Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1050/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1050
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta " " T împotriva sentinței civile nr.435/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și " " M Nouă, având ca obiect anulare acte.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței concluzii scrise din partea reclamantei - recurente.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 09.10.2008, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.10.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.435/CA/07.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - STRUCTURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, și " ", având ca obiect suspendare executare și anulare acte fiscale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 04.01.2008, reclamanta " " T, a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, STRUCTURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, și " " M - NOUĂ, în temeiul în temeiul art. 187 al. 2 Codul d e procedură fiscală coroborat cu art. 1 al. (1) din Legea nr.554/2004, în principal, anularea obligației fiscale suplimentare stabilită prin decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr.482 din 24.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, anularea obligațiilor fiscale suplimentare, și anume: taxa pe valoarea adăugată pentru suma de 1.089 RON și majorările de întârziere pentru suma de 34 lei. De asemenea, s-a solicitat anularea măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. 2572/24.08.2007 la T, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, privind înregistrarea în contabilitate a diferenței de TVA în cuantum de 1.089 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 4423), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal și înregistrarea în contabilitate a majorărilor de întârziere la diferența de TVA în cuantum de 34 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 448), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal.
Reclamanta a mai solicitat anularea răspunsului primit de pârâtă în cadrul procedurii prealabile și suspendarea executării măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală, înregistrat sub nr. 2572/24.08.2007 la
Reclamanta a solicitat în subsidiar - în situația respingerii capetelor principale de cerere având în vedere că în raportul de inspecție fiscală (pagina 4, paragraf 6) organul de control reține faptul că: "în lunile ianuarie și februarie 2006 societatea deduce TVA de pe facturile de chirie, cu toate că " " - în calitate de locator nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare" - obligarea " " la plata către reclamantă a sumei de 1123 RON din care: 1.089 RON reprezentând TVA, aferent facturilor emise de către societatea pârâtă către reclamantă în luna ianuarie și februarie 2006 în baza contractului de închiriere nr.241 din 01.12.2004, considerat nedeductibil de către inspecția fiscală; 34 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA - ului nedeductibil în sumă de 1.089 calculate de către inspecția fiscală; obligarea " " la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1123 RON calculate începând cu data de 24.08.2007 până la plata integrală a sumei; obligarea " " la plata către reclamantă a oricărei cheltuieli de judecată pe care ar trebui să o suporte ca urmare a respingerii capetelor principale de cerere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, în urma înregistrării la Tad econtului de TVA pe lunile martie 2006, aprilie 2006, iulie 2006, septembrie 2006, noiembrie 2006, ianuarie 2007, martie 2007, aprilie 2007, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA, reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale efectuată de către ec. și ec. în data de 9 august 2007. În urma inspecției fiscale a fost încheiat de către organul de control raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr.2572/24.08.2007 la T, Administrația Finanțelor Publice a municipiului T ( anexa 1), în baza acestuia fiind emisă decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. 482 din 24.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, Activitatea de Inspecție Fiscală ( anexa 2). Prin decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr.482 din 24.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, Activitatea de Inspecție Fiscală, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală suplimentară reprezentând TVA în cuantum de 1.089 RON și 34 RON. Totodată prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr.2572/24.08.2007 la T, Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, organul de control a dispus înregistrarea în contabilitate a diferenței de TVA în cuantum de 1.089 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 4423) datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal precum și înregistrarea în contabilitate a majorărilor de întârziere la diferența de TVA în cuantum de 34 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 448), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal. Obligația fiscală suplimentară stabilită în sarcina reclamantei precum și măsurile stabilite de organul de control sunt nelegale, trebuind să fie anulate.
Reclamanta a învederat că prin decizia de impunere nr.2572 din 24.08.2007, organul de control a stabilit TVA suplimentar în cuantum de 1.123 RON, din care: 1.089 RON care constituie TVA aferent facturilor fiscale de chirie nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise de către " " în calitate de locator cu toate că aceasta nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare, ceea ce reclamanta a contestat; 34 RON care constituie majorări de întârziere pentru neachitarea la termenul scadent a debitului suplimentar, ceea ce reclamanta a contestat.
