Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1088
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.403/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta - intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă, lipsă, mandatar, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea pârâtei - intimate, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantei - recurente.
Reprezentanta reclamantei - recurente depune la dosar un set de înscrisuri și învederează instanței că nu s-a contestat debitul principal ci doar accesoriile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziilor contestate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11722/29.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoaraa reținut următoarele:
Deciziile de calcul accesorii reprezintă acte administrative fiscale în sensul avut în vedere de prevederile art.41 din nr.OG92/2003, respectiv acte emise de organele fiscale competente, în aplicarea normelor legale privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Articolul 88 din nr.OG92/2003 stabilește faptul că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt asimilate deciziilor de impunere, fiind acte administrative fiscale.
În ceea ce privește procedura de contestare a actului administrativ fiscal, aceasta este reglementată de prevederile art. 205 și urm. din nr.OG92/2003. Potrivit alineatului 1 din acest text de lege împotriva actului administrativ fiscal se poate formula contestație, definită de legiuitor ca fiind o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau în lipsa actului, în condițiile legii.
Potrivit art.207 alin.1 și 2 termenul de depunere al contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal competent, care potrivit art.210 din nr.OG92/2003 îl va soluționa prin decizie sau dispoziție.
Potrivit art.218 din nr.OG92/2003 decizia emisă în soluționarea contestației poate fi atacată de către contestator la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Având în vedere procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale reglementată expres în conținutul textelor de lege mai sus redate, și raportat la dispozițiile inserate în art.10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prin care se arată că litigiile privind acte administrative ce reglementează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la valoarea de 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, constatând că instanța competentă să se pronunțe asupra acestui petit este Tribunalul Timiș.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 09.02.2009.
Pârâta, Taf ormulat întâmpinare, prin care pe cale de excepție a solicitat să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
La dosar a fost depusă decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a făcut o descrie a situație de fapt, un istoric al dosarelor având ca obiect contestații la executare, fără a răspunde însă cu privire la excepția invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Abia pentru termenul de judecată din 13.04.2009, reclamanta prin mandatar și față de faptul că i-a fost pus în vedere, prin încheierea din 11.02.2009 să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a răspuns, în sensul că "va fi în măsură să facă această dovadă după ce T va comunica, în conformitate cu prevederile art.44 Cod procedură fiscală și înainte de a începe executarea silită, deciziile de calcul accesorii care fac obiectul prezentului dosar". Prin aceasta, reclamanta recunoaște că nu este în măsură a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, tocmai pentru ca această procedură nu a fost îndeplinită.
Prin sentința civilă nr.403/13.04.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În prezenta speță, chiar dacă acțiunea de anulare a actelor administrativ fiscale a rezultat în urma declinării competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, față de obiectul litigiului, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, pentru ca tribunalul să poată analiza cauza pe fond, însă reclamanta, așa cum a precizat și în scris nu a parcurs această procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând în principal admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestației și anularea deciziilor de calcul accesorii iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul trimiterii contestației către Administrația Finanțelor Publice T spre soluționare prealabilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, arătând că la data de 03.12.2007, pârâta i-a trimis somație de plată și titlu executoriu pentru plata sumei de 16.737 lei reprezentând obligații de plată stabilite prin decizii de impunere și decizii de calcul accesorii ce nu i-au fost comunicate în prealabil, acte de executare pe care le-a contestat. Menționează că instanța de fond în mod greșit a soluționat contestația și a motivat sentința atacată în temeiul Legii nr.554/2004, întrucât trebuia să aplice prevederile legilor speciale din domeniul fiscal, nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală care reglementează actele administrative fiscale, titlurile executorii, somațiile de plată și procedura contestării lor.
Se mai arată că Judecătoria Timișoara nu trebuia să disjungă capătul de cerere cu privire la anularea deciziilor de calcul accesorii, ci trebuia în temeiul art.129 Cod procedură civilă să-și exercite rolul activ și să examineze cauza sub toate aspectele interpretând normele juridice astfel încât să se evite complicațiile și în scopul de a realiza dreptatea și a nu se ajunge în această situație în care, deși a demonstrat că nu datorează accesorii și au fost anulate acte de executare, totuși în acest dosar s-a stabilit că cererea sa este inadmisibilă pe motiv că nu a îndeplinit procedura prealabilă după începerea executării.
Se menționează că, dacă titlul de creanță, și orice alt act administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art.175 și urm. Din Capitolul I, al Titlului IX din Codul d e procedură fiscală, republicat, contestația împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilită prin art.169 din același act normativ, instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca instanță de executare.
