Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1106/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1106/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 157 din 01.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C - N, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 mai 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 157 din 1 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, față de aceste pârâte pe această excepție.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-, având ca obiect contencios fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, tribunalul a apreciat-o ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul juridic dedus judecății îl constituie anularea deciziei nr.84/29.05.2007 emisă de C și a deciziei de impunere nr.126/2.05.2007, emisă de C-N, ca o consecință actele administrativ-fiscale atacate nu au fost emise de niciuna din pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art.21 0-211.pr.fisc. organul competent în cadrul soluționării contestației se pronunță printr-o decizie sau dispoziție, după caz, care se emite în formă scrisă și care va cuprinde: preambulul, considerentele, dispozitivul, fiind semnată de conducătorul organului care a soluționat-o în speță, așa cum rezultă din actul de la fila 37-38, de directorul executiv al C, care face parte din structura organizatorică a Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituție cu personalitate juridică.
Potrivit prevederilor art.I-2 din HG 495/2007, privind organizarea și funcționarea: "aceasta se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituției publică cu personalitate juridică, în subordine a Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțate de la bugetul de stat; în subordine a Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca instituții publice cu personalitate juridică".
Din aceste considerente, tribunalul a apreciat că excepția invocată este fondată și a dispus admiterea acesteia, respingerea acțiunii reclamantei față de ambele pârâte, pe această excepție.
Analizând pe fond acțiunea formulată și precizată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele C și C-N, ca organe emitente a actelor administrativ-fiscale atacate, tribunalul, în baza probatoriului administrat o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.84/29.05.2007 emisă de C (37-38), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL C-N împotriva deciziei de impunere nr.126/02.05.2007, pentru suma de 53.044 lei, reprezentând: 49.927 lei TV A, 3.117 lei majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut în esență că organele de control în mod corect și legal au considerat că pentru lucrările efectuate in decembrie 2006, reclamanta avea obligația să emită factura fiscală în luna in care au fost executate și să colecteze TV A în conformitate cu prevederile art.134 pct.3 fisc. aplicabil până la data de 31.12.2006. contestația a fost respinsă și pentru obligațiile fiscale accesorii acestui debit, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale".
Potrivit prevederilor art.134 (3) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, aplicabile până la data de 31.12.2006, coroborate cu prev.art.155 (2) din aceeași lege și pct.59 (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobată prin HG 44/2004, "faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestărilor de servicii cu excepțiile prevăzute in prezentul titlu; pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii, cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată; pentru prestările de servicii altele decât cele prevăzute la art.155 al 4, 5 și 6.fisc. prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată; pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții montaj, consultanță, cercetare, expertiză și altele asemenea, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări".
Din prevederile legale incidente cauzei rezultă că legiuitorul prevede obligativitatea prestatorilor de a emite facturi fiscale cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, făcând mențiune a că pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări sau după caz, data acceptării de către beneficiar.
Analizând situațiile de lucrări executate in luna decembrie 2006, prin prisma înscrisurilor existente la dosar, în baza cărora s-a emis factura fiscală în luna ianuarie 2007, tribunalul a constatat că acestea nu conțin in mod expres data întocmirii sau data acceptării de către beneficiar, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este nefondată, fiind lipsită de suport probator.
Deoarece din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că acestea se referă la lucrări executate in luna decembrie 2006 potrivit prevederilor art.155 (2) și pct.59 din Legea nr.571/2003/R/2005, reclamanta avea obligația să emită factura fiscală cel mai târziu până la finele lunii in care prestarea a fost efectuată, respectiv luna decembrie 2006.
În contextul împrejurărilor invocate in apărare, reclamanta nu a depus la organele de control și nici in instanța înscrisuri prin care să facă dovada că prestarea de serviciu ar fi fost efectuată în luna ianuarie 2007 și ca o consecință, s-ar fi aflat in vreuna din situațiile de excepție prevăzute de art.155 alin 4, 5, 6.fisc.