Reclamanta a subliniat că TVA aferentă facturilor emise de către locatorul " " este deductibilă, arătând că a justificat dreptul de deducere cu documentele prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal, acestea având mențiunile prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal, iar prevederile legale invocate de către organul de control, respectiv art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și ale pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003, nu condiționează deducerea taxei pe valoarea adăugată de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului. Există situații enumerate de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, în care deducerea taxei pe valoarea adăugată este condiționată de prezentarea facturii fiscale alături de un alt document, facturile de închiriere a imobilelor neregăsindu-se în vreunul din aceste cazuri. În raportul de inspecție fiscală (pagina 4, paragraf 6) organul de control reține faptul că: "în lunile ianuarie și februarie 2006 societatea deduce TVA de pe facturile de chirie, cu toate că " " - în calitate de locator nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare. Dispozițiile legale invocate de organul de control sunt următoarele: art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai arătat că s-a justificat dreptul de deducere cu documentele prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal, acestea având mențiunile prevăzute de art. 145 alin. (8) lit. a) Cod fiscal în conformitate cu art. 145 alin. 8 lit. a) din Codul Fiscal, care prevăd că: "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin. (4)".
Reclamanta a arătat că art. 155 alin. (8) din Codul Fiscal prevede că factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații: a) seria și numărul facturii; b) data emiterii facturii; c) numele, adresa și Codul d e identificare fiscală ale persoanei care emite factura; d) numele, adresa și Codul d e identificare fiscală, după caz, ale beneficiarului de bunuri sau servicii; e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) prețul unitar fără taxa pe valoarea adăugată și baza de impozitare pentru fiecare cotă sau scutire; g) cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată sau mențiunile: scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil, supus regulilor speciale, după caz. Pentru operațiunile supuse taxării inverse se menționează obligatoriu taxare inversă; h) suma taxei pe valoarea adăugată de plată, pentru operațiunile taxabile, cu excepția cazurilor în care se aplică reguli speciale prevăzute prin norme metodologice"
Dreptul de deducere al TVA pentru prestările de servicii efectuate de " " le-a justificat, în conformitate cu prevederile art. 145 al. (8) lit. a) Cod Fiscal, cu facturi fiscale emisă de pe numele subscrisei de " " L, persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, iar acturile fiscale nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 cuprind mențiunile prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal. De altfel, aceste documente justificative au fost emise de locatorul " ", reclamanta neavând nici o posibilitate de control asupra modalității în care aceste documente justificative sunt completate și comunicate, iar calificarea, de către organul de control, a TVA aferentă acestor facturi ca nedeductibilă echivalează cu aplicarea unei sancțiuni în lipsa oricărei culpe din partea reclamantei.
Reclamanta a învederat că revederile p. legale invocate de către organul de control, respectiv art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și ale pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, nu condiționează deducerea taxei pe valoarea adăugată de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului. Prevederile art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și ale pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare stabilesc obligații în sarcina locatorului, în cazul de față " ", legate de necesitatea depunerii unei notificări privind opțiunea de taxare. Neîndeplinirea acestor obligații de către locatorul " " nu conduce la nedeductibilitatea TVA aferentă prestărilor de servicii efectuate de acesta, deoarece ar echivala cu aplicarea unei sancțiuni în lipsa oricărei culpe din partea reclamantei. Există situații enumerate de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, în care deducerea taxei pe valoarea adăugată este condiționată de prezentarea facturii fiscale alături de un alt document, facturile de închiriere a imobilelor neregăsindu-se în vreunul din aceste cazuri. Astfel, conform punctului 51 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariaților unei persoane impozabile aflați în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unități similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adăugată, însoțite de decontul de deplasare".
Reclamanta a mai arătat că nici art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și nici pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 nu conține vreo dispoziție prin care să se prevadă că facturile de închiriere a imobilelor sunt documente legale de deducere a TVA doar în condițiile în care sunt însoțite de notificarea locatorului adresată organului fiscal teritorial privind opțiunea de taxare. Lipsa notificării privind opțiunea de taxare este imputabilă locatorului " ", iar nu reclamantei.
Reclamanta a arătat că încheiat cu " " contractul de închiriere nr. 241 din 01.12.2004 având ca obiect transmiterea în folosință cu titlu de închiriere a unui imobil. În baza acestui contract au fost emise de către " " facturile fiscale -/03.01.2006 și -/01.02.2006. În raportul de inspecție fiscală (pagina 4, paragraf 6) organul de control reține faptul că: "în lunile ianuarie și februarie 2006 societatea deduce TVA de pe facturile de chirie, cu toate că " " - în calitate de locator nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare".
Reclamanta a mai subliniat că în cursul inspecției fiscale a contactat în mai multe rânduri " ", în vederea comunicării notificării prin care această societate a fost înregistrată ca plătitor de TVA pentru activitatea de închiriere.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art. 145 alin. 8 lit. a) din Codul Fiscal.
