Contestație act administrativ fiscal. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/2009
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta - COM SRL împotriva deciziei civile nr. 1587/23 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, privind și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului titular, în reprezentarea intereselor revizuientei și administratorul - COM SRL, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecarea prezentei cauze este la al doilea termen de judecată, fiind amânată în vederea comunicării precizărilor formulate de revizuientă.
Întrucât nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5.pr.civ. învederând instanței că actele noi pe care înțelege să le invoce în susținerea cererii de revizuire sunt chitanța nr.451/08.07.2008 și sentința civilă nr. 1084/26.04.2007 a Tribunalului Sălaj, irevocabilă prin respingerea recursului. Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, respectiv, sentința civilă nr. 1151/22.08.2006 a Tribunalului Sălaj. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative depuse în copie la fila 39 din dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 1587 din 23 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin reprezentanții săi legalii, împotriva sentinței civile nr. 1151 din 22 august 2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o caseză și rejudecând cauza respinge acțiunea reclamantei - Com SRL Z prin reprezentantul său legal privind anularea deciziei nr. 66 din 13.12.2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin care au fost menținute în parte raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 18.04.2005 și decizia de impunere nr. 1976 din 04.05.2005.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de APEL CLUJa reținut că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 18.04.2005, care a vizat perioada august 2003 - aprilie 2004, inspectorii Activității de Control S au constatat că " Com" Z în aceea perioadă a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu "Una Prima" încasând suma de 53.035 lei RON avans fără aoî nregistra în evidențele contabile, generând influențe fiscale asupra impozitului pe profit și a, dobânzi și penalități pentru acestea, respectiv 13.259 lei RON impozit pe profit neînregistrat și neachitat, dobânzi în sumă de 12.464 lei RON și penalități de 3.527 lei RON, iar de 10.076 lei RON, dobânzi corespunzătoare acesteia de 12.008 lei RON și penalități de 3.382 lei RON, fiind emisă decizia de impunere nr. 1.976 din 4.05.2005 și sesizate organele de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor.
Împotriva raportului de inspecție fiscală care a stat la baza deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație la. S considerând că aceste sume sunt nedatorate și ca urmare a faptului că administratorul firmei a fost scoasă de sub urmărire penală pentru infracțiunile prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 și art. 34 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal avându-se în vedere neîndeplinirea tuturor elementelor laturii subiective a primei infracțiuni, iar cu privire la a doua s-a acceptat apărarea acesteia în sensul că suma reprezentând preț urma să fie înregistrată în contabilitate abia la finalizarea contractului.
Prin decizia nr. 66/13.12.2005 Saa dmis în parte contestația reclamantei anume pentru suma de 28.948 lei RON reprezentând, dobânzi și penalități pentru aceasta și a respins contestația pentru suma de 25.466 lei RON reprezentând, dobânzi și penalități la aceasta, reținând, în esență, că această sumă este datorată față de prev. art. 14 și art. 16 alin. 4 lit. c din Legea nr. 345/2002 dar și a art. 134 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care arată că exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine la plata avansului în cazul livrării de bunuri sau prestări de servicii, operațiunea reclamantei nefiind deci exceptată de la plata
Acțiunea în justiție împotriva acestei decizii a fost admisă de prima instanță cu motivarea mai sus expusă.
Soluția primei instanțe nu a fost corectă, fiind determinată de aplicarea greșită a legii, în cauză existând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul efectuării livrării de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege, iar în conformitate cu disp. art. 16 alin. 4 lit. c din același act normativ, dispoziții incidente cauzei, "exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când se încasează avansul, cu excepția avansurilor acordate pentru: 1. plata importurilor și datoriei vamale stabilite potrivit legii; 2. realizarea producției destinate exportului; 3. efectuarea de plăți în contul clientului; 4. livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de ".
În cazul de față este de necontestat că reclamanta-intimată a încasat avansul de 53.035 lei RON, însă nu a emis chitanță sau factură fiscală neînregistrând în contabilitate această sumă, diminuând obligațiile fiscale datorate bugetului de stat cu suma de 25.466 lei RON reprezentând împreună cu dobânzile și penalitățile aferente.
