Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1119
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurile formulate de reclamanta " ROMÂNIA" și de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, împotriva sentinței civile nr.66/CA/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 08.10.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 15.10.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.07.2006reclamanta " ROMÂNIA" a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Procesului Verbal de Control nr.8681 din data de 04.05.2006, înregistrat la societatea reclamanta sub nr.258 din data de 03.05.2006, emis de Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale T, prin care a fost obligată la plata unor diferențe de drepturi vamale în sumă totală de 344.401 lei, act administrativ pe care îl apreciază ca fiind neîntemeiat și nelegal, precum și anularea Deciziei nr.307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, comunicată la data de 14.07.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca la data de 03.05.2006 Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale Tae mis procesul verbal de control mai sus menționat, stabilind în sarcina societății cu titlu de diferențe taxe vamale, diferențe comision vamal, diferență TVA, dobânzi și penalități de întârziere o creanță bugetară în valoare totală de 345.401 lei pe motivul că, în calitatea sa de societatea comercială importatoare, ar fi declarat în mod eronat bunurile importate identificate sub formă de cabluri coaxiale și optice, elemente de contact pentru cabluri, relee, amplificatoare de antenă, transformatoare pentru telecomunicații, subansambluri electronice pentru telecomunicații (filtre), părți pentru aparate de telecomunicații, etc.
Reclamanta a precizat că organul constatator din cadrul Direcția Regionale Vamale Taa preciat că societatea reclamanta a mai importat "splitere", menționate în declarația vamală de import ca fiind "elemente de contact pentru cabluri, bunuri care au fost încadrate eronat la poziția tarifară - în loc de poziția tarifară -.
La data de 01.06.2006 reclamanta a formulat contestație, acțiune care a fost înregistrată la Direcția Regională Vamală T sub nr.10954 din data de 01.06.2006 iar la data de 06.07.2006 Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas oluționat contestația prin Decizia nr.307/130 din data de 06.07.2006, comunicată reclamantei la data de 14.07.2006 prin care a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată, menținând în totalitate măsurile dispuse de organul constatator prin actul administrativ de dispoziție contestat.
Reclamanta a menționat că pentru a dispune astfel, autoritatea administrativă menționată a apreciat, în deplin consens cu organul constatator, că, prin declararea ca elemente de contact pentru cabluri a fost ascunsă adevărata identitate a produsului și anume faptul că spliterul este un component electronic realizat din elemente electronice pasive - rezistențe, condensatori și bobine montat pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare.
Reclamanta a arătat că din conținutul acestei decizii nu rezultă nici un motiv sau o altă stare de fapt care să conducă această autoritate administrativă spre dispoziția dată, ba mai mult, au fost evidențiate câteva norme de drept care justifică, pe de o parte că regimul tarifar inițial a fost acordat legal, iar pe de altă parte că noile diferențe de taxe vamale au fost stabilite ilegal și abuziv. Reclamanta a învederat că în perioada supusă controlului societatea reclamanta a importat bunuri, identificate sub formă de splitere, bunuri care au fost încadrate tarifar la poziția 8536.90.10, poziție tarifară care în conformitate cu vamal de Import al României cuprinde:
- 8536, grupare tarifară de ansamblu, respectiv: pentru comutarea, tăierea, protecția tranșarea, racordarea sau conectarea circuitelor electrice (de exemplu întrerupătoare, comutatoare, relee, siguranțe, regulatoare de unde, fișe și prize de curent dulii pentru lămpi, cutii de joncțiune), pentru o tensiune de maximum 1.000 volți.;
- 8536.90.10, încadrare tarifară menționată, de societatea reclamanta prin comisionarul vamal "TRANS " T, pe documentele de import (declarații vamale de import) ca fiind cea corectă cuprinde:conexiuni și elemente de contact pentru fire și cabluri, spliterele importate de societatea reclamanta fiind, de altfel, elemente de contact pentru fire și cabluri.