La data de 16.01.2008, pârâta Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a deciziei de impunere nr. 482/24.08.2007, a raportului de inspecție fiscala nr. 257/24. 08. 2007 întocmite de T și a deciziei nr. 811/238/04. 12. 2007 emisa de
În apărare, pârâta Taî nvederat că afirmațiile reclamantei sunt neîntemeiate, arătând că în lunile ianuarie și februarie 2006, " " Tad edus TVA în suma de 1089 lei de pe facturile fiscale de chirie nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 întocmite de " " în calitate de locator. De asemeni, din raportul de inspecție fiscală rezulta că " " nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare situație în care nu avea dreptul să întocmească factura de închiriere cu TVA. Închirierea de bunuri este o operațiune scutită de TVA în conformitate cu prevederile Titlului VI art. 141 alin. 2 lit. K) din Legea nr.571/2003 - privind codul fiscal, respectiv pct. 42 alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 44/2004 ambele cu modificările și completările ulterioare care prevăd următoarele că ersoanele p. impozabile înregistrate ca plătitori de TVA pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzuta de art. 141 alin. 2 lit. k) din Codul Fiscal. Operațiunea de aplicare a regimului de taxare se notifica organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare. În situația în care numai o parte dintr-un imobil este utilizată pentru realizarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. 2 lit. K) din Codul Fiscal și se optează pentru taxarea acestora, în notificarea transmisa organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinata acestor operațiuni". S-a arătat că " " T nu avea dreptul de deducere a TVA aplicata în mod eronat pentru o operațiune scutită, societatea trebuia să solicite locatorului, respectiv " " să storneze facturile de chirie nr. -/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise cu TVA și să emită cele doua facturi fiscale fata TVA. Acest aspect este reglementat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin pct. 44 din nr.HG44/2004 cu modificările și completările ulterioare. Pentru diferența de TVA stabilită suplimentar în suma de 1089 lei pentru perioada ianuarie - februarie 2006, organul de control a calculat majorări de întârziere în suma de 34 lei, întrucât societatea comercială a beneficiat de rambursarea TVA cu control anterior. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor nr.OG 92/2003 modificată și aprobata prin art. 115 din Legea nr.210/2005.
Pârâta PTa solicitat respingerea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării masurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere - pe considerentul că, societatea nu motivează în fapt și în drept pct. IV din acțiunea de fatță, neprezentând nici un argument în baza căruia sa se justifice luarea unei astfel de masuri de către Tribunalul Timiș, situație în care se impune a fi constatat faptul ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
S-a mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, menținerea ca temeinice și legale a actelor de control întocmite de către organele de specialitate și respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca fiind nedovedită.
La data de 17.01.2008, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr.811/238/04.12.2007 emisă de T privind soluționarea contestației prealabile, a Deciziei de impunere nr.482/24.08.2007 și a Raportului de inspecție fiscala nr.2572/24.08.2007, ambele încheiate de T - pentru suma de 1.089 lei reprezentând TVA nedeductibilă și respinsă la rambursare plus 34 lei majorări de întârziere aferente. S-a mai solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca inadmisibilă și ca nefondată.
În apărare, pârâta Taa rătat că își menține poziția exprimată pe larg în cuprinsul Deciziei nr.811/238/04.12.2007 emisă de T, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere ca societatea datorează în mod legal obligațiile în suma de 1.089 lei reprezentând TVA nedeductibila și 34 lei majorări aferente, respinsa, de altfel, la rambursare.
S-a arătat că prin Raportul de inspecție fiscala încheiat la data de 24.08.2007, organul de control a constatat ca TVA înscrisa în facturile nr. -/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise de " ", aferente operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG44/2004 date în aplicarea art. 141 alin 2) lit. k) și alin 3) din Legea nr.571/2003, în sensul ca nu a fost prezentată notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere. Reclamanta a dedus însa TVA din factura emisă de către " " fără a prezenta notificarea depusă la organul fiscal prin care emitentul facturii să-și fi exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de pct. 44 din nr.HG 44/2004, modificată și completată.
S-a învederat că față de susținerile contestatoarei că este nelegală diminuarea TVA de rambursat cu suma de 11.089 lei, plus 34 lei deoarece în temeiul art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003 a dedus TVA de pe documente legale, iar art. 141 alin.2 lit. k) din Codul fiscal și pct.42 alin. 3 din de aplicare a Legii nr.571/2003 "nu condiționează deducerea taxei pe valoarea adăugată de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului". Mai mult, s-a afirmat că doar în anumite situații deducerea TVA este condiționată de "prezentarea facturii fiscale alături de un act document" dând exemplul decontului de deplasare prevăzut de art. 51 alin 2 din de aplicare a Legii nr.571/2003, decont care însoțește o factură fiscală emisă pe numele salariaților unei persoane impozabile aflate în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unități similare.
