Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1047/
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu-M,--3, împotriva sentinței nr. 790 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința s-a prezentat pentru reclamanta-intiumată av. -, lipsă fiind pârâta -recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică în integralitatea sa, apreciind că motivele invocate în cererea de recurs nu întrunesc cerințele cazurilor de modificare a hotărârii. Solicită și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA,
Prin sentința nr. 790/24 noiembrie 2008 Tribunalului Mureșs -a admis acțiunea reclamantei Serv formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și s-a anulat punctul 2 din Decizia nr. 153/2006/04.07.2007 prin care s-a respins contestația reclamantei pentru suma de 7620 lei, impozit pe profit și majorări de întârziere, și de asemenea s-a anulat decizia de impunere nr. 374/28.08.2006, ambele emise de pârâtă, reclamanta fiind exonerată de la plata acestor sume, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin contractele de închiriere înregistrate la Târgu M sub nr. 5494-5496/21.02.2006, încheiate între, locator, și Serv, locatar, au fost redate în folosința exclusivă a locatarului 8 camere și dependințe situate în Târgu M,-, pentru perioada 01.02.2006 - 01.02.2021, pentru aceste contracte fiind întocmite declarații privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor, fiind încasat de către buget impozitul aferent.
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 2365/31.08.2006, s-a reținut că societatea Serv SRL datorează bugetului de stat obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit și TVA, ambele obligații cu majorări de întârziere și penalități, în cuantum de 10.409 lei, perioada supusă controlului fiind 01.01.2003 - 30.06.2006.
Contestația formulată de societate împotriva deciziei de impunere nr. 374/28.08.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M în baza raportului de inspecție fiscală a fost soluționată prin Decizia nr. 153/2006/04.07.2007 în sensul desființării parțiale a deciziei de impunere nr. 374/28.08.2006, pentru suma de 2789 lei, constând în impozit pe profit și accesorii, precum și 1.017 lei constând în TVA și accesorii, urmând ca organele fiscale să procedeze la o nouă verificare; fiind respinse ca neîntemeiată contestația pentru suma de 7620 lei compusă din 7270 lei reprezentând impozit pe profit și 350 lei majorări de întârziere. S-a apreciat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în soluționarea deciziei că cheltuielile efectuate de societate cu închirierea acestor spații nu sunt deductibile fiscal întrucât din analiza contractelor de închiriere nu a rezultat destinația acestor spații, condițiile de funcționare, și societatea nu a declarat ca și punct de lucru aceste spații.
Acțiunea societății înregistrată sub nr- la Tribunalul Mureș viza anularea parțială a deciziei 153/2007, cu privire la suma de 7620 lei și pe cale de consecință a deciziei dei mpunere nr. 374/2006, societatea apreciind că plata chiriei pentru spațiile închiriate reprezintă o cheltuială deductibilă, fiind aferentă realizării de venituri din vânzarea de copiatoare și lucrări de service, potrivit art. 19 alin.1 și art. 21 alin.1 din Legea nr. 571/2003.
Prima instanță a reținut că referitor la aceste spații reclamanta Serv a încheiat contract de distribuție referitor la vânzare cumpărare și service pentru echipamente de tehnică de calcul, cu partenerul comercial Consult SRL, între obligațiile reclamantei ( punct 8 lit. e din contract), fiind și aceea a deschiderii unui show-room, pentru produsele CANON.