Reclamanta a menționat împrejurarea că în conformitate cu notele explicative prevăzute în Vamal de Import al României pentru gruparea tarifară 8536, bunurile importate de societatea, denumite generic splitere sunt cutii de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitive de conexiune pentru fire electrice, bunuri care nu pot fi încadrate tarifar decât în această grupare și la codul tarifar 8536.90.10.
S-a arătat în cererea de chemare în judecată că poziția tarifară apreciată ca fiind corectă de către organul constatator, nr.8529.90.95. cuprinde: părți care pot fi recunoscute ca fiind destinate exclusiv sau în principal aparatelor de la pozițiile 85.25 până la 85.28;
Reclamanta a arătat că un alt motiv care determină societatea să considere că încadrarea tarifară 8536.90.10 menționată la data efectuării importului este cea corectă rezidă în aceea că această încadrare tarifară a fost dată de exportatorul bunurilor importate, și anume, o p. box 385, nl - 3900, Olanda, care a încadrat bunurile la poziția tarifară 8536.90.10.
Reclamanta a învederat că referitor la valoarea dobânzilor și penalităților de întârziere în valoare totală de 136.555 lei este nelegală deoarece societatea nu poate fi obligată la plata unor dobânzi și penalități de întârziere atâta timp cât la data importului a achitat drepturile vamale stabilite de autoritatea vamală, aspect ce rezultă neechivoc din conținutul actelor ce au însoțit bunurile la import.
Reclamanta a arătat că nu s-a sustras de la plata taxelor vamale stabilite, la data importului, de autoritatea vamală ci, dimpotrivă, le-a achitat în totalitatea lor, motiv pentru care apreciază că nu datorează dobânzi și penalități de întârziere la o diferență de drepturi vamale stabilite ulterior de consilierii și inspectorii Serviciului de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale
În drept, în susținerea acțiunii reclamanta a invocat prevederile Legii nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, nr.HG1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, Vamal de Import al României, art.187 aliniat 2 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și prevederile Legii nr.554 din 02.12.2004 privind Contenciosul administrativ.
Cererea a fost timbrata cu taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru de 0,3 RON
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri și anume adresa nr.27749/06.07.2006 emisă de T, Decizia nr.307/130/06.07.2006, contestația formulată de reclamantă către T, Procesul verbal de control întocmit la data de 03.05.2006.
Pârâta Direcția Regionala Vamala Taf ormulat întâmpinare, conform art.118 Cod procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării, pârâta a arătat că în perioada 23.03.2006 - 05.05.2006, în baza nr.HG165/2005 și a Ordinului de Control nr.201/22.03.2006, inspectorii de specialitate din cadrul T - Serviciul Supraveghere si Control Vamal, au efectuat o acțiune de control ulterior asupra operațiunilor vamale derulate de către " ROMÂNIA".
Pârâta a menționat că,urmare a controlului efectuat, organele vamale au constatat faptul că societatea petentă a încadrat în mod eronat, o serie de bunuri denumite în facturi "splittere" (mulți taps) și declarate în "elemente de contact pentru cabluri", la poziția tarifara -. Pârâta a învederat că după efectuarea controlului fizic și analizarea declarației vamale cu privire la art.1-3, s-a concluzionat ca poziția tarifara - (poziție exceptata de taxe vamale) nu este în concordanță cu destinația și utilizarea mărfii, o parte din mărfurile importate și încadrate de societate la poziția - fiind încadrate eronat.