Pârâta a învederat că situația dată nu este cea afirmată de contestatoare ci este o altă situație de creanța generată de existenta unui operațiuni de închiriere între contestatoare și pârâta " ", astfel că devin aplicabile prevederile art. 141 alin.2) lit. k) din Legea nr.571/2003, care menționează a fi scutite de TVA "arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile". Pentru ca aceste operațiuni să poată fi supuse regimului de taxare este obligatoriu a se respecta condiția prevăzuta de art. 141 alin. 3) din Legea nr.571/2003 care prevede că: "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin.2 lit. k) în condițiile stabilite de norme", iar aceste norme - stipulează: " de taxa pe valoarea adăugata prevăzute de art.141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin.2 lit. k) pentru care art. 141 din. 3 din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxa pe valoarea adăugata se aplica livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoana impozabila. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugata livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugata către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuita în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugata și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată". Așa fiind, pentru operațiunile privind închirierea de bunuri imobile, legiuitorul a prevăzut scutirea de TVA cu posibilitatea însă de a se opta pentru aplicarea taxării. Numai aceasta opțiune de taxare - întocmită sub forma unei notificări - dă dreptul persoanei juridice de a fi supusă regimului de taxare și, în consecința, de a beneficia, ulterior, de rambursare de TVA, însa reclamanta nu a făcut dovada existenței unei asemenea notificări, motiv pentru care organul fiscal, de drept, a considerat operațiunea de închiriere de bunuri imobile a fii scutita de TVA. Potrivit alin.3 din pct. 42 (HG nr. 44/2004) referitor la art. 145 din Legea nr.571/2003: "Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzuta la art. 141 alin.2 lit. k) din Codul fiscal. Opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare." S-a arătat că tocmai pentru faptul ca aceasta notificare nu a fost prezentată organelor fiscale, îndreptățește pârâta să prezume că, în fapt, aceasta nu există la data controlului. Așa fiind, organul fiscal, cu respectarea normelor incidente, aplică regimul de taxare începând cu data înscrisa în notificare.
Pârâta a mai subliniat că reclamanta mai face referire și la art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003 din Codul fiscal care prevăd condiții generale cerute pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, ori atâta vreme cat s-a stabilit faptul ca aceasta societate nu a optat pentru regimul de taxare nu poate fi vorba de o deducere a TVA.
Pârâta a mai arătat că, în considerarea prevederilor art. 141 Cod fiscal și pct.42 din de aplicare a Legii nr.571/2003, reclamanta, pe de o parte, nu poate avea drept de deducere a TVA, aceasta aplicând în mod eronat pentru o operațiune scutită, iar pe de alta parte, trebuia să solicite emitentului " TRANS" stornarea facturilor fiscale cu TVA și emiterea unor facturi fără TVA, așa încât nu poate fi vorba, așa cum afirma reclamanta, de lipsa culpei sale.
Față de aceste considerente, pârâta Tas olicitat instanței să constate că organul fiscal a stabilit în mod corect faptul ca aceasta societate, nefiind plătitoare de TVA pentru operațiunile de închiriere bunuri imobile, nu poate beneficia de rambursarea acestei taxe și, în consecința, Decizia nr. 811/238/04.12.2007 emisa de T privind soluționarea contestației prealabile, decizia de impunere nr.482/24.08.2007 și Raportul de inspecție fiscală 2572/24.08.2007, ambele încheiate de T - pentru suma de 1.089 lei reprezentând TVA nedeductibilă și respinsă la rambursare, plus 34 lei majorări aferente, sunt corecte și legale. Astfel s-a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de reclamantă ca inadmisibila față de prevederile art.15 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală:" (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de 2.000 lei". Din acest text de lege aplicabil în speță ( față de faptul că este vorba de o cerere de suspendare a unui act administrativ fiscal), se deduce că depunerea cauțiunii reprezintă o condiție "sine qua non", obligatorie de punere în discuție admisibilității suspendării. Ori, reclamanta nu a achitat vre-o cauțiune, drept pentru care cererea este inadmisibilă.
