Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 419/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILA NR. 419/2008
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii nr. 22786/21.02.2008 emisă de către pârâtă în baza Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că, la data de 29.04.2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtei și actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate, întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii și judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, apreciază cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2008 reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr.22786 din 21 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată din Legea 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinare (fila 7), a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că reclamanta s-a refugiat pe alt traseu decât martorii săi, respectiv: -, respectiv -, iar declarațiile notariale sunt dovezi precare, așa cum foarte clar se poate observa în detaliile din întâmpinare, pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta însă nu are puterea să ateste despre veridicitatea celor declarate.
Curtea analizând cererea formulată reține că aceasta este fondată.
Prin nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 și prin nr.127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Din actele de stare civilă, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 18 octombrie 1939 în localitatea C-
În probațiune reclamanta a mai anexat adeverință eliberată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative -Arhivele Naționale cu nr. 2311 din 1 noiembrie 2007 (fila 19), declarația martorilor și CHETA (filele 11 și 12), hotărârea nr. 18391 din 23 august 2005 martorei căreia i s-a recunoscut calitatea de refugiat, și hotărârea nr. 14874 din 8 noiembrie 2004 martorului Cheta (fila 13,14), copia certificatului de căsătorie (fila 15), copia certificatului naștere (fila 16), copia buletinului de identitate (fila 17).
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamanta are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii 18 octombrie 1939 și data încetării refugiului.
Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minoră fiind, a avut această situație.
În considerarea dispozițiilor art.100 Cod fam. și art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954 Curtea reține că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantei la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art.8 din Decretul nr.31/1954.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Tinând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Pentru acestea, Curtea, în temeiul art.1 și 11 din Legea nr.29/1990 va admite acțiunea și va dispune anularea Hotarârii nr. 22786 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă.
Drept consecință va obliga pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG105/1999 pentru perioada septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în G- - I III. 14 județul C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N- județul
Anulează hotărârea nr. 22786/21.02.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiat în perioada septembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin acesteia potrivit Legii nr. 189/2000 începând cu data de 01.12.2007.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 13 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./15.05.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