În conformitate cu dispozițiile ui Vamal al României, poziția -, cuprinde "aparatura pentru decuplarea, secționarea, protecția, tranșarea, racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000 Pârâta a învederat instanței că s-a efectuat o expertiză extrajudiciară (Certificatului de Expertiza nr. CI 0 7-18-00000 3/06.01.12 eliberat de "", ) în urma căreia s-a ajuns la concluzia că bunurile denumite "splittere", importate și declarate de contestatoare ca fiind elemente de contact pentru cabluri, reprezintă în realitate: echipamente de distribuție a semnalului prin conectori coaxiali de cuplare cu șurub, cu diferite niveluri de atenuare a semnalului (zgomotului), folosit în principal la sisteme de distribuție a semnalului cu frecvente cuprinse intre 5 și 1000 ", acestea neavând doar un simplu rol de conectare a unor cabluri în cadrul unor circuite electrice.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art.118 Cod procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării pârâta a arătat că organul constatator a statuat că reclamanta a importat "splitere" (multi taps), menționate în declarația vamală ca fiind "elemente de contact pentru cabluri", bunuri care au fost încadrate eronat la poziția tarifară - în loc de poziția tarifara -.
Pârâta a menționat că în urma contestației formulate de reclamantă, Biroul Soluționare Contestații, referitor la încadrarea tarifară a bunurilor importate (splitere) a reținut că cu ocazia controlului efectuat, inspectorii vamali din cadrul T au constatat că reclamanta a importat bunuri denumite în factură, "splitere" pe care le-a declarat "elemente de contact pentru cabluri", încadrându-le la poziția tarifara 8536.90.10 (poziție tarifară exceptată de taxe vamale).
Pârâta a învederat că prin declararea de către reclamantă că "elemente de contact pentru cabluri" a fost ascunsă adevărata identitate a produsului și anume faptul că "spliterul" este un component electronic realizat din elemente electronice pasive (rezistente, condensatori și bobine) montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare.
Pârâta a precizat că reclamanta în mod nelegal a declarat organelor vamale poziția tarifară inițială, întrucât aceasta era incorect declarată, iar pentru acest fapt inspectorii vamali, indicând corect poziție tarifară au procedat la recalcularea legala a TVA, aplicând procentul de 8 %. În ceea ce privește cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere, organele în drept au constatat că la data importului bunurilor societatea a achitat drepturile vamale, însă acestea au fost stabilite în mod eronat, datorită încadrării greșite a bunurilor importate de către societate, de aceea pentru diferențele de drepturi vamale stabilite ulterior prin actul de control, societatea datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În probațiune, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu expertiza electronică și proba cu expertiza contabilă, iar pentru pârâta Direcția Vamală Regională T, proba testimonială cu audierea expertului vamal.
Prin sentința civilă nr.813/06.11.2007 a Tribunalului Timișa fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, a anulat procesul verbal de control nr.8681 din data de 04.05.2006, emis de Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale T, precum și Decizia nr.307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcție Generală a Finanțelor Publice T, obligând pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 26.830,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert tehnic în specialitatea electronică și contabilă, cheltuieli privind deplasarea, cazarea și masa și onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 03.05.2006 Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale Tae mis procesul verbal de control 8681/04.05.2006, stabilind în sarcina societății reclamante cu titlu de diferențe taxe vamale, diferențe comision vamal, diferență TVA, dobânzi și penalități de întârziere o creanță bugetară în valoare totală de 345.401 lei pe motivul că, în calitate de societatea comercială importatoare, reclamanta ar fi declarat în mod eronat bunurile importate identificate sub formă de cabluri coaxiale și optice, elemente de contact pentru cabluri, relee, amplificatoare de antenă, transformatoare pentru telecomunicații, subansambluri electronice pentru telecomunicații (filtre), părți pentru aparate de telecomunicații, etc.
Pârâta Direcția Regionala Vamala Taî ncadrat bunurile importate de către reclamanta la poziția tarifara 8529. 90. 95 din Vamal de Import al României în loc de poziția tarifara 8536. 90. 10, cum reclamanta consideră că ar fi corect, prin raportare la natura bunurilor importate.
Împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal menționat reclamanta a formulat contestație. La data de 06.07.2006 Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas oluționat contestația formulată de societatea petentă iar prin Decizia nr.307/130 din data de 06.07.2006, a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată, menținând în totalitate măsurile dispuse de organul constatator prin actul administrativ de dispoziție contestat.