Pe fondul cererii de suspendare, pârâta a arătat că debitoarea nu face dovada unei pagube iminente ce s-ar putea produce în cazul continuării executării silite. În cauză, așa zise motive invocate nu sunt susținute de probe, fiind vorba doar de susținerea acțiunii pe fond, care ar justifica, implicit, în concepția sa, o suspendare a executării silite. Daca instanța ar dispune în sensul suspendării executării silite motivat de simpla cerere a reclamantei s-ar ajunge la imposibilitatea punerii în executare a tuturor titlurilor executorii contestate, ceea ce le-ar face ineficiente. Prin urmare, cele invocate ar trebui să descrie cauze excepționale și nu inerente calității de debitor al reclamantei.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executorii.
La data de 30.01.2008, pârâta " " a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei, arătând că în temeiul nr.HG44 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 cap. 9 punct. 42 alin (5) și (6), " " nu avea obligația de depunere a notificării privind opțiunea de taxare: Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operațiune prevăzută la art. 141 al. (2) lit. K) din Codul Fiscal nu mai pot aplica regimul de scutire pentru operațiunile respective timp de 5 ani. După această perioadă persoanele impozabile pot anula opțiunea, formularul pentru notificarea anulării opțiunii, prevăzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plătitor de impozite și taxe. Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 01 Martie 2003 au optat tacit asupra taxării operațiunilor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pot renunța oricând la această opțiune în vederea aplicării regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulării opțiunii, prevăzut în anexa nr.2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plătitori de impozite și taxe. Dacă ulterior optează pentru taxare, trebuie să aplice prevederile alin. (5), astfel că reclamanta era îndreptățită la pretențiile formulate numai în condițiile depunerii de către " " Notificare privind anularea opțiunii de taxare a operațiunilor prevăzute de art. 141 alin. (2) lit. K) din Codul Fiscal ( anexa nr. 2 la normele de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul Fiscal),
S-a mai arătat că " " a fost controlată din punct de vedere TVA pe perioada 01.10.2004 - 31.08.2006, iar organele de control ale a județului C-S având în vedere documentele prezentate, nu au avut nimic de obiectat cu privire la modul de întocmire a facturilor pentru încasarea chiriei.
La data de 27.02.2008, reclamanta " ", a depus la dosarul cauzei, răspuns la întâmpinarea pârâtelor T și T, prin care a arătat că Taxa pe Valoarea aferentă facturilor emise de către locatorul " " L este deductibilă, întrucât " " a depus la autoritatea fiscală de la sediul său notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal, a termenul de judecată din data de 30.01.2008, pârâta " " a prezentat la dosarul cauzei notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal pentru imobilul din T de pe-, -.
S-a subliniat că facturile fiscale al căror TVA a fost considerat nedeductibil de către organul de control au fost emise de către " ", pentru închirierea imobilelor care făceau obiectul notificării și că s-a justificat dreptul de deducere cu documentele prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal, acestea având mențiunile prevăzute de art. 145 alin. (8) lit. a) Cod Fiscal în conformitate cu art. 145 alin. 8 lit. a) din Codul Fiscal. S-au invocat și dispozițiilor art. 155 alin. (8).
Dreptul de deducere al TVA pentru prestările de servicii efectuate de " " s-au justificat, în conformitate cu prevederile art. 145 al. (8) lit. a) Cod Fiscal, cu facturi fiscale emise de pe numele reclamantei de " " L, persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, facturile fiscale nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 cuprind mențiunile prevăzute de art. 145 al. (8) Cod Fiscal. De altfel, aceste documente justificative au fost emise de locatorul " ", reclamanta neavând nici o posibilitate de control asupra modalității în care aceste documente justificative sunt completate și comunicate. Calificarea, de către organul de control, a TVA aferentă acestor facturi ca nedeductibilă echivalează cu aplicarea unei sancțiuni în lipsa oricărei culpe din partea reclamantei.
Prevederile legale invocate de către organul de control, respectiv art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal și ale pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, nu condiționează aducerea taxei pe valoarea adăugată de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului, stabilind obligații în sarcina locatorului, aici " ", legate de necesitatea depunerii unei notificări privind opțiunea de taxare. Neîndeplinirea acestor obligații de către locatorul " " L nu conduce la nedeductibilitatea TVA aferentă prestărilor de servicii efectuate de acesta, deoarece ar echivala cu aplicarea unei sancțiuni în lipsa oricărei culpe din partea reclamantei. Există situații enumerate de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, în care deducerea taxei pe valoarea adăugată este condiționată de prezentarea facturii fiscale alături de un alt document, facturile de închiriere a imobilelor neregăsindu-se în vreunul din aceste cazuri. Astfel, conform punctului 51 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003: "Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariaților unei persoane impozabile aflați în deplasare fa interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unități similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adăugată, însoțite de decontul de deplasare". După cum se poate observa, nici art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul Fiscal și nici pct. 42 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 nu conține vreo dispoziție prin care să se prevadă că facturile de închiriere a imobilelor sunt documente legale de deducere a TVA doar în condițiile în care sunt însoțite de notificarea locatorului adresată organului fiscal teritorial privind opțiunea de taxare.