S-a apreciat că deși în contractele de închiriere societatea reclamantă nu a cuprins și clauze referitoare la scopul închirierii, aceasta rezultă din contractul încheiat pentru distribuirea produselor CANON, din declarația administratorului, precum și din celelalte probe ale dosarului. Chiar dacă nu s-a procedat la comercializarea acestor produse reclamanta, în vederea derulării contractului de distribuție, a procedat la depozitarea mărfurilor, în așteptarea partenerului comercial, această activitate de depozitare făcând parte din activitatea comercială a reclamantei cuprinsă și în obiectul de activitate; astfel că instanța a apreciat că sumele plătite în perioada februarie - iunie 2006, cu titlu de chirie pentru spațiile închiriate, sunt deductibile fiscal chiar dacă scopul inițial nu a fost realizat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că societatea nu a desfășurat în spațiile închiriate vreo activitate din care să rezulte venituri, și că instanța a făcut o aplicare greșită disp. art. 19 alin. 1 și art. 21 alin.1 din Legea nr. 571/2003, și că nu s-a făcut dovada că, cheltuiala în sumă de 141.588 lei înregistrată de societate în perioada februarie - iunie 2006 fost efectuată în scopul realizării de venituri impozabile.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că, instanța a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză și că spațiile au fost închiriate tocmai în vederea desfășurării activității pentru care reclamanta s-a obligat ca urmare a încheierii contractului de colaborare cu Consult SRL și că, proprietarul spațiilor, a achitat impozitul pe veniturile realizate din închiriere, contractele de locație fiind reziliate ca urmare a imposibilității derulării activităților de distribuție a produselor CANON.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Chestiunea dedusă judecății este aceea de a-și determina dacă cheltuielile efectuate de societate cu închirierea de spații comerciale, potrivit contractelor de închiriere nr. 7-9/10.02.2006, încheiate cu, sunt deductibile din punct de vedere fiscal, în raport de dispozițiile art. 19 alin.1 și 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
După cum s-a reținut și în decizia atacată, nr. 153/2007, recurenta susține că societatea nu ar fi probat împrejurarea că spațiul a fost închiriat în scopul realizării de venituri impozabile în baza contractelor de închiriere sau că spațiul respectiv a fost declarat punct de lucru cu destinația prevăzută în contractul încheiat cu Consult B, acesta nefiind înregistrat la ORC, contrar disp. art. 5 alin.1 din Legea nr. 26/1990, ceea ce atrage imposibilitatea dovedirii acestei împrejurări.
Referitor la destinația pe care reclamanta a intenționat să o dea spațiilor închiriate este de observat că aceasta a încheiat inițial contractul cadru de distribuție cu partenerul comercial C: Consult SRL la 03.03.2006, și abia ulterior până la executarea contractului a procedat la încheierea contractelor de închiriere. (la 21.02.2006). Acest aspect este relevant în cauză, în derularea raporturilor comerciale cu partenerul comercial, indicând intenția clară a reclamantei de a proceda la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. În același sens, s-a și achitat o parte din chiria aferentă acestor spații, până la 30 iunie 2006 când aceasta nu a mai fost în măsură să plătească chiria solicitând în acest sens o reeșalonare ( filele 71- 7 dosar fond ).
Aceeași intenție de a executa contractul asumat rezultă și din obligația instituită în sarcina reclamantei la art. 8 lit. e din contractul cadru de distribuție, referitor la deschiderea unui show - room CANON în localitate, sens în care au fost încheiate contractele de închiriere.
Faptul că partenerul contractual al reclamantei nu a mai fost în măsură să-și îndeplinească propriile obligații asumate nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că reclamanta ar fi procedat la efectuarea unor cheltuieli pe care ulterior să le deducă fiscal cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
În opinia Curții este cert că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul realizării de venituri, chiar dacă veniturile impozabile nu au fost realizate, acest lucru impunându-se ca urmare a interpretării disp. art. 19 alin.1 și art. 21 alin.1 din Legea nr. 571/2003. Nerealizarea acestor venituri a fost determinată în speță de motive independente de voința reclamantei, care a procedat corect la momentul în care a dedus fiscal suma de 141.588 lei, chiar dacă acestea nu se găsesc în cos tul produselor sau al serviciilor prestate, condiția impusă de legiuitor ca aceste cheltuieli să fie efectuate în scopul strict, precis al realizării de venituri din activitatea desfășurată de societate, în speță, aceea de distribuție a produselor CANON.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul formulat în cauză este neîntemeiat urmând ca potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să-l respingă ca atare, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea acesteia, ca urmare a examinării din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 790/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./17.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