Considerentele primei instanțe s-a referit la efectele raportului juridic civil care chiar dacă, în principiu, sunt corecte, nu afectează raportul juridic fiscal, care se leagă între alți subiecți și își are alte temeiuri legale specifice, precum și alte efecte.
Drept urmare, pentru a putea fi exonerată de plata taxei pe valoarea adăugată pentru avansul încasat, reclamanta, trebuia să se încadreze în situațiile expres și limitativ prevăzute în textul legal arătat în precedent.
Așa fiind, ținând cont de toate considerentele mai sus expuse, de disp. art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs a fost admis, casată hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă în privința anulării deciziei nr. 66 din 13.12.2005 a
Împotriva acestei decizi a formulat cerere de revizuire, revizuienta - Com SRL solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei pronunțată în recurs, în sensul respingerii recursului și menținerii hotărârii instanței de fond- Tribunalul Sălaj, respectiv modificarea Deciziei nr.66/13 dec.2005.
În motivare, revizuienta a arătat că între ea și o altă societate comercială - MA SRL a existat o promisiune de vînzare-cumpărare. Această promisiune nu s-a realizat,din vina - PRIMA:
Aceasta din urmă, conform promisiunii trebuia să achite către revizuientă 40.000 EURO până la 30 noiembrie 2003 iar diferența de 42,340 EURO până la 28.02.2004.
Aceste obligații nu au fost respectate,astfel - PRIMA, îi lăsă spre păstrare diverse sume, în total un nr. de 18 rate, cu diferite sume, care au totalizat 530,350.00 o lei ROL. Factura trebuia întocmită pe cele 2 rate, în momentul în care s-ar fi achitat sumele prevăzute în antecontract.
În cazul în care nu se achitau sumele, prevăzute în cele 2 rate, nu se perfecta contractul de vînzare-cumpărare. Așa s-a și întâmplat, iar revizuienta a fost obligată la restituirea sumei de 530.350.000 lei.
A restituit această sumă la 8 iulie 2008, sumă la care s-au calculat și dobânzile.
Pentru această sumă Sac onsiderat că trebuia să colecteze TVA, la data încasării avansului și să-l vireze. S-au calculat și penalități.
Ori,avansul trebuia apreciat raportat la conținut antecontractului, în care s-a precizat că este vorba doar de 2 rate, nu toate cele 18 ocazii când PRIMA îi lăsa bani, din încasările zilnice, reprezintă rate.
Ca dovadă suma asupra căreia se susține că trebuia să colecteze TVA, a trebuit să o restitui, cu dobînzile aferente. DE ce? Pentru că operațiunea comercială în vederea căreia a fost depusă această sumă nu s-a încheiat și că, conform promisiunii de vănzare-cumpărare termenele la care cumpărătoarea s-a obligat să achite sumele de 40.000 EURO și 42.340.000 EURO, aveau o destinație stabilită obligatoriu de ambele părți și erau de esența existenței operațiunii comerciale.
Neexistând nici un indiciu că ar fi posibil să se vireze sumele prev. în convenție, nu se putea încheia operațiunea comercială și era firesc să restitui respectiva sumă către - PRIMA. Ceea ce s-a și întîmplat.
Dovada restituirii, și a faptului că această sumă nu era justificată revizuienta să o încaseze este obligația sa de aor estitui și dovada restituirii ei, pe care o și anexează. Acest fapt este ulterior pronunțării deciziei din recurs.
Prin precizări, - Com SRL a solicitat admiterea de principiu a cererii de revizuire, rejudecând cauza s-a solicitat respingerea recursului și păstrarea soluției pronunțate de instanța de fond respectiv a Sentinței Civile nr. 1151/22.08.2006 a Tribunalului Sălaj, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Cu referire la cererea de admitere în principiu a cererii de revizuire Curtea are în vedere că nicio dispoziție a Codului d e procedură civilă nu prevede expres (ca în materie procesual-penală) că în soluționarea cererilor de revizuire instanța pronunță două hotărâri. Așa fiind, hotărârea de admitere în principiu a cererii de revizuire face corp comun cu hotărârea finală.