La data de 21.03.2008, pârâta " " M - NOUĂ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a reluat apărările exprimate anterior, prin întâmpinarea depusă pentru termenul din data de 30.01.2008.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite formulate de reclamantă față de prevederile art.15 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, excepție invocată de pârâta T, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
În urma înregistrării la pârâta T de către reclamantă a decontului de TVA pe lunile martie 2006, aprilie 2006, iulie 2006, septembrie 2006, noiembrie 2006, ianuarie 2007, martie 2007 și aprilie 2007, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA, reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale efectuată în data de 9 august 2007.
În urma inspecției fiscale a fost încheiat de către organul de control Raportul de inspecție fiscală emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr.2572/24.08.2007 la T, (filele 12-19 din dosar), în baza acestuia fiind emisă decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. 482 din 24.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, Activitatea de Inspecție Fiscală (filele 9-11 din dosar). Prin decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală, nr. 482 din 24.08.2007, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală suplimentară reprezentând TVA în cuantum de 1.089 RON și 34 RON.
Prin Raportul de inspecție fiscala încheiat la data de 24.08.2007, organul de control a constatat ca TVA înscrisa în facturile nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise de pârâta " ", aferente operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG44/2004 date în aplicarea art. 141 alin 2) lit. k) și alin 3) din Legea nr.571/2003, în sensul ca nu a fost prezentată notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere. Reclamanta a dedus însa TVA din factura emisă de către " " fără a prezenta notificarea depusă la organul fiscal prin care emitentul facturii să-și fi exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de pct. 44 din nr.HG44/2004, modificată și completată.
Totodată prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr.2572/24.08.2007 la T, organul de control a dispus înregistrarea în contabilitatea reclamantei a diferenței de TVA în cuantum de 1.089 RON, constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 4423) datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal precum și înregistrarea în contabilitate a majorărilor de întârziere la diferența de TVA în cuantum de 34 RON, constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 448), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal.
Organul de control a stabilit TVA suplimentar în cuantum de 1.123 RON, din care, 1.089 RON TVA aferent facturilor fiscale de chirie nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise de către " " în calitate de locator și 34 RON majorări de întârziere, pentru neachitarea la termenul scadent a debitului suplimentar.
Împotriva raportului de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, înregistrat sub nr.2572/24.08.2007 și împotriva deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, înregistrată sub nr.482 din 24.08.2007, reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de către pârâta T prin decizia nr. 811/238/04.12.2007, aflată la filele 29-35 din dosar și prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată.
Reclamanta încheiat cu pârâta " " M - NOUĂ contractul de închiriere nr.241 din 01.12.2004, având ca obiect transmiterea în folosință cu titlu de închiriere a unui imobil, contract în baza căruia au fost emise de către " " facturile fiscale nr. -/03.01.2006 și -/01.02.2006 și la care se referă TVA-ul neacceptat la rambursare.
În lunile ianuarie și februarie 2006, reclamanta a dedus TVA în sumă de 1089 lei de pe facturile fiscale de chirie nr.-/03.01.2006 și nr. -/01.02.2006 întocmite de " " în calitate de locator, deși pârâta " " nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare situație în care nu avea dreptul să întocmească factura de închiriere cu TVA.
Închirierea de bunuri este o operațiune scutită de TVA în conformitate cu prevederile Titlului VI art. 141 alin. 2 lit. K din Legea nr.571/2003 - privind codul fiscal, respectiv pct. 42 alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 44/2004, ambele cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că ersoanele p. impozabile înregistrate ca plătitori de TVA pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzuta de art. 141 alin. 2 lit. k) din Codul Fiscal. Operațiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr. 1 la norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare. În situația în care numai o parte dintr-un imobil este utilizată pentru realizarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. 2 lit. K) din Codul Fiscal și se optează pentru taxarea acestora, în notificarea transmisă organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinata acestor operațiuni.
