Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1096/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 08.08.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1096
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva Sentinței Civile nr. 597 din 28 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar - în contradictoriu cu reclamanta intimată având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 Cod procedură civilă a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 2550/30/13.03.2008 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B obligarea acestuia la restituirea sumei de 4040 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și plata penalităților de 1% pe zi de întârziere din momentul achitării taxei și până la soluționarea cauzei; cu cheltuieli de judecată.
In motivare reclamanta arată că a achiziționat autoturismul marca Renault Laguna nr. de înmatriculare - și pentru a putea fi înmatriculat a fost obligată la plata taxei de prima înmatriculare ce a achitat-o prin chitanța seria - nr. -/26.07.2007.La data de 4.02.2008 a depus o cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare la care i-a fost expediat răspunsul cuprins în adresa nr. 69632/7.02.2008 prin care pârâtul a comunicat ca plata taxei de primă înmatriculare a fost corectă.
La termenul de judecata din 14.05.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea indicând că pârât T ca i instituție ce a procedat la încasarea taxei de prima înmatriculare solicitând obligarea acesteia la anularea actului administrativ fiscal reprezentând adresa nr. 69632/7.02.2008 și la restituirea sumei de 4040 lei cu obligare la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere din momentul achitării taxei și până la restituirea integrală a sumei.
In motivare se arată că taxa perceputa este nelegală în raport cu disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul CE și cu jurisprudența relevanta a CJCE. Astfel potrivit art. 90 din Tratatul CE nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare iar instituirea taxei de primă înmatriculare în cazul autoturismelor second-hand care sunt înmatriculate pentru prima data în România este evidentă discriminarea care se produce între aceste autoturisme și autoturismele deja înmatriculate în România.
In drept s-au invocat L 554/2004, si art. 90 si 234 din Tratatul CE.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Tai nvocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii în contencios pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii odată cu prematuritatea acțiunii în contencios dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzuta de OG 92/2003. A mai invocat totodată tardivitatea cererii de restituire prin raportare la art. 207 al.1 Cod procedura fiscală precum și inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale raportat la prevederile art. 117 Cod procedura fiscala.
Astfel se arată că reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială, în condițiile art. 205 si următoarele din OG 92/2003 ci a formulat doar o cerere de restituire care nu poate fi asimilată contestației împotriva actului administrativ fiscal.
In cazul în care instanța ar considera că cererea de restituire a taxei poate fi apreciată ca o contestație împotriva actului administrativ de impunere se solicită a se constata prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Tot pe cale de excepție în privința tardivității formulării cererii se arată că au fost încălcate disp.art.207 al.1 Cod procedură fiscala potrivit cărora contestația se depune în 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii ori în fapt reclamanta a plătit taxa la 19.10.2007 iar cererea de restituire a fost înregistrată la 22.02.2008.
Referitor la inadmisibilitatea cererii privind restituirea taxei speciale se arată că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile prev de art. 117 al.1 Cod procedură fiscală care reglementează cazurile legale de restituire a sumelor solicitate de la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea este nefondată întrucât reclamanta datorează în mod legal taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul indicat, taxa prevăzută de art. 2141-2143Cod fiscal coroborate cu art. 311și 312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Aceste dispoziții legale nu contravin prev art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana întrucât în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
In speță,art. 90 al.1 din Tratatul E interzice măsuri protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte membre comunitare. Ori taxa de prima înmatriculare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte membre ale E, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România indiferent de proveniența lor geografică sau națională inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României.
Ca atare nu este vorba despre o taxă specială de reînmatriculare în România ci de o taxa specială de primă înmatriculare în România aspect ce conferă acesteia un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografica sau națională a acestor autoturisme și autovehicule situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din Tratatul
Pârâtul MEF prin DGFP T prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care reclamanta a achitat la T taxa de primă înmatriculare, acestei instituții i-a fost adresata cererea de restituire a sumei iar răspunsul cuprins în adresa 69632/7.02.2008 a fost emis de Ori în aceste condiții calitatea procesual pasivă aparține acestei instituții ca emitentă a răspunsului dat la cererea reclamantei de restituire a taxei.
La dosar s-au depus: chitanța seria - nr. -/26.07.2007, cererea înregistrată la T sub nr. 69632/4.02.2008,răspunsul din 7.02.2008, întâmpinări, delegație, precizare de acțiune, chitanța pentru plata taxei de timbru.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MEF B, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în condițiile în care încasarea taxei de primă înmatriculare s-a realizat de T și tot aceasta este și emitenta răspunsului cuprins în adresa 69632/7.02.2008 prin care s-a refuzat cererea reclamantei de restituire a taxei de primă înmatriculare astfel încât pârâtul MEF nu are calitatea de instituție emitentă a răspunsului atacat conform art. 1 al.1 din L 554/2004.
Prin sentința civilă nr. nr. 597 din 28 iunie 2008 pronunțată în dosar - Tribunalul Timiș, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, a dispus anularea actului administrativ nr. 69632/7.02.2008 emis de T și restituirea către reclamanta a sumei de 4030 lei reprezentând taxă primă înmatriculare achitată prin chitanța seria - nr. -/26.07.2007 s-a respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP T și a obligat pârâta T la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3 RON.
În motivarea sentinței pronunțare, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat la data de 26.07.2007 prin chitanța seria - nr. - suma de 4040 lei reprezentând cuantumul taxei de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand marca Renault Laguna ulterior înmatriculat sub nr. -.
