Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1053/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2360,-
DECIZIA Nr. 1053
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Urlețeanu Alexandrina
JUDECĂTORI: Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoareaSC SRL, cu sediul în B, str. -,. 1C,.1, jud. B împotriva deciziei nr. 694 din data de 20 mai 2008 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimatele, cu sediul în B,-, jud. B șiDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în G,-, jud. G.
Contestația în anulare este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei potrivit ordinului de plată nr.1299 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea SC SRL B reprezentată de avocat din Baroul Buzău, lipsă fiind intimatele B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatele prin intermediul întâmpinărilor depuse la termenul precedent solicită judecarea cauzei în lipsă, întâmpinări ce au fost comunicate și contestatoarei pentru a-și formula punctul de vedere, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare, urmând ca ulterior să se pună concluzii și pe fondul recursului.
Apărătorul contestatoarei SC SRL B avocat, având cuvântul solicită admiterea contestației, anularea deciziei 694/20.05.2008 și rejudecând recursurile respingerea lor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Un prim motiv pe care se întemeiază critica adusă deciziei luată de instanța de recurs este acela că modalitatea de apreciere a probelor de către instanță s-a întemeiat pe un înscris ce nu a existat niciodată la dosar. În aceste condiții apreciază că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unor erori materiale, deoarece nu s-a observat că actul căruia i s-a dat eficiență ca probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii nu se regăsește la dosar. Fiind astfel întrunite condițiile prev de art. 318 Cod proc.civ solicită admiterea contestației în anulare și anularea deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI.
Cu referire la recursurile declarate de și DGFP B solicită respingerea lor ca nefondate în primul rând că așa cum face trimitere și recurenta întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de plata taxelor vamale pentru importul de mașini și instalații achiziționate în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii. Ori așa cum reiese din tot materialul probator, inclusiv expertiza contabilă, societatea a angajat toate categoriile de cheltuieli necesare pentru a obține produse din folosirea investiției făcute.
Susține apărătorul contestatoarei că, în raport de situația de fapt, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală față de dispozițiile legale care nu prevăd condiția folosirii utilajului exclusiv pentru dezvoltarea activității proprii de producție și servicii și nu disting privitor la modalitatea de realizare a dezvoltării activității proprii.
CURTEA
Prin contestația în anulare formulată contestatoarea GRUP SRL a solicitat anularea deciziei nr. 694 din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs a avut în vedere, ca principală probă a recurenților, adresa nr. -/19.02.2007 emisă de Ministerul Finantelor Publice- Direcția Generală Impozite, apreciind conținutul acesteia ca fiind hotărâtor pentru interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, însă această adresă nu a fost depusă niciodată la dosarul cauzei.
Contestatoarea a precizat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 proc. civ. deoarece instanța de recurs nu a observat că actul căruia i s-a dat eficiență hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii nu se regăsește la dosar și că motivul de critică nu vizează modalitatea de apreciere a probelor de către instanță, ci doar că instanța și-a întemeiat hotîărârea pe un înscris ce, efectiv, nu există la dosar.
Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI și rejudecarea recursurilor pe care urmează ca instanța să le respingă ca nefondate.
Contestatoarea consideră că recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G este nefondat deoarece dispozițiile art. 211din Legea 133/1999 modificată și completată prin Legea 415/2001 impun condiția ca importul să se efectueze în vederea dezvoltării activităților proprii de producție și servicii, fără a adăuga însă condiția ca importurile să fie destinate exclusiv dezvoltării activității proprii de producție și servicii.
În ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B contestatoarea a arătat că este prezentat în mod fals de către recurentă conținutul declarației pe proprie răspundere, neregăsindu-se nicăieri mențiunea
exclusiv, iar adresa - din 19 februarie 2007 nu-i este opozabilă și nu constituie o probă în înțelesul legii, fiind un act intern, care nu poate lega instanța.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.
De asemenea, Autoritatea Națională a Vămilor- Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Gaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Examinând decizia contestată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Reiese că primul motiv prevăzut de art. 318 proc. civ. dezlegarea dată recursul este rezultatul unei greșeli materiale are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Din verificarea actelor dosarelor de fond și de recurs reiese că
într-adevăr adresa -/19.02.2007 căreia i s-a dat eficiență de instanța de recurs în motivarea soluției date nu se află în dosare.
Astfel, a fost folosită ca probă hotărârea pentru dezlegarea pricinii un document care nu se regăsește la dosar, fiind greșeală de fapt, involuntară, de ordin formal, care a determinat pronunțarea unei soluții greșite.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare se va admite în temeiul art. 318 proc. civ. se va anula decizia 694/20.05.2008 și se vor rejudeca recursurile.
Ambele recursuri critică sentința pentru greșita interpretare a dispozițiilore legale incidente în cauză, motiv pentru care vor fi analizate împreună.
În fapt este vorba despre art. 211din Legea 133/1999, dispoziții care sunt interpretate diferit de către reclamantă și pârâți.
Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii cuprinde, în art. 211, următoarea prevedere:
Întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă în vederea dezvoltării activităților proprii de producție și servicii și care se achită din fonduri proprii sau din credite obținute de la bănci românești sau străine .
Din raportarea acestui text la celelalte dispoziții ale legii reiese că legiuitorul a dorit să stimuleze dezvoltarea activității proprii de producție și servicii a societăților comerciale, fără să stabilească modalitatea în care urmează să se realizeze dezvoltarea.
Organul de control a considerat că recurenta contestatoare nu poate beneficia de scutire la plata taxelor vamale și a TVA-ului, întrucât linia de asimilare nu a fost destinată exclusiv dezvoltării activităților proprii de producție și servicii, considerând că punerea acestei linii în asociația în participațiune încheiată cu societatea SRL echivalează că desfășurarea activității de producție la o altă societate.Însă, asocierea în participațiune nu constituie o persoană juridică distinctă, ci are loc o interpunere a unei valori economice aparținând
asociatului participant în fondul de comerț a asociatului administrativ, fără a se constitui un fond comun.
Din interpretarea art. 254C.com reiese că de esența asocierii în participațiune este aducerea unor aproturi pentru constituirea unui fond destinat desfășurării operațiunilor comerciale propuse, adică obținerea de beneficii.
Prin urmare, activitatea desfășurată în cadrul unei asociații în participațiune este propriu fiecăreia dintre părți, respectiv fiecăruia dintre asociați și constituie un mod de dezvoltare a activității proprii, fapt rezultat din beneficiile obținute.
Cuvântul exclusiv reținut de organul de control este o adăugare la lege, care nu își găsește temeiul în dispozițiile legale incidente în cauză.
Această adresă: -/19.02.2007, invocată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în motivele de recurs, care nu se regăsește la dosar, este emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice- Direcția Generală Legislație Impozite constituie un punct de vedere, cu caracter de îndrumare pentru unitățile din subordine, interpretarea și aplicarea legii revenindu-i, în exclusivitate, judecătorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 proc. civ. recursurile se vor respinge ca nefondate, menținându-se ca legală și temeinică sentința pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anularea deciziei nr. 694 din data de 20 mai 2008 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoareaSC SRL, cu sediul în B, str. -,. 1C,.1, jud. B în contradictoriu cu intimatele, cu sediul în B,-, jud. B șiDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în G,-, jud. G.
Anulează decizia 694 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe fond respinge recursurile declarate de B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G împotriva sentinței nr. 47/18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /Dact.MC
3 ex./ 16.10.2008
f- Tribunalului Buzău
Jud. fond
operator de date cu caracter personal /nr. notificare nr. 3120/2006
Președinte:Urlețeanu AlexandrinaJudecători:Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