De asemenea, nici documentul apreciat de reclamantă ca fiind acceptul beneficiarului nu poate fi apreciat ca probă în favoarea acesteia, deoarece emană de la Civil B ori din situațiile de lucrări și factura emisă in baza acestuia rezultă că beneficiarul lucrărilor este o altă societate comercială, respectiv - SRL C-
Susținerea reclamantei în sensul că - Civil B ar avea calitatea de reprezentant al - SRL, este neîntemeiată, deoarece atât la data efectuării controlului fiscal cât și in instanță, nu a depus acte în acest sens.
Contractul de antrepriză nr.25115.11.2006 (17 -27) relevă că acesta a fost încheiat între reclamantă, în calitate de executant și - SRL, în calitate de beneficiar, iar în art.2 pct 2 litc - prețul și modalitățile de plată, prevede că: "plata se .: va face lunar, în baza facturii emise de executant, pe bază de situații de lucrări lunare, real executate; situația lucrărilor va fi întocmită de către executant, până în data de 1 lunii următoare, aceasta va fi avizată de beneficiar sau de reprezentantul acestuia până în data de 7, plata urmând a se face până la data de 20; în situația in care beneficiarul prin reprezentantul său legal nu avizează situațiile de lucrări întocmite în maxim 10 zile calendaristice de la depunerea acesteia se consideră acceptate de către beneficiar.
Așa fiind, conform contractului de antrepriză cu nr. menționat, situațiile de lucrări pentru lucrările executate in luna decembrie 2006 trebuia întocmită până la data de 31.12.2006. Pe de altă parte, dispozițiile art 4 pct 4.8 și 4.11 și art.3 pct 3.7 lit d din același contract nu prevăd posibilitatea pentru - SRL de a-și desemna un reprezentant care să accepte situațiile de lucrări, și ca o consecință, acestea trebuiau acceptate de beneficiarul lucrărilor înscrise in factura fiscală "nr.-.01.2007, respectiv - SRL. Anexele la contractul de antrepriză cu nr. de mai sus, sunt enumerate la art.13 pct.16.3, iar printre acestea nu se regăsește și numirea persoanei care va verifica, aproba situațiile de lucrări, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este neîntemeiată.
Având în vedere că apărarea formulată de reclamantă nu are suport faptic și juridic, iar organele de control in mod corect și legal au considerat că pentru lucrările efectuate în luna decembrie 2006 reclamanta avea obligația să emită factura fiscală in luna in care au fost executate și să colecteze TVA în conformitate cu prevederile art.134 (3) fisc. aplicabil până la 31.12.2006, iar aceasta in mod greșit a aplicat prevederile Codului fiscal, începând cu anul 2007, respectiv art.160 a1.2 și 3 - măsuri de simplificare, încălcându-se și principiul neretroactivității legii, tribunalul urmează a dispune respingerea acțiunii, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
În acest sens s-a avut în vedere și faptul că organul de control în mod corect a apreciat că în speță este aplicabil principiul de drept "accesorium sequitur principale" cu privire la obligațiile fiscale accesorii aferente debitului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta - SRL C-N solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, rejudecarea litigiului pe fond cu admiterea acțiunii inițiale formulată de reclamantă, precizată și completată cu toate capetele de cerere.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta-recurentă arată că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente în raport de starea de fapt reținută întrucât scriptele anexate în probațiune cuprindeau data întocmirii situației de lucrări și data acceptării de beneficiar astfel că acest motiv se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct 8 Cod procedură civilă, prima instanță schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al scriptelor anexate în probațiune.