Prin urmare în analiza admisibilității cererii de revizuire Curtea are în vedere următoarele:
Așa cum rezultă din precizările depuse de revizuientă la cererea de revizuire, motivul revizuirii este constituit de prevederile art. 322 pct. 5.pr.civ. iar actele noi invocate în susținerea cererii sunt reprezentate de chitanța nr. 451 din 08.07.2008 și sentința civilă nr. 1084 din 26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, decizia civilă nr. 246/2007 a Curții de APEL CLUJ rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către ICCj - Secția comercială la data de 24.06.2008 în dos. nr-.
Conform art. 322 pct. 5 parte finală pr.civ. revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care sa întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, hotărârea a cărei revizuire se cere este reprezentată de decizia nr. 1587 din 23 octombrie 2006 Curții de APEL CLUJ prin care această instanță, ca instanță de recurs, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței civile nr. 1151 din 22 august 2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care a casat-o și rejudecând cauza a respins acțiunea reclamantei - Com SRL Z prin privind anularea deciziei nr. 66 din 13.12.2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin care au fost menținute în parte raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 18.04.2005 și decizia de impunere nr. 1976 din 04.05.2005.
Pe cale de consecință, Curtea de Apel în revizuire trage concluzia că obiectul cererii de revizuire este format dintr-o hotărâre dată de instanța de recurs care evocă fondul. Că este așa, rezultă din maniera în care instanța de recurs a soluționat cauza. Astfel, aceasta a admis recursul, a casat hotărârea primei instanțe și a rejudecat pe fond pricina dând astfel o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care a fost aleasă până la acel moment procesual.
Așa fiind, putem conchide că hotărârea instanței care evocă fondul este aceea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea atacată cu recurs.
Pe cale de consecință, Curtea găsește compatibilă hotărârea a cărei revizuire se cere cu cerința prevăzută în partea introductivă a art. 322.pr.civ. și ca atare socotește că cererea de revizuire este admisibilă.
2. Cât privește substanța cererii de revizuire, Curtea are în vedere analiza motivului de revizuire invocat de revizuientă.
În armonie cu interpretarea dată textului art. 322 pct. 5 parte finală pr.civ. Curtea reține că o hotărâre judecătorească intervenită într-o cauză ulterior soluționării altui litigiu poate fi considerată, în anumite condiții, ca act nou, compatibil cu motivul de revizuire analizat. În acest sens, se prezintă hotărârea obținută înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, situație în care, hotărârea judecătorească invocată ca act nou nu putea fi înfățișată în acel litigiu, deoarece nu era cu putință părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, pentru a fi în măsură aoi nvoca.
Curtea are în vedere că ulterior pronunțării deciziei atacate cu cererea de revizuire, printr-o decizie pronunțată la data de 24.06.2008 ICCJ - Secția comercială ( 29) a anulat ca netimbrat recursul declarat de - COM SRL Z împotriva deciziei civile nr. 246 din 9 noiembrie 2007 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dos. nr- prin care această instanță, ca instanță de apel, a admis în parte apelurile formulate de - PRIMA SRL Z și - COM SRL Z împotriva sentinței civile nr. 1084 din 26 aprilie 2007 pronunțată în dosarul cu același număr, sentință care a fost schimbată parțial, în ceea ce privește exclusiv rezolvarea cererii reconvenționale, care a fost admisă în parte. Totodată, instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței privind modul de soluționare a acțiunii introductive de instanță, precizată.
Ca efect al deciziei din apel, Curtea reține că a rămas irevocabilă soluționarea acțiunii precizate în sensul dispunerii rezilierii judiciare a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 01.08.2003 între părțile litigante - PRIMA SRL Z și - COM SRL Z, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției, în sensul obligării - COM SRL la plată către - PRIMA SRL Zas umei de 53.035 RON reprezentând avans achitat cu dobândă legală aferentă începând cu 03.04.2004 până la achitarea efectivă a sumei.