Pârâta a apreciat față de reclamantă în mod diferit natura unor bunuri importate în perioada 2001 - 2006 de către reclamanta, denumite în limbaj de specialitate "splitter-e". Astfel, în timp ce reclamanta consideră aceste bunuri conexiuni și elemente de contact pentru cabluri, pârâta Direcția Regională Vamală T le-a considerat părți care pot fi recunoscute ca fiind destinate exclusiv sau în principal aparatelor de televiziune, corespunzător codului 8529. 90. 95.
În vederea stabilirii valabilității actelor emise și a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune este necesar să se stabilească natura corectă a acestor bunuri.
În acest sens instanța a încuviințat efectuarea expertizei tehnice - specialitatea electronică, iar pentru stabilirea dacă pârâta a calculat în mod corect sumele reținute in sarcina reclamantei s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate.
Instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize întrucât în prima expertiză efectuată în specialitatea electronică nu au fost analizate cele 6 componente ale importurilor realizate prin declarațiile vamale.
Instanța a reținut că expertiza efectuată de către expertul nu are valoare probatorie. După efectuarea acestei expertize, în temeiul dispozițiilor art.212 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize. Observând ipoteza normei legale amintite, respectiv "Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută.", având în vedere și lacunele grave ale expertizei reținute în considerentele încheierii din 06.02.2007 (aflată la fila 186 din dosar), rezultă irelevanță, din punct de vedere probator, a expertizei realizate de expertul.
În raportul întocmit de către expertul s-a argumentat că, bunurile importate de către reclamanta, precizate în 8681/04.05.2006 reprezintă conexiuni și elemente de contact pentru cabluri. În cuprinsul raportului de expertiză s-a precizat că bunurile care fac obiectul expertizei sunt denumite în limbaj tehnic splitere - cutii de joncțiune folosite pentru cabluri, care au în interior elemente pasive folosite pentru conectarea firelor electrice. Expertul a stabilit că întrucât bunurile supuse expertizării sunt doar elemente de contact folosite pentru distribuirea semnalului de TV prin cablu de la echipamentul instalat în casa scărilor și până la apartamentul clienților nu pot fi considerate ca elemente destinate exclusive sau în principal aparatelor de emisei, aparatelor de radiodetecție, aparatelor de recepție.
Poziția tarifară 8536.90.10, în conformitate cu vamal de Import al României cuprinde:
- 8536, grupare tarifară de ansamblu, respectiv: pentru comutarea, tăierea, protecția tranșarea, racordarea sau conectarea circuitelor electrice ( de exemplu întrerupătoare, comutatoare, relee, siguranțe, regulatoare de unde, fișe și prize de curent dulii pentru lămpi, cutii de joncțiune), pentru o tensiune de maximum 1.000 volți.;
- 8536.90.10, încadrare tarifară menționată, de societatea reclamanta prin comisionarul vamal "TRANS " T, pe documentele de import (declarații vamale de import) cuprinde: conexiuni și elemente de contact pentru fire și cabluri, spliterele importate de societatea reclamanta fiind, de altfel, elemente de contact pentru fire și cabluri.
Din contraexpertiza administrată în cauză instanța a reținut bunurile importate de societatea reclamanta denumite generic "splitere" sunt niște cutii de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitive de conexiune pentru fire electrice, fiind corpuri pasive și nu pot fi considerate ca fiind părți destinate exclusiv sau în principal aparatelor din gruparea tarifară reținută de către pârâta Direcția Vamală Regională
Reținând situația astfel prezentată bunurile importate de societatea reclamantă, denumite generic "splitere", nu pot fi încadrate tarifar la o altă încadrare tarifară decât la poziția 8536.90.10.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Procesului Verbal de Control nr.8681 din data de 04.05.2006, emis de Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale T, precum și anularea Deciziei nr.307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcție Generală a Finanțelor Publice
Constatând culpa procesuală a pârâtelor în declanșarea litigiului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 26.830,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert tehnic în specialitatea electronică și contabilă, cheltuieli privind deplasarea, cazarea și masa și onorariu avocațial.
