Contestație act administrativ fiscal. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.11
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 614/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat, în reprezentarea reclamantei recurente se prezintă av. și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar și comunică cu reprezentantul reclamanților înscrisul solicitat de instanță la termenul anterior cu privire la cuantumul impozitelor datorate de reclamanți pe anul 2007 pentru acel imobil precum și cuantumul restanțelor la plata impozitelor pentru același an.
Reprezentantul reclamanților nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia și nemaifiind formulate alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că suma datorată nu reprezintă impozit pe anul 2007 ci suma restituită reclamanților în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, susținând că recursul este inadmisibil.
Față de concluziile reprezentantului intimatului, reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a căii de atac, întrucât recursul este prevăzut ca și cale de atac.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8189/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a declinat judecarea cauzei formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, constatându-se că obiectul dedus judecății este supus dispozițiilor Legii nr. 554 / 2004 - lege a contenciosului administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, formându-se dosarul nr-, și, constatând neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamanți, prin Sentința Civilă nr. 640/CA pronunțată în Ședința publică din data de 6 august 2008 tribunalul a respins cererea acestora pe excepție.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa pronunțat în Dosar nr-, Decizia civilă nr. 1177/5 noiembrie 2008 prin care a admis recursul declarat de reclamanții și, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș unde s-a format dosarul cu nr-.
Prin sentința civilă nr. 614 /CA pronunțată la data de 02.06. 2009 în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - DIRECȚIA FISCALĂ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Nemulțumirea reclamanților este în legătură cu faptul că inițial li s-a refuzat încasarea impozitului pentru imobilul proprietatea lor din T, str. - - pentru anul 2008. La acea dată, pârâta susținea că reclamanții ar fi avut o restanță la impozit pentru apartamentul respectiv, pentru anul fiscal 2007 în sumă de 1597 lei.
Însă, ulterior, văzând și faptul că între aceleași părți s-a derulat litigiul tranșat definitiv și irevocabil prin pronunțarea de către instanțele judecătorești a Sentinței civile nr. 1073/01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și a Deciziei civile nr. 727/R/0.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, puse în executare de către pârâtă în septembrie 2007, pârâta a acceptat plata impozitului pentru anul fiscal 2008 de la reclamanți.
De asemenea, pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - DIRECȚIA FISCALĂ a acceptat plata impozitului și pe anul 2009 pentru cel de al doilea imobil ce se află în proprietatea reclamanților conform dovezii de la fila 60 dosar.
Fiindu-le acceptată plata impozitelor, acțiunea reclamanților a fost apreciată de prima instanță ca lipsită de interes întrucât, pe seama reclamanților nu mai există nici o somație sau alt ordin de plată emise. Actele cu acest titlu emise la data de 14.02.2005, respectiv 21.02.2005, aflate la filele 16-27 dosar, nu mai au relevanță la data soluționării cauzei întrucât privesc o situație fiscală anterioară prezentului moment, cea din anul 2005, anterioară și tranșării litigiilor prin Sentința civilă nr. 1073/01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și Decizia civilă nr. 727/R/0.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Prin Sentința civilă nr. 1073/01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, irevocabilă prin Decizia civilă nr.727/R/0.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- (filele 9-14 din dosarul nr. Dosar nr- al Tribunalului Timiș ) s-a dispus anularea somației de plată nr. - din 12.12.2005 și a somației nr. -/12.12.2005, sens în care s-a dispus și restituirea către reclamanți a sumei de 1300 lei, sumă cu privire la care reclamanții confirmă primirea acesteia în septembrie 2007.
Pe cale de consecință, s-a constatat că la acest moment nu există nici un titlu, ori somație de plată emise împotriva pârâților, cele emise în anul 2005 fiind anulate de către instanțe potrivit hotărârilor la care s-a făcut referire, reclamanților le-a fost încasat impozitul pentru anul 2008 pentru imobilul situat în T, str. - -, aceasta fiind cererea formulată în cadrul acțiunii de față (obligarea pârâtei să le primească impozitul pentru respectivul imobil).
Față de respingerea cererii principale, s-a respins și solicitarea de acordare a daunelor morale conform principiului accesoriul urmează soarta principalului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatării împrejurării că nu datorează suma de 1597 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii. Solicită de asemenea obligarea intimatei la plata daunelor morale a căror cuantum îl lasă la aprecierea instanței.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au arătat că au achitat în fiecare an impozitul datorat bugetului local, astfel încât este susținerea petentei potrivit căreia pe anul 2007 ar figura cu o restanță în cuantum de 1597 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii.
Tribunalul Timișa reținut în mod greșit că se impune respingerea acțiunii reținând că reclamanții nu mai au nici un interes de vreme ce în prezent nu există nici un titlu sau vreo somație de plată emisă împotriva acestora. Însă, în adresa nr. SC 2008--/06.05.2008 este precizată suma menționată ca reprezentând impozit pe clădire și accesorii pentru anul 2007, această situație rezultând și din nota de plată eliberată la data de 16.06.2009 în care se menționează că reclamantul figurează și în prezent cu restanțe.
