Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 108/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.108
Ședinta publica din data de 18 ianuarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinarea recursurile formulate de reclamanții, și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1735 pronunțată în data de 31 august 2007 de către Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă recurentul,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar 0,15 lei. De asemenea, acțiunea de fond este legal timbrată, cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoarea de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul prezent la dezbateri învederează instanței că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea în raport de dispoziții art. 150. Civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursurilor
Recurentul solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în sensul, acordării drepturilor bănești datorate, actualizate cu rata inflației în continuare și pentru viitor. În ceea ce privește recursurile promovate de către pârâții solicită respingerea acestora.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1735 din 31 august 2007 Tribunalului Clujs -au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, și în consecință pârâții au fost obligați ca începând cu 01.01.2005 să calculeze și să plătească reclamanților următoarele drepturi salariale: spor de fidelitate, salariu de bază majorat cu 5%, salariu de merit în procent de 20% aplicat la salariul de bază brut pentru 25% din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții aferent funcționarilor publici conform art.31 alin.1 și 2 din OG nr.83/2000.
S-au respins petitele 3, 4, 5 din acțiunea introductivă și 1,3 din precizarea de acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților de rd.4 la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni in carnetul de muncă a fiecăruia cu privire la evoluția profesională și veniturile realizate; obligarea pârâtilor de rd.1-3 începând cu data de 01.01.2005 până la zi să calculeze și să le plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate constând în: spor de fidelitate, conform art.18 al.3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare; majorarea salariului de bază cu 5% conform art.19 alin.1 din Legea nr. 50/1996; acordarea asistenței medicale, medicamente - și proteze gratuite conform art.67 alin.2 din Legea nr.567/2004; decontarea integrală a contravalorii transportului În perioada-concediului de odihnă pentru anii 2005 și 2006 conform art.65 alin.2 din Legea nr. 567/2004; obligarea la stabilirea și plata indemnizației pentru concediul de odihnă de 30 zile lucrătoare conform art.65 alin. 1 din Legea nr.567/2004.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că acțiunea se întemeiază pe prevederile art. 40 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici potrivit cărora funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând totodată transpunerea cauzei spre competentă soluționare unui complet de contencios administrativ al aceleiași secții a Tribunalului Cluj.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, arătând în motivare că drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal. Totodată, prin compararea atribuțiilor din fișele posturilor de funcționari publici și a personalului auxiliar de specialitate, se poate observa clar diferența dintre cele două categorii de personal, în sensul că obligațiile funcționarilor publici sunt complet diferite de cele ale personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, a arătat că drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal.
Pe de altă parte, este de observat că drepturile solicitate de reclamanți nu fac parte din categoria sporurilor și a altor sporuri și a altor drepturi salariale avute în vedere de art.40 din OUG 92/2004.
Ulterior reclamanții și-au precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtilor, ca începând cu data de 01.01.2005 să le calculeze și să le achite următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației la data plății: asimilarea vechimii în specialitate și perioadei lucrate în același domeniu în alte unități conform art.93 alin.3 din Legea nr.567/2004; salariul de merit de 20% aplicat la salariul de bază brut pentru 25% din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții aferent funcționarilor publici conform art.31 alin.1 și 2 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996; premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului pentru care se face premierea, conform prevederilor art.34 alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
În motivare, au arătat că solicită aceste drepturi în baza art.40 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând respingerea cererii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin reglementările prevăzute în OUG 92/2004, s-a urmărit asigurarea unei individualizări a cuantumului salariului ce revine diferiților funcționari publici, în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
Având în vedere că drepturile salariale ale reclamanților funcționari publici diferă de drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din parchete datorită atribuțiilor fiecăruia, a complexității fiecărei funcții, pârâtul a solicitat să se constate că reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor și anume: spor de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5% respectiv 7%.