Instanța a apreciat că onorariul avocațial de 33.210,99 lei este disproporționat motiv pentru care a obligat pârâtele la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de onorariu avocat, această soluție fiind motivată de împrejurarea că în aprecierea cuantumului onorariului avocațial se are în vedere munca îndeplinită de avocat în cursul procesului, precum și de obiectul speței dedusă judecății care a presupus efectuarea unei expertize de specialitate. Totodată culpa pârâtelor trebuie apreciată prin raportare la obiectul litigiului, în sensul că în speța dedusă judecații încadrarea tarifară este o problemă de interpretare, fiecare dintre părți înțelegând în mod diferit dispozițiile legale în domeniu, în final problema fiind tranșată în urma efectuării unei expertize de specialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtele T și, iar prin decizia civilă nr.564/15.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- au fost admise recursurile declarate de pârâte, casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea de a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei contraexpertize în specialitatea electronică și de asemenea de a se pune în discuție și aspectele ridicate de pârâte cu privire la concluziile expertizei contabile în privința importurilor consemnate în cele 3 -uri, respectiv a grupării mărfurilor în funcție de originea lor și eliminarea de la taxe, de către autoritatea vamală, a celor considerate elemente simple de conectare pentru cabluri, cu influență asupra sumei finale calculate ca debit al reclamantei, precum și modul de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.1636.1/30/21.07.2008.
La dosar s-au mai depus: împuterniciri avocațiale, delegații de reprezentare, concluzii scrise, decont de cheltuieli, facturi fiscale.
Prin sentința civilă nr.66/CA/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și în consecință: a dispus anularea procesului verbal de control nr.8681 din data de 04.05.2006, emis de Direcția Regională Vamală T și Decizia nr.307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în ceea ce privește suma de 98.809 lei menținând actele administrativ fiscale atacate cu privire la diferența de 246.592 lei precum și în privința încadrării tarifare reținute de pârâte.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 21.920 lei și a respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut următoarele:
Prin de control întocmit la 03.05.2006 și înregistrat sub nr.8681/04.05.2006 s-a reținut că reclamanta " ROMÂNIA" cu ocazia importurilor de splitere efectuate începând cu data de 16.10.2001 și până la data de 05.01.2006 în baza declarațiilor vamale prevăzute în anexa 1 la PVC (19 dosar fond) a depus în mod repetat la autoritatea vamală declarațiile vamale aferente acestor bunuri, conținând date eronate în ceea ce privește încadrarea tarifară.
Astfel bunurile denumite în facturi "splitere" (multi tops) și declarate în "elemente de contact pentru cabluri" au fost încadrate la poziția tarifară -. Această poziție cuprinde aparatura pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea, racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000 Agenții vamali au apreciat că această poziție tarifară nu este în concordanță cu destinația și utilizarea mărfii întrucât adevărata identitate a produsului este de component electronic realizat din elemente electronice pasive montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzute cu mufe de conectare, aspect ce a reieșit și din certificatul de expertiză nr. CI 07-18-00000 3/06.01.12 eliberat de SA astfel încât încadrarea tarifară corectă era la poziția - iar pentru aceasta poziție tarifară, taxa vamală este de 8%. În consecință, s-au calculat diferențe de drepturi vamale, dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 345.401 lei.
Împotriva măsurilor dispuse prin de control anterior menționat reclamanta a formulat contestația înregistrată la T sub nr.11270/6.06.2006 ulterior înregistrată la. T sub nr.11270/06.06.2006.
Prin decizia nr.307/130/06.07.2006 (fila 9) a Ts -a respins contestația astfel formulată reținându-se că încadrarea tarifară corectă a bunurilor denumite "splitere" este - iar taxa vamală pentru această poziție este de 8% potrivit certificatului de expertiză nr. CI 07-18-00000 3/12.01.2006 eliberat de care definește bunurile anterioare ca echipamente de distribuire a semnalului prin conectori coaxiali de cuplări cu șurub, cu diferite niveluri de atenuare a semnalului (zgomotului) folosit în principal ca sisteme de distribuție a semnalului cu frecvențe cuprinse între 5 și 1000.