Reclamanta " " T nu avea dreptul de deducere a TVA aplicata în mod eronat pentru o operațiune scutită, societatea trebuia să solicite locatorului, respectiv pârâtei " " să storneze facturile de chirie nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise cu TVA și să emită cele doua facturi fiscale fără TVA. Acest aspect este reglementat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin pct. 44 din nr.HG44/2004 cu modificările și completările ulterioare. Pentru diferența de TVA stabilită suplimentar în suma de 1089 lei pentru perioada ianuarie - februarie 2006, organul de control a calculat majorări de întârziere în suma de 34 lei, întrucât societatea comercială a beneficiat de rambursarea TVA cu control anterior. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor nr.OG92/2003 modificată și aprobata prin art. 115 din Legea nr.210/2005.
Față de susținerile reclamantei că este nelegală diminuarea TVA de rambursat cu suma de 1.089 lei, plus 34 lei majorări de întârziere, deoarece în temeiul art. 145 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 a dedus TVA de pe documente legale, iar art. 141 alin. 2 lit. k) din Codul fiscal și pct.42 alin. 3 din de aplicare a Legii nr.571/2003" nu condiționează deducerea taxei pe valoarea adăugata de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului", instanța a constatat că situația din speță nu este cea afirmată de contestatoare ci este o situație de creanța generată de existenta unui operațiuni de închiriere între reclamantă și pârâta " ", caz în care devin aplicabile prevederile art. 141 alin.2) lit. k) din Legea nr.571/2003 care menționează a fi scutite de TVA "arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile."
Pentru ca aceste operațiuni să poată fi supuse regimului de taxare este obligatoriu a se respecta condiția prevăzuta de art. 141 alin. 3 din Legea nr.571/2003 care prevede că: "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. 2 lit. k) în condițiile stabilite de norme", iar aceste norme - stipulează: " de taxa pe valoarea adăugata prevăzute de art.141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin.2 lit. k) pentru care art. 141 din. 3 din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxa pe valoarea adăugata se aplica livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoana impozabila. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugata livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugata către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuita în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată".
În raport de aceste dispoziții legale, pentru operațiunile privind închirierea de bunuri imobile, legiuitorul a prevăzut scutirea de TVA cu posibilitatea însa de a se opta pentru aplicarea taxării. Numai aceasta opțiune de taxare - întocmită sub forma unei notificări - dă dreptul persoanei juridice de a fi supusă regimului de taxare și, în consecința, de a beneficia, ulterior, de rambursare de TVA, însa reclamanta nu a făcut dovada existentei unei asemenea notificări, motiv pentru care organul fiscal, de drept, a considerat operațiunea de închiriere de bunuri imobile a fii scutita de TVA.
În considerarea prevederilor art. 141 Cod fiscal și pct. 42 din de aplicare a Legii nr.571/2003, reclamanta, pe de o parte, nu poate avea drept de deducere a TVA, aceasta aplicând în mod eronat pentru o operațiune scutită, iar pe de alta parte, trebuia să solicite emitentului " TRANS" stornarea facturilor fiscale cu TVA și emiterea unor facturi fără TVA.
Potrivit alin. 3 din pct. 42 din nr.HG44/2004, referitor la art. 145 din Legea nr.571/2003: "Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugata pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzuta la art. 141 alin. 2 lit. k) din Codul fiscal. Opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare."
Tocmai pentru faptul ca aceasta notificare nu a fost prezentată organelor fiscale, îndreptățește pârâta organ fiscal să prezume că, în fapt, aceasta nu exista la data controlului, astfel că, organul fiscal, cu respectarea normelor incidente, aplică regimul de taxare începând cu data înscrisa în notificare.
La fila 79 din dosar se află adresa emisă de C S, M NOUĂ din care reiese că pârâta " " M Nouă nu a întocmit și depus notificare (Anexa 2 la de aplicare a Legii Codului Fiscal, aprobată prin nr.HG44/2004), prin care putea să renunțe la operațiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de art. 9 alin. 2 lit. o) din Legea nr.345/2002.
Instanța nu a putut primi apărarea reclamantei conform căreia, lipsa notificării privind opțiunea de taxare este imputabilă locatorului, iar nu reclamantei, întrucât pârâta " " M NOUĂ este partenerul de afaceri al reclamantei și în baza relațiilor comerciale avute cu aceasta, reclamanta are obligația de respecta dispozițiile codului fiscal și de a verifica dacă pârâta a depus la organul fiscal notificarea privind operațiunea de taxare, cu atât mai mult cu cât conform dispozițiilor art. 141 alin 2) lit. k) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, închirierea de bunuri imobile este o operațiune scutită de TVA.