Prin urmare, recurenții apreciază că prima instanță nu a analizat legalitatea impunerii de 1597 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate, recurenții arată că li s-a produs un sentiment de frustrare și disconfort, care îmbracă forma unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că li s-a explicat reclamanților ce reprezintă suma restantă și modalitatea și ordinea de stingere a sumelor restante.
A mai arătat intimata că, în privința sumei de 1300 lei plus majorările aferente, restituită reclamanților ca urmare a pronunțării sentinței civile 1073/01.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, în mod eronat au apreciat reclamanții că această sumă a fost anulată, întrucât sentința civilă menționată nu a vizat motivele de temeinicie referitoare la stabilirea impozitului, ci doar legalitatea actelor de executare silită, astfel încât hotărârea judecătorească indicată nu aduce atingere în vreun fel debitului de 1300 lei reprezentând impozit pe clădiri.
La dosarul cauzei au fost depuse copii de pe adresa nr. SC 2008--/06.05.2008 și de pe chitanțele doveditoare ale plăților efectuate în intervalul 2005 - 2009.
La solicitarea Curții, intimata a depus la dosar adresa nr. IF 2009 - 21520/07.12.2009 cuprinzând impozitele datorate pentru fiecare apartament în parte.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civile care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Susținerea intimatei pârâte cu privire la inadmisibilitatea recursului nu este reținută de C, cu atât mai mult cu cât această susținere a fost formulată cu prilejul dezbaterilor pe fond și fără indicarea temeiurilor de fapt și drept.
Cu privire la fondul cererii de recurs, Curtea reține că Tribunalul Timișa constatat că nu există nici un titlu sau vreo somație de plată emisă împotriva reclamanților, că cele emise în anul 2005 au fost anulate de către instanțele de judecată și că reclamanților le-a fost încasat în cele din urmă impozitul pentru anii ulteriori.
Cu toate că aceste concluzii ar fi trebuit să conducă la admiterea acțiunii, de vreme ce s-a reținut inexistența vreunui titlu, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamanților fără a observa că în realitate pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Tas usținut pe tot parcursul litigiului că reclamanții figurează în continuare cu suma restantă de 1597 lei, reprezentând debit principal și accesorii.
Din atitudinea și din susținerile pârâtei, reiterate și în cadrul întâmpinării formulate în etapa recursului, Curtea reține că suma de 1597 lei reprezintă de fapt un debit anterior anului 2007, în cuantum de 1300 lei, plus accesoriile aferente, debit în privința căruia s-a pronunțat Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr.1073/01.02.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr.727/R/6.06.2007.
Legat de acest debit anterior, pârâta susține că, întrucât instanțele nu s-au pronunțat decât asupra legalității actelor de executare, hotărârile judecătorești menționate nu aduc atingere obligației de plată a sumei de 1300 lei.
Curtea constată că este neîntemeiată o astfel de susținere în condițiile în care, după restituirea sumei de 1300 lei în baza hotărârilor judecătorești pronunțate, pârâta intimată nu a fost în măsură să prezinte actul în baza căruia pretinde că ar fi existat acest debit.
A accepta punctul de vedere al pârâtei intimate ar echivala cu nesocotirea puterii de lucru judecat de care beneficiază hotărârile menționate, în baza cărora s-a dispus restituirea sumei de 1300 lei
Mai mult decât atât, în adresa nr. SC 2008--/06.05.2008, pârâta arată că suma cu care apar ca fiind restanți reclamanții reprezintă impozit pe clădire și accesorii pentruanul 2007, iar în adresa nr. IF 2009 - 21520/07.12.2009, depusă la termenul din 12.01.2010, pârâta arată că impozitul aferent anului 2007 fost achitat prin chitanțele nr.-PJ/29.03.2007 și nr.-PJ/ 29.03.2007, aflate la dosarul de recurs.
Prin urmare, însăși pârâta intimată se contrazice afirmând în două adrese distincte aspecte contradictorii privind achitarea debitelor aferente anului 2007, ultimul act emis de aceasta confirmând inexistența vreunei restațe pe anul 2007.
Având în vedere considerentele menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constatând întemeiat recursul, Curtea urmează a-l admite cu consecința modificării sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii reclamanților și constatării inexistenței obligației de plată a sumei de 1.597 lei reprezentând impozit pe clădire și accesorii pentru anul 2007.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamanții recurenți, Curtea apreciază că acestea nu se impun a fi acordate, admiterea acțiunii și constatarea inexistenței obligației de plată a impozitului fiind suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva sentinței civile nr.614/CA/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T - Direcția Fiscală.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea reclamanților și constată că aceștia nu datorează suma de 1.597 lei reprezentând impozit pe clădire și accesorii pentru anul 2007.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. - 18.01.2010
Tehnored. L - 18.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