În ceea ce privește comunicarea actelor administrative fiscale, acestea se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa din confirmarea de primire, a arătării în clar a numelui și prenumelui celui care a primit corespondența, precum și a ștampilei societății comerciale la sediul căreia se menționează că s-a făcut comunicarea, atrag o îndoială puternică asupra împrejurării că actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, așa cum menționează expres dispozițiile art.91 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în acest caz, a arătat că ar fi în măsură să facă dovada procedurii prealabile prevăzută de Codul d e procedură fiscală doar după ce Administrația Finanțelor Publice T îi comunică deciziile de calcul accesorii potrivit legislației fiscale, instanța putând, eventual, să o repună în termenul de depunere a contestației sau să trimită dosarul la Administrația Finanțelor Publice T în vederea soluționării "în prealabil" a contestației, după începerea executării, deoarece a fost împiedicată să acționeze în termenul legal dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința sa.
Se mai arată că prin solicitarea anulării deciziilor a urmărit reintrarea în legalitate, situație care, de altfel, se putea regăsi și în soluția dată în contestația la executare formulată, instanța putând observa incidența prevederilor art.3791Cod procedură civilă potrivit căruia, în situația în care s-a desființat titlul executoriu, sunt desființate de drept și actele de executare, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesar să solicite desființarea sau anularea acestora pe calea contestației la executare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pârâta - intimată. Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În considerentele întâmpinării se arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Deciziei de calcul accesorii din data de 07.01.2008 emisă de T, act administrativ fiscal care cuprinde într-un singur înscris 4 decizii de calcul accesorii, respectiv decizia nr.-/07.01.2008, decizia nr.-/07.01.2008, decizia nr.-/07.01.2008 și decizia nr.-/07.01.2008.
Față de motivele invocate de către reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ, precum și în temeiurile legale aplicabile în materie, apreciază că în mod corect și legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, prin neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și urm. din nr.OG92/2003 coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Se mai arată că reclamanta nu a formulat o contestație prealabilă împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de calcul accesorii din 07.01.2008 emisă de T, care cuprinde într-un singur înscris 4 decizii de calcul accesorii. Menționează că această decizie a fost comunicată reclamantei la data de 01.09.2008, ca anexă la Notele de ședință depuse de T în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara având ca obiect contestație la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În ceea ce privesc criticile aduse hotărârii de declinare a cauzei și de disjungere a capătului de cerere cu privire la anularea deciziilor de calcul accesorii, hotărâre pronunțată de Judecătoria Timișoara, Curtea omite a le analiza, întrucât această hotărâre nu a fost atacată cu recurs și devenind irevocabilă a intrat astfel în puterea lucrului judecat.
Reclamanta recurentă contestă decizii de calcul accesorii emise de T, acte ce constituie titluri de creanță, iar conform dispozițiilor art.205 din Codul d e Procedură fiscală, ce reglementează, Posibilitatea de contestare (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidate
Contestațiile care au ca obiect taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal conform art.209 (1) lit. a) Cod procedură fiscală, iar în soluționarea contestației organul competent se pronunță prin decizie care este definitivă în sistemul căilor administrative de atac așa cum prevede art.210 Cod procedură fiscală.
După soluționarea contestației în procedură administrativă, potrivit art.218 (2) Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator - la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, adică în 6 luni de la comunicare conform art.11 (1) lit. a) din Legea nr.554/2004.
Ca urmare, deciziile prin care s-au stabilit o datorie fiscală sau accesoriile la aceasta nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ decât după finalizarea procedurii contestației prin emiterea deciziei de soluționare.
Cum prin deciziile atacate s-au stabilit în sarcina reclamantei accesorii la datoria fiscală, însă aceste acte nu au fost atacate în procedură administrativă obligatorie, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.
Recurenta arată că pârâta intimată nu i-a comunicat deciziile contestate conform dispozițiilor codului d e procedură fiscală, și din acest motiv nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, însă instanța constată că în speță comunicarea este echivalenta cu data luării la cunoștință a recurentei despre actele contestate, dată de la care avea obligația să îndeplinească această procedură.
De altfel, acțiunea reclamantei a rămas fără obiect întrucât conform certificatului de atestare fiscală emis la 22.07.2009 de către T, depus la dosar, obligațiile fiscale accesorii stabilite în sarcina acesteia sunt în sumă de 894 lei, sumă ce a fost compensată cu suma în același cuantum datorată de pârâtă recurentei conform nr.12.642/15.10.2009.
În speță, pentru considerentele arătate nu sunt incidente motivele de casare și nici de modificare a hotărârii.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.403/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/19.10.2009
TEHNORED:/19.10.2009
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