Reclamanta face referire și la art. 145 alin. 8 din Legea nr.571/2003, care prevede condițiile generale cerute pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, ori atâta vreme cât s-a stabilit faptul ca aceasta societate nu a optat pentru regimul de taxare nu poate fi vorba de o deducere a TVA.
Instanța a constatat că organul fiscal a stabilit în mod corect faptul că aceasta societate, nefiind plătitoare de TVA pentru operațiunile de închiriere bunuri imobile, nu poate beneficia de rambursarea acestei taxe și, în consecință, Decizia nr.811/238/04.12.2007 emisă de T privind soluționarea contestației prealabile, decizia de impunere nr.482/24.08.2007 și Raportul de inspecție fiscală 2572/24.08.2007, ambele încheiate de T - pentru suma de 1.089 lei reprezentând TVA nedeductibilă și respinsă la rambursare, plus 34 lei majorări aferente, sunt corecte și legale, iar acțiunea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care s-a respins.
Respingând primul capăt de cerere din acțiunea reclamantei pentru motivele expuse și având în vedere dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere fiscală, în raport de art. 14 alin. 1 din aceiași lege.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care solicită în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar desființarea în tot a sentinței civile pronunțate de către Tribunalul Timiș, reiterând motivele pe care și-a bazat acțiunea.
Pârâtele au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Conform probelor din dosar și susținerilor părților, așa cum a reținut corect și instanța de fond, reclamanta " " T nu avea dreptul de deducere a TVA aplicata în mod eronat pentru o operațiune scutită, societatea trebuia să solicite locatorului, respectiv pârâtei " " să storneze facturile de chirie nr.-/03.01.2006 și nr.-/01.02.2006 emise cu TVA și să emită cele doua facturi fiscale fără TVA. Acest aspect este reglementat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin pct. 44 din nr.HG44/2004 cu modificările și completările ulterioare. Pentru diferența de TVA stabilită suplimentar în suma de 1089 lei pentru perioada ianuarie - februarie 2006, organul de control a calculat majorări de întârziere în suma de 34 lei, întrucât societatea comercială a beneficiat de rambursarea TVA cu control anterior. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor nr.OG92/2003 modificată și aprobata prin art. 115 din Legea nr.210/2005.
De aceea, față de susținerile reclamantei că este nelegală diminuarea TVA de rambursat cu suma de 1.089 lei, plus 34 lei majorări de întârziere, deoarece în temeiul art. 145 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 a dedus TVA de pe documente legale, iar art. 141 alin. 2 lit. k) din Codul fiscal și pct.42 alin. 3 din de aplicare a Legii nr.571/2003" nu condiționează deducerea taxei pe valoarea adăugata de depunerea unei notificări privind opțiunea de taxare, ci doar instituie anumite obligații în sarcina locatorului", instanța a constatat că situația din speță nu este cea afirmată de contestatoare ci este o situație de creanța generată de existenta unui operațiuni de închiriere între reclamantă și pârâta " ", caz în care devin aplicabile prevederile art. 141 alin.2) lit. k) din Legea nr.571/2003 care menționează a fi scutite de TVA "arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile."
Pentru ca aceste operațiuni să poată fi supuse regimului de taxare este obligatoriu a se respecta condiția prevăzuta de art. 141 alin. 3 din Legea nr.571/2003 care prevede că: "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. 2 lit. k) în condițiile stabilite de norme", iar aceste norme - stipulează: " de taxa pe valoarea adăugata prevăzute de art.141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin.2 lit. k) pentru care art. 141 din. 3 din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxa pe valoarea adăugata se aplica livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoana impozabila. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugata livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugata către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuita în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată".
În raport de aceste dispoziții legale, pentru operațiunile privind închirierea de bunuri imobile, legiuitorul a prevăzut scutirea de TVA cu posibilitatea însa de a se opta pentru aplicarea taxării. Numai aceasta opțiune de taxare - întocmită sub forma unei notificări - dă dreptul persoanei juridice de a fi supusă regimului de taxare și, în consecința, de a beneficia, ulterior, de rambursare de TVA, însa reclamanta nu a făcut dovada existentei unei asemenea notificări, motiv pentru care organul fiscal, de drept, a considerat operațiunea de închiriere de bunuri imobile a fii scutita de TVA.
Cum în recurs nu au fost invocate motive care să ducă la modificarea ori casarea sentinței recurate, apreciindu-se față de cele de mai sus că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, Curtea va espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr.435/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.435/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/29.10.08
TEHNORED:/30.10.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Victoria Catargiu, Anca Buta