Prin cererea înregistrată sub nr. 69632/4.02.2008 reclamanta a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare iar prin răspunsul cuprins în adresa emisă de T sub nr. 69632/7.02.2008 i s-a comunicat reclamantei faptul că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevederilor de art. 205 OG 92/2003 coroborat cu art. 7 din L 554/2004 instanța reține ca o asemenea excepție este neîntemeiată în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamantă cu chitanța seria - nr. -/26.07.2007 emisă de T pentru suma de 4040 lei iar la data de 2.02.2008 reclamanta a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Susținerea pârâtei în sensul că o asemenea cerere de restituire nu poate fi asimilata contestației împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi reținută de către instanță întrucât este de observat ca reclamanta a achitat taxa conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Ori, în aceste condiții instanța reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin raportare la dispozițiile art. 205 al.1 OG 92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 Legea nr. 554/2004 nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe,cerere înregistrată de reclamantă la T la data de 2.02.2008.
Tot referitor la procedura prealabilă obligatorie, pârâta Tai nvocat prematuritatea acțiunii în contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de Titlul IX din OG 92/2003 apreciind ca procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Raportat la aceste susțineri instanța a constatat că pârâta Tar ăspuns cererii reclamantei de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa nr. 69632/7.02.2008 prin care a respins cererea de restituire arătând că taxa specială a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită. Ori, în condițiile în care aprecia că cererea privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art. 205 OG 92/2003 avea obligația să înainteze această cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa anterior menționată. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea aceasta competență. Prin urmare instanța a apreciat că procedura prealabilă la care face referire art. 205 al.1 din OG 92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 din L 554/2004 a fost îndeplinită de reclamantă prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin emiterea adresei de răspuns nr. 69632/7.02.2008.
In ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale pe considerentul că au fost încălcate prev art. 207 al.1 Cod procedură fiscală potrivit cărora contestația se va depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii, instanța a respins o asemenea excepție reținând că prin adresa de răspuns nr. 69632/7.02.2008.pârâta T nu a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată ci a reținut aspecte de fond legate de legalitatea dispozițiilor Codului fiscal privind plata taxei de primă înmatriculare. In urma emiterii răspunsului la data de 7.02.2008 reclamanta a înregistrat prezenta acțiune la data de 13.03.2008 cu respectarea astfel a prevederilor art.11 al.1 lit. L 554/2004 și art. 218 OG 92/2003.
Pârâta Tam ai invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei de primă înmatriculare arătând că nu se încadrează în cazurile de restituire prev. de art. 117 Cod proc. fiscală ci se contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare iar aceasta excepție este apreciată de instanță ca fiind strâns legată de analiza pe fond a cererii principale astfel încât a fost analizată împreună.
Pe fondul cauzei,chestiunea invocată de reclamantă în motivarea cererii de restituire a acestei taxe a constat în aceea că dispozițiile Codului fiscal cuprinse la art. 2141- 2143contravin disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. Potrivit acestei din urma dispoziții nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art. 90 din Tratat se refera la o discriminare determinata de o diferență între impozitele aplicate produselor altor membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are in vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilită de art. 2141Cod fiscal nu se percepe în cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, în aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țară de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxa.
Se mai observă că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Român a aderat la UE și au intrat în vigoare disp.art.2141Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța a constatat că art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză. Disp.art.214 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune soluția motivării de la aplicarea art. 2141Cod fiscal cu obligarea pârâților la restituirea acestei taxe.
Susținerea pârâtei T în sensul că prezenta cerere este inadmisibilă întrucât nu se regăsește printre motivele de restituire enumerate în art. 117 Cod proc fiscală ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare nu pot fi reținute de instanță ca motiv pentru respingerea acțiunii în condițiile în care instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitată să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătoreasca este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art. 90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale in interpretarea dreptului comunitar, tribunalul retine ca instanțele romane de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
Instanța mai reține că Ear eținut în mod constant în practica sa începând cu hotărârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricăror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale.
Astfel s-a decis că "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE și-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să-l aplice.
Prin crearea unei Comunități cu durata nelimitată, având instituții proprii, personalitate juridică proprie, propria sa capacitate juridică și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranității sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obligă atât cetățenii, cât și Statele ca atare.
Integrarea în legislația fiecărui Stat Membru a prevederilor care derivă din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei măsuri legislative interne unilaterale ulterioare, față de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe bază de reciprocitate. O asemenea măsură nu poate, așadar, să fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
In consecință pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate și văzând și dispozițiile.art. 18 din L 554/2004 instanța a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată,procedând la anularea refuzului exprimat prin adresa 69632/7.02.208 emisă de T și a obligat pârâta la restituirea sumei de 4040 lei achitată cu chitanța seria - nr. -/26.07.2007.
Referitor la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi începând cu data achitării sumei și până la restituirea acesteia instanța reține ca fiind vorba de o obligație de a da o suma de bani pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților al cărui scop este acela de a asigura respectarea de către pârâtă a unei obligații de a face personale pentru a asigura astfel repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin întârzierea în executarea obligației. In condițiile în care reclamanta și-a susținut cererea privind plata penalităților și nu a înțeles să solicite plata dobânzii legale calculate la cursul BNR văzând și dispozițiilor art. 129 al.6 Cod procedură civilă instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente disp.art.274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta T la plata către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 4,3 lei conform art.3 lit. m din Legea nr. 146/97. din care 4 lei taxa timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În principal, pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.052 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/26.07.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 4.040 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, iar ulterior reclamanta a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva Sentinței Civile nr. 597 din 28 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red. MC-18.11.2008
Tehnored LM - 19.11.2008
2 expl./SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