De asemenea a apreciat că, ținând seama de faptul că OUG 92/2004 prevede salariul de merit de care pot beneficia reclamanții în procent de 15% din salariul de bază, aceștia nu pot pretinde aplicarea unui alt procent.
Drepturile privind asimilarea vechimii în specialitate nu pot fi acordate funcționarilor publici datorită faptului că aceștia nu sunt cuprinși în prevederile Legii privind Statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Analizând excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată deoarece calitatea procesuală pasivă este justificată pe considerentul că acesta are calitatea de ordonator secundar de credite și atribuții în legătură cu asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale.
Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată in temeiul prevederilor art.30 din OUG 92/2004 și art.31 din OG 2/2006, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece raportat la obiectul juridic dedus judecății, reclamanții in calitate de funcționari publici au invocat in realitate refuzul conducătorului unității de a le recunoaște drepturile de natură salarială începând cu 1.01.2005 in baza OUG nr.92/2004 și nu au contestat un anumit act administrativ prin care li s-ar fi stabilit unele drepturi cu încălcarea dispozițiilor acestei ordonanțe, motiv pentru care a dispus respingerea acesteia. A admite contrariul ar însemna a-i îndepărta pe reclamanți de la justiție numai pe considerentul neîndeplinirii acestei proceduri.
Sub aspectul fondului, reclamanții prin acțiunea promovată au solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art.40 din OUG 92/10.11.2004 și OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici, care beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea - în speță Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În aceste circumstanțe tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca cele ale personalului auxiliar de specialitate alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentari ști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori, fiind incidente dispozițiile art.40 din OUG 92/2004.
Referitor la petitele acțiunii reclamanților privind asistența medicală, decontarea contravalorii transportului in perioada concediului de odihnă pentru anii 2005-2006 conform art.65 alin.2 din Legea nr.567/2004, și concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, potrivit art.65 din Legea nr.567/2004, tribunalul a apreciat că nu sunt de natură salarială, întrucât nu fac parte din categoria drepturilor cărora le sunt incidente dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004.
Petitul având ca obiect asimilarea vechimii în specialitate și perioadei lucrate în același domeniu dar la alte unități, potrivit art.93 alin.3 din Legea nr. 567/2004, urmează a fi respins, deoarece aceste drepturi nu pot fi acordate funcționarilor publici, întrucât aceștia nu sunt cuprinși în prevederile legii privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
De asemenea și petitul având ca obiect acordarea premiului anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului pe care se face premierea, a fost respins, având în vedere că această prerogativă este exclusivă în competența instituției unde este încadrat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor solicitând modificarea hotararii in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulate de reclamanti fata de Ministerul Economiei si Finantelor.
În motivarea recursului s-a arătat Ministerul Economiei si Finantelor este ordonator principal de credite, dar numai pentru bugetul propriu, neavand atributii in privinta bugetului Ministerului Justitiei.
Rolul esential in procesul bugetar si in executia de casa bugetara revine Guvernului si respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin. 1 din Legea 500/2002 privind finantele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementand rolul Guvernului la art.18, Legea 500/2002 stabileste ca acesta asigura insasi elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului. De asemenea tot Guvernul supune spre adoptare Parlamentului si proiectele legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de executie.
Prin admiterea actiunii fata de Ministerul Economiei si Finantelor, instanta de fond dispus obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (si nu din bugetul statului) a unor sume reprezentand drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numara printre angajatii, incalcandu-se astfel regulile instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, conform carora: "(1) Chetuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute în legi specifice si în legile bugetare anuale. (2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. "
Instanta de fond a respins in mod gresit si exceptia inadmisibilitatii intrucat cererea formulata de reclamanti impotriva pârâtului este lipsita de fundament legal.
Ministerul Economiei si Finantelor nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamantii astfel incat acestia sa fie indreptatiti sa se indrepte direct impotriva acestuia pe calea unei actiunii in justitie.