Recurenta invocată și incidența dispozițiilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă arătând că interpretarea dispozițiilor art. 155 alin 2 din Legea nr. 571/2003 a fost realizată eronat de către prima instanță întrucât nu avea obligația să emită factura fiscală în luna decembrie ci în luna ianuarie întrucât însuși legiuitorul stabilește că data prestării de servicii și implicit a emiterii facturii este data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și după caz, la data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări care în speță au fost în luna ianuarie 2007.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Cad epus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de cele două intimate.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - SRL prin acțiunea introductivă de instanță formulată în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în temeiul dispozițiilor art. 188 alin 2 din OG nr. 92/2003 a solicitat anularea deciziei nr. 84/29 mai 2007 emisă de DGFP A JUDEȚULUI C și a deciziei de impunere nr. 126/2 mai 2007 emisă de C-N, SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ în baza raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea TVA din 27 aprilie 2007 cu nr. 24014/2 mai 2007 și implicit anularea măsurilor dispuse de aceasta privind suma de 53.044 lei stabilită ca plată suplimentară ca neîntemeiată și nefondată și implicit obligarea pârâtelor la rambursarea sumei negative de TVA în cuantum de 40.489 lei.
Critica formulată de reclamanți împotriva deciziei contestate a vizat interpretarea dispozițiilor pct 59 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobat prin HG nr. 44/2004 susținând că atât situațiile de lucrări cât și acceptarea acestora de beneficiari cuprind data întocmirii respectiv data acceptării astfel că, pentru serviciile prestate în decembrie 2006 având ca beneficiar pe - SRL a fost menționată data întocmirii respectiv 10 ianuarie 2007 fiind acceptată de beneficiar la data de 18 ianuarie 2007 cu mențiunea "aprobat de plată conform contractului".
Prin decizia nr. 84 emisă la 29 mai 2007 privind soluționarea contestației depusă de - SRL împotriva deciziei de impunere nr. 126 din 2 mai 2007 emisă pe baza raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea TVA întocmit la data de 27 aprilie 2007 s-a respins ca neîntemeiată contestația reținându-se că situațiile de lucrări executate în luna decembrie 2006 în baza cărora s-a emis factura fiscală din luna ianuarie 2007 nu conțin în mod expres data întocmirii sau data acceptării de către beneficiar și întrucât din denumirea acestora se reține că se referă la lucrări executate în luna decembrie 2006 în baza prevederilor art.155 pct 2 și art. 59 alin 2 petiționara era obligată să emită factura fiscală până la finele lunii în care s-a prestat lucrarea respectiv decembrie 2006.
Susținerile reclamantei vizând interpretarea dispozițiilor pct 59 alin 2 din HG 44/2004 au fost analizate de către DGFP C-N care a reținut că dispozițiile invocate au fost modificate iar, în baza dispozițiilor HG 84/2005 prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale sau alte documente legale cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, aceste dispoziții fiind valabile în perioada verificată.
Prima instanță în raport de dispozițiile legale enunțate, așa cum erau acestea în vigoare la momentul efectuării operațiunilor verificate a reținut în mod corect că, reclamanta avea obligația de a emite factura până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată respectiv luna decembrie 2006 întrucât din înscrisurile prezentate în probațiune și din susținerile de altfel ale reclamantei a reieșit că obligația a fost executată în cursul lunii decembrie 2006.
Contractul de antrepriză nr. 25 din 15 noiembrie 2006 invocat de către reclamantă și despre care se susține că ar fi fost interpretat greșit de către prima instanță sub aspectul calificării lui fapt care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 304 pct 8 Cod procedură civilă, a primit în fața primei instanțe valoarea juridică pe care o reflecta iar clauzele acesteia au fost interpretate de prima instanță în mod corect.
Clauzele cuprinse în convenția invocată erau în consonanță cu dispozițiile legale enunțate și nu pot fi invocate în sensul în care urmărește reclamanta.
Tribunalul analizând decizia contestată a apreciat în mod temeinic că apărarea formulată de reclamantă nu poate fi primită, actul atacat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în interpretarea judicioasă a acestora astfel cum erau acestea în vigoare la momentul efectuării operațiunilor supuse controlului.
Înscrisurile prezentate subsecvent emiterii deciziei atacate, nu sunt de natură a determina o altă stare de fapt sau o altă interpretare a dispozițiilor legale decât cea realizată în prima instanță.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea actul dedus judecății nu a fost interpretat greșit, nu i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia de către prima instanță astfel că nu se poate reține nici prezența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct 8 Cod procedură civilă, Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 157 din 01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./28.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
