială de primă înmatriculare, respectiv Administrației Finanțelor Publice
În mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ, dta de finalizare a procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 pr.fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
În mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere privind anularea așa zisului "act administrativ" reprezentat de adresa nr. 70026,70027,70028/7.02.2008 emisă de
Învederează instanței faptul că adresa nr. 70026.70027,70028/7.02.2008 emisă de T nu constituie un act administrativ fiscal, în sensul legii, întrucât prin acest act stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale, și nu constituie nici măcar un act administrativ și sens general, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, așa cum sunt definite în mod expres de prevederile art. 41 din pr.fiscală coroborat cu art. 2 aliniatul, litera c din Legea nr. 554/2004:
În subsidiar, pe fondul cauzei, solicită admiterea în parte a acțiunii, cu privire la taxa rezultată cu diferență între suma de 75.427 lei achitată de contribuabil prin nr. 644/4.12.2007, nr. 645/4.12.2007 și nr. 55/01.02.2008, cu titlu de taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederile art. 2141- 2143din Legea nr, 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxelor de poluare rezultate din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxelor pe poluare rezultate din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr, 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din această ordonanță.
"Art. 14. 1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile UI.OG nr. 50/2008, au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11 din ac est act normativ:
De asemenea se solicită să se respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, învederează faptul că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale, aferente sumelor de restituit, la o dobândă medie legală aplicată de mr. 8,67 %, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală, reținând că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întîrziere prevăzută de pr.fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 sau la nivelul dobânzii medii aplicate de așa cum în mod nelegal solicitarea contestatoarei în conformitate cu dispozițiile expărese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală:
Recursurile sunt neîntemeiate.
Cu referire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că actul emis de pârâtă nu are caracterul de act administrativ și nici de act administrativ fiscal și că acțiunea în contencios administrativ este prematură dat fiind nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de nr.OG 92/2003 coroborat cu art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei T, unitate care funcționează în cadrul T, la data de 4 decembrie 2007, suma de 75.427 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior la data de 5.02.2008, a înregistrat la pârâtă o cerere de restituire a sumei, pârâta răspunzând negativ prin adresa din 7.02.2008.
Pârâta susține că adresa emisă nu constituie act administrativ sau act administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 ori al pr.fisc. și ca atare acțiunea în contencios administrativ trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 aliniatul 1 litera c pre cum și ale aliniatului 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, ac tul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică recurentele pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
Or, în cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată șți astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contestat baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii a refuzului jurisdicției de a statua asupra legalității impunerii și a restituirii taxei nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
În speța dedusă judecății, dat fiind refuzul autorității pârâte la solicitarea de restituire a reclamantei, nu se mai impune parcurgerea procedurii reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a T, acțiunea derivă din faptul că prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta a solicitat obligarea ei la emiterea unei decizii, ceea ce-i conferă legitimare procesuală în cauză.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 Nadasdi și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Relativ la dobânzile datorate reclamantului pentru taxele achitate nelegal, în mod legal prima instanță a considerat că acestea se acordă în condițiile dispozițiilor art. 124.pr.fiscală.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursul de față ca nefondat, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T, împotriva sentinței civile nr. 564/CA/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtele față de reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
Red./18.11.2008
Tehndact / 2 ex./25.11.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