Pe fondul cauzei s-a arătat că solutia instantei de fond este neatemeiata intrucat analizand si interpretand in mod sistematic dispozitiile finale ale art.40 si 41 din OUG nr. 92/2004 precum si ale art.42 din nr.OG 2/2006, rezulta ca reclamantii nu pot beneficia de drepturile salariale prevazute in legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate ale instantelor judecatoresti ai al parchetelor de pe langa acestea, ci numai de drepturi salariale si alte sporuri ce rezulta din actele normative specifice ce reglementeaza salarizarea si alte sporuri pentru personalul bugetar cu referire la functionarii publici din aceste institutii.
Astfel, potrivit art.40 din OUG nr.92/2004 "Functionarii publici beneficiaza de sporuri sau alte drepturi salariale prevazuta de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea" iar, potrivit art.41 din acelasi act normativ. "prezenta ordonanta se completeaza cu prevederile Legii nr.1881/999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu dispozitiile actelor normative speciale care reglementeaza salarizarea si alte drepturi pentru personalul bugetar".
Acest text legal reprezinta o dispozitie complementara si nu reglementeaza drepturi cu caracter general, ci se refera la unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiaza persoanelor care se incadreaza in acele dispozitii legale. inclusiv functionarii publici.
Actele normative speciale care reglementeaza organizarea si functionarea unei anumite institutii prevad expres categoriile de beneficiari, printre acestia putand fi si functionarii publici. Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instante si parchete, care sunt prevazute numai pentru acestia, nu se pot acorda, prin extindere, si altor categorii de personal.
Pe de alta parte este de observat ca drepturile solicitate de reclamanti nu fac parte din categoria sporuri lor si a altor drepturi salariale avute in vedere de art.40 din OUG nr.92/2004.
Finalitatea urmarita de legiuitor prin dispozitiile invocate de reclamanti drept temei al pretentiilor deduse judecatii nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevazute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu C al functionarilor publici, in caz contrar nu s-ar mai respecta principiile stabilite prin art.1 din acelasi act normativ.
Prin urmare, intimatii nu pot beneficia de drepturile salariale sau alte drepturi prevazute de legislatia specifica altor categorii de personal, respectiv Legea 50/1996 si legea 567/2004 in afara de cele pentru functionarii publici.
Împotriva aceleași hotărâri au declarat recurs și reclamanții, solicitam admiterea recursului formulat, retinerea cauzei spre judecare, modificarea hotarari atacate in sensul, obligari paratilor la plata drepturilor banesti actualizate la data platii si in continuare.
Instanta de fond nu a prevazut expres ca aceste drepturi sa se acorde actualizate cu rata inflatiei la data platii si in continuare, desi s-a solicitat expres actualizarea acestor sume prin cererea de chemare in judecata.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei iar pe fondul cauzei solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, schimbând sistemul de salarizare al funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu sistemul de salarizare al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, reglementat de legiuitor conform Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Astfel, instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către funcționarii publici a sporurilor și beneficiilor care revin printr-un act normativ personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete.
Reclamanții sunt funcționari publici, drepturile acestora fiind reglementate prin Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici.
Drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici pe anul 2005, anul pentru care reclamanții au formulat pretenții, sunt reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 (art.1 alin.1 și art.2 din actul normativ menționat).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, sistemul de salarizare al funcționarilor publici are în vedere următoarele: crearea premiselor pentru implementarea - din anul 2006 - a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici; crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale; salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanța și complexitatea atribuțiilor și responsabilități lor prevăzute în fișa postului.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.3 din actul normativ indicat, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Salariul de bază se stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și în raport cu categoria și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central și local (art.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004).
Prin aceste reglementări legale s-a urmărit asigurarea unei individualizări a cuantumului salariului ce revine diferitilor functionari publici, în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 este o lege de salarizare a funcționarilor publici, având prioritate în aplicare în raport de alte reglementări salariale.
