Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1069/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1069
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent, împotriva sentinței civile nr.13/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Administrația Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul lipsaă avocat, iar pentru pârâta recurentă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cererii.
Reprezentantul pârâtei intimate depune delegație de reprezentare și întâmpinare, care se comunică și avocatului recurentului.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 coroborat cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă și pe cale de consecință modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, atât în primă instanță, cât și în recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de ață constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13/6.05.2008, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice A, pentru restituirea taxei de înmatriculare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță, la data de 12.03.2008, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Administrația Finanțelor Publice A și a solicitat anularea actului administrativ fiscal nr. 33588ad/18.02.2008 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.158 lei, reprezentând taxa specială auto și care a fost plătită cu chitanța nr.. -/29.01.2008.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 7.01.2008 a achiziționat un autoturism marca Toyota, nou, din România, fiind obligat să plătească suma de 10.158 lei, taxa specială auto, sumă pe care a achitat-o cu chitanța nr. nr. -/29.01.2008.
Reclamantul consideră că această taxă instituită de Codul fiscal și care a intrat în vigoare din 1.01.2007, este nelegală și contravine Tratatului Comunității Europene, care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă, la data de 26.03.2008, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant, iar pe cale de excepție, invocă inadmisibilitatea acțiunii astfel cum a fost motivată, lipsa calității procesuale pasive și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement în condițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la data de 11 aprilie 2008 și precizări din 25.04.2008, reclamantul solicită respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă, avându-se în vedere prevederile art. 17 alin. 5 Cod procedură fiscală, care denumesc raporturile juridice fiscale, pârâta în prezenta, are calitate procesuală pasivă, fiind organul fiscal ce a perceput taxa specială instituită conform art. 2141- 2143Cod procedură fiscală emițând actele administrative contestate.
Referitor la cererea de suspendare, determinată de derularea procedurii prevăzută de art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în fața comisiei europene, instanța o va respinge, deoarece procedura de infringement declanșată de către comisie împotriva României cu privire la taxa de primă înmatriculare, nu este o judecată în sensul art.244 Cod procedură civilă, nefiind sesizată Curtea de Justiție a Comunităților Europene în momentul soluționării prezentei cauze.
Procedura prevăzută de art. 226 din Tratatul Comunității Europene, nu este în mod integral o procedură judiciară, ci mai mult una administrativă în care nu se examinează legislația română în vigoare la momentul plății taxei de înmatriculare.
Excepția inadmisibilității acțiunii va fi analizată cu fondul cauzei, având o strânsă legătură cu acesta.
Reclamantul a cumpărat un autoturism nou din România, așa cum rezultă din Contractul de vânzare nr. 02/4.01.2008 (fila 36), pentru care s-a plătit taxa specială de înmatriculare - prima de acest gen în România (fila 37), în speță nefiind vorba de o reînmatriculare.
La dosar nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte unde a fost fabricat autoturismul, nici dacă a mai fost înmatriculat anterior în unul din statele Uniunii Europene.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, considerăm faptul că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Față de cele menționate mai sus, considerăm că dispozițiile comunitare indicate de către reclamant a fi încălcate prin prevederile Codului Fiscal nu
sunt incidente în speța prezentată, întrucât legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, față de cele menționate în acțiune, cum că am fi în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, apreciem că aceste argumente, nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România. Argumentele de principiu menționate în acțiune sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin urmare, Instanță ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamantă este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizăm că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizăm de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda Cipru). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare. Cu atât mai mult cu cât în speța de față e vorba despre o înmatriculare a unui autoturism nou, situație în care, taxa de primă înmatriculare trebuia plătită în oricare din statele membre ale CE,
De altfel, a institui obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriii între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
Față de cele menționate mai sus, rezultă că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2) din Constituție, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin. 2) din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Totodată, trebuie reținut și faptul că dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor " impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberi circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
În speță nefiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esență, că prin aplicarea art.2141Cod procedură fiscală se produce o discriminare între nivelul de impozitare al autovehiculelor înmatriculate în România, anterior aderării la și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în țara noastră după această dată.
Recursul este nefondat.
Curtea, constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, argumentele din recurs neputând fi reținute deoarece regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxă de înmatriculare.
A admite punctul de vedere exprimat de reclamant în recurs ar însemna, observă Curtea, o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art.1 alin.2 din Primul protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilind:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Așadar, constată Curtea, după cum a reținut și prima instanță, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare. Cu atât mai mult cu cât în speța de față e vorba despre o înmatriculare a unui autoturism nou, situație în care, taxa de primă înmatriculare trebuia restituită în oricare din statele membre al CE.
În fine, Curtea mai observă că dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezenta unor "impozite interne mai mari, decât cele care se aplică, direct sau indirect, produsele naționale similare", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 13/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.13/6.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.-3.12.2008
Tehnored. / 9.12.200/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Victoria Catargiu, Mircea Ionel