Urmare acestei dispoziții irevocabile prin chitanța nr. 451 din 8 iulie 2008 - COM SRL Zap lătit către - PRIMA SRL Zas umei de 49.240,5 lei RON cu titlu pretenții în dos. de executare nr. 510/2008 după compensare realizată în dos. de executare nr. 556, 559/2008 ( 3).
Trebuie reținut că hotărârea a cărei revizuire se cere a plecat de la premisa că faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul livrării de bunuri și/sau prestării de servicii conform art. 14 din Legea nr. 345/2002 aplicabilă la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dintre cele două societăți comerciale.
De asemenea, instanța de recurs a reținut că în speță reclamanta - COM SRL a încasat avansul de 53.035 lei, însă nu a emis chitanță sau factură fiscală neînregistrând în contabilitate această sumă, diminuând obligațiile fiscale datorate bugetului de stat cu suma de 25.466 lei reprezentând TVA împreună cu dobânzile și penalitățile aferente.
Curtea reține că la data de 8 iulie 2008, cu mult față de data de 23 octombrie 2006 când instanța de recurs a decis irevocabil că revizuienta în calitate de vânzător a încasat avansul și datorează TVA cu accesorii, părțile au fost efectiv repuse în situația anterioară prin executarea hotărârii în ceea ce privește desființarea pe cale judiciară a antecontractului încât faptul generator al taxei pe valoarea adăugată nu mai subzistă.
3. De aceea, Curtea reține că motivul de revizuire invocat de revizuientă este fondat, că cererea de revizuire este întemeiată și astfel în temeiul art. 320.pr.civ. urmează să o admită cu consecința schimbării în întregime a deciziei civile nr. 1587 din 23 octombrie 2006 Curții de APEL CLUJ și ca urmare a rejudecării pe fond a recursului declarat de intimata DGFP a jud. S, va dispune respingerea recursului cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate, recte sentința civilă nr. 1151 din 22.08.2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dos. nr-.
Curtea observă că operațiunea de livrare de bunuri între cele două societăți comerciale nu a fost finalizată, antencontractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două societăți comerciale nu a fost finalizat, convenția fiind desființată cu caracter retroactiv părțile fiind efectiv repuse în situația anterioară.
Din această perspectivă și față de bugetului de stat, rezilierea trebuie să producă efecte juridice de vreme ce nu mai există bază factuală și legală de impunere.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din OUG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Așa fiind, se impune a se păstra sentința Tribunalului Sălaj prin care această instanță a admis acțiunea de contencios fiscal împotriva intimatei DGFP a jud. S și a modificat în parte Decizia nr. 66 din 13 decembrie 2005 emisă de intimată în sensul admiterii contestației formulată de revizuienta contestatoare și pentru suma de 25.466lei reprezentând TVA cu dobânzi și penalități aferente, creanță bugetară care nu este datorată bugetului de stat așa cum eronat s-a stabilit în Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 18.04.2005 și Decizia de impunere nr. 1976 din 04.05.2005.
4. Cât privește cererea de obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată Curtea are în vedere că partea care a căzut în pretenții este obligată la cererea părții care a câștigat procesul la plata sumelor de bani pe care aceasta din urmă a dovedit că le-a făcut cu procesul.
Curtea notează că în etapa revizuirii, deși intimata a fost legal citată la mai multe termene de judecată ( 8,14, 38) comunicându-i-se cererea de revizuire și precizările formulate ulterior punându-i-se în vedere totodată să depună la dosar întâmpinare față de aceste două acte de sesizare, aceasta nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu și-a exprimat în altă modalitate poziția procesuală.
Așa fiind, conform art. 274.pr.civ. Curtea urmează a reține că intimata se află în culpă procesuală dat fiind conduita acesteia descrisă anterior și o va obliga să plătească revizuientei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial ( 39).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de către revizuienta - Com SRL Z împotriva deciziei civile nr. 1587 din 23 oct. 2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o schimbă în întregiem, în sensul că:
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S împotriva sentinței civile nr.1151/22.08.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S să achite revizuientei 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /
3 EX./02.02.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