Este adevărat că art.40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 prevede faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, însă acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile articolului următor - art.41, potrivit cărora: prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată - cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că reclamanții beneficiază, sub aspectul drepturilor salariale, de dispozițiile cuprinse în Legea nr.188/1999 respectiv de cele cuprinse în actele normative speciale, care se referă nu la o anumită categorie de personal ( cum ar fi personalul auxiliar de specialitate al parchetelor), ci la personalul bugetar în general, fiind vorba de actele normative ce se referă - în mod generic - la personalul bugetar și nu la o anumită categorie de personal.
Conform Legii nr.188/1999, salarizarea funcționarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare (art.21 din Legea nr.188/1999).
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetului ține seama, potrivit art.59 din Legea nr.567/2004, de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții.
În conformitate cu dispozițiile art.18 alin. 1 din Legea nr.50/1996 republicată, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la parchete sunt stabilite între limita minimă-maximă, pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul parchetului.
Având în vedere că drepturile salariale ale reclamanților funcționari publici diferă de drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din parchete datorită atribuțiilor fiecăruia, a complexității fiecărei funcții, s-a solicitat constatarea că reclamantii nu pot beneficia de drepturile salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor si anume: spor de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5%. respectiv 7%.
Totodată, ținând seama de faptul că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, care constituie legea cadru în materia salarizării funcționarilor publici, prevede salariul de merit de care pot beneficia reclamanții, în procent de 15% din salariul de bază, pârâtul apreciază că aceștia nu pot pretinde aplicarea unui alt procent, având în vedere că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, când face vorbire în art. 40 de alte sporuri sau drepturi salariale, le are în vedere numai pe acelea care nu sunt prevăzute de legea-cadru aplicabilă în materia salarizării funcționarilor publici.
Astfel, drepturile acordate de instanța de fond, referitoare la sporul de fidelitate, la majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7% și la decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, nu pot fi acordate functionarilor publici datorită faptului că acestia nu sunt cuprinsi în prevederile Legii privind Statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea.
Prin urmare, drepturile pretinse de reclamanți și acordate de instanța de fond nu sunt drepturi salariale care să includă examinarea aplicabiiității sau inaplicabiiității art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Chestiunea esențială în prezentul litigiu este una de drept și vizează modul de interpretare al art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, care prevede faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Se observă că aplicarea sporurilor sau altor drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea în privința categoriei de funcționari publici din care fac parte reclamanții nu este în nici un fel limitată sau condiționată, iar unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu trebuie să o facă.
Este greșită concluzia implicită din susținerea pârâților că acest text legal ar trebui coroborat cu dispozițiile articolului următor - art.41, potrivit cărora prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 republicată - cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
lege specială-lege generală este evidentă în raportul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 cu prevederile Legii nr. 188/1999 republicată - cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar, însă acest fapt nu are nici o relevanță în litigiul de față, când se solicită doar aplicarea legii speciale.
În privința recursului reclamanților, Curtea reține că acesta este întemeiat, tribunalul neprevăzând expres ca drepturile acordate se actualizează cu rata inflației la data plății și în continuare, deși s-a solicitat expres acest lucru prin cererea de chemare in judecată și nu a existat o soluție de respingere la fond a acestui petit. Actualizarea sumelor acordate reprezintă o aplicare a principiului răspunderii civile delictuale, operabil automat odată ce s-a reținut obligația de plată și având în vedere fenomenul persistent al inflației.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul reclamanților, și să modifice hotărârea atacată în parte în sensul că obligă pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj să acorde drepturile banești stabilite prin sentință actualizată în raport cu rata inflației și să acorde aceleași drepturi, în continuare și pe viitor.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, va respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1735 din 31 august 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetu de pe lângă Tribunalul Cluj să acorde drepturile banești stabilite prin sentință actualizată în raport cu rata inflației și să acorde aceleași drepturi, în continuare și pe viitor.
Menține dispozițiile sentinței.
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2008.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
RED./MR
28.01.08/2 EX
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
