Contestație act administrativ fiscal. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.106
Ședinta publica din data de 18 ianaurie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - ASPECT SA împotriva sentinței civile nr.3171 pronunțată în data de 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 27.12.2007, intimata a înregistrat întâmpinare.
De asemenea, se mai menționează că la data de 14.01.2008, recurenta a înregistrat cerere de amânare, justificat pe necesitatea comunicării întâmpinării, în vederea formulării unei replici, față de conținutul acesteia.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată în cauză și în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3171 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta ASPECT B M în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice BMp rivind adresa nr.15225 din 11.05.2006, iar pe fond acțiunea având ca obiect anularea aceluiași act administrativ cu acordarea de despăgubiri materiale și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 18.04.2006 între reclamanta Aspect și CC a intervenit un contract de cesiune de creanță potrivit căruia reclamanta în calitate de cedent a cesionat creanța care face obiectul litigiilor cu Ministerul Finanțelor Publice, care are calitate de debitor cedat către cesionarul CC.
Instanța a apreciat ca nefiind întrunite în cauză cerințele art.1391-1398 și 1402-1404 Cod civil, întrucât contractul de cesiune nu s-a executat deoarece cedentul nu a predat titlul constatator al creanței cesionate.
Pe de altă parte s-a apreciat că această cesiune de creanță posibilă este făcută cu titlu gratuit, situație în care trebuie să îndeplinească și cerințele art.813 cod civil referitoare la contractul de donație.
Totodată s-a reținut că în speță fiind vorba de o posibilă "creanță care face obiectul litigiilor cu Ministerul Finanțelor Publice" creanța are un caracter fiscal, or art.30 pr.fiscală nu permite asumarea creanțelor fiscale ci numai drepturilor de rambursare principale sau accesorii.
În fine instanța a apreciat că nici ca act juridic, contractul de cesiune de creanță nu îndeplinește condițiile de valabilitatea întrucât nu există din partea societății cesionare ștampila ci doar o semnătură a persoanei care este administrator, persoană care este una și aceeași cu administratorul cedenței.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată ea vizează același act ce cel ce face obiectul soluționării pe fond a cauzei, iar actul administrativ care se tinde a fi anulat pe cale de excepție trebuie să fie în legătură cu soluționarea litigiului pe fond considerent pentru care instanța a respins excepția de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia, cu consecința admiterii atât a excepției de nelegalitate cât și a acțiunii.
În drept recursul a fost motivat pe prevederile art.304 pct.7,8 și 10.pr.civ.
Recurentul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și totodată că instanța a interpretata greșit actul juridic dedus judecății.
Recurentul mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. vizează fie lipsa motivării fie motivarea insuficientă, nici unul dintre cele două motive nefiind prezent în cauză.
Nu este prezent nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.ci. pct.10 abrogat prin art.1 pct.111/1 din OUG nr.138/2000, actul juridic dedus judecății fiind adresa nr.15225/11.05.2006 prin care pârâta a răspuns reclamantei că nu este de acord cu contractul de cesiune încheiat. Natura juridică dată acestuia de către instanță este una corectă întrucât art.30 din Codul d e procedură fiscală nu permite cesiunea creanțelor fiscale, numai a drepturilor de rambursare sau restituire a creanțelor principale sau accesorii.
Pe de altă parte contractul de cesiune, așa cum corect a stabilit prima instanță nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale unui act juridic, este semnat de o persoană care este doar asociat în societate, fără ca acesta să fie mandat de ceilalți administratori și este semnat de cesionar fără să fie aplicată ștampila societății, în situația în care dl. administrator atât la Aspect cât și la CC.
Recurenta reclamantă nu a depus nici o dovadă oficială în sensul existenței societății CC raportat la împrejurarea că societatea cesionară este o societate juridică străină și nici nu a făcut dovada titlului constatator al creanței cesionate ori cum art.1391 Cod civil prevede pentru executarea contractului de cesiune obligativitatea remiterii titlului respectiv a înscrisului constatator al creanței cesionate.
Pentru aceste considerente nefiind îndeplinite în cauză condițiile art.46 din Codul d e procedură fiscală care reglementează nulitatea actelor administrative soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii acțiunii în anulare este legală și temeinică.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva soluției de respingere a excepției de nelegalitate al aceluiași act soluția pronunțată de prima instanță este legală.
Admisibilitatea excepției de ilegalitate este condiționată atât de faptul că actul atacat să fier emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție - legalitatea actului atacat fiind condiționată de legalitatea actului pe care se întemeiază - cât și de existența unei corespondențe între dispozițiile legale dintre actul de bază și actul atacat ori în cauză se solicită nulitatea aceluiași act atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție, ceea ce este evident contrar textului art.4 din Legea nr.554/2004.
Pe de altă parte actul administrativ fiscal a fost emis în conformitate cu prevederile art.41 din Codul d e procedură fiscală, ca atare nu subzistă nici critica adusă pe fondul soluționării excepției de nelegalitate.
Pentru toate aceste considerente, raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ASPECT B județul M împotriva sentinței civile nr.3171 din 1.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./22.01.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