În privința drepturilor vamale stabilite ca urmare a încadrării tarifare diferite cu dobânzile și penalitățile aferente, organul de soluționare a contestațiilor a reținut că acestea au fost calculate corect fiind menținut actul administrativ atacat.
Referitor la amenda de 1000 lei aplicata prin de control nr258/3.05.2006, contestația a fost respinsă ca fără obiect față de dispozițiile nr.OG2/2001 care prevăd modalitatea de contestare a amenzilor într-o procedură diferită de cea reglementată de nr.OG92/2003.
Ca urmare a formulării acțiunii în contencios administrativ de către reclamantă în condițiile art.218 alin.1 nr.OG92/2003 (în actuala numerotare) în cauză s-au efectuat 2 expertize tehnice în specialitatea electronică de către expert (fila 152) și respectiv expert (fila 196) precum și o expertiză contabilă de expert (fila 203) împreună cu un răspuns la obiecțiunile T (fila 386).
Sub aspect procedural instanța a reținut că toate expertizele au fost efectuate cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.201 și următoarele Cod procedură civilă. Motivele de nulitate invocate de reclamantă raportat la expertiza efectuată de expert legate de faptul că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art.21 din nr.OG2/2000 câtă vreme nu se specifica specialitatea expertului, nu se menționează dacă este expert tehnic judiciar sau specialist, nu este menționat numărul legitimației și nu este aplicată ștampila expertului nefiind consemnate nici obiecțiunile și explicațiile părților nu se pot constitui în motive de natură a atrage nulitatea absolută a expertizei efectuate.
Astfel, în condițiile în care expertul a fost nominalizat de către Biroul local de expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Timiș (fila 110) rezultă indubitabil calitatea sa de expert judiciar în specialitatea electronică. Chiar dacă raportul de expertiză nu cuprinde numărul legitimației și nu are aplicată ștampila expertului acestea nu sunt motive de nulitate relativă a raportului de expertiză câtă vreme nu au produs reclamantei o vătămare ce nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea acesteia în condițiile în care cele două elemente puteau fi suplinite la cererea reclamantei și nu sunt de natură să influențeze constatările personale ale expertului judiciar. Expertiza s-a desfășurat în prezența reprezentantului România și a reprezentantului autorităților vamale iar neconsemnarea explicațiilor și lămuririlor reprezentantului reclamantei de asemenea, nu afectează consemnările legate de constatările personale ale expertului legat de obiectivele expertizate, orice explicații sau susțineri ale părților putându-se materializa în lămuriri, explicații solicitate expertului sau obiecțiuni la raportul de expertiză dar nu sunt de natură să atragă nulitatea raportului de expertiză efectuat în prezența reprezentantului reclamantei sub aspectul constatărilor privind descrierea produselor expertizate.
Instanța a mai reținut că atât din cuprinsul raportului de expertiză (fila 152) cât și din de constatare întocmit de expert la 05.01.2007 (156) rezultă că au fost examinate 6 categorii de produse respectiv; ES 33+; 13+; 13++;;; flitru diplexor -6585/50 iar expertiza efectuată de expert (fila196) a examinat aceleași produse cu excepția.
În privința expertizei tehnice în specialitatea electronică efectuată de expert față de care reprezentanții T au invocat nulitatea acesteia pentru necitarea părților, instanța a reținut că obligația expertului judiciar de convocarea părților există numai în situația prevăzută de art.208 alin.1 Cod procedură civilă respectiv când pentru expertiză este necesară o lucrare la fața locului, situație care nu s-a identificat în speță câtă vreme au fost examinate bunuri puse la dispoziția expertului. Aceleași considerente s-au reținut și în cazul expertizei contabile care a fost efectuată fără a fi necesară o deplasare a expertei la fața locului, aceasta realizându-se prin studierea actelor contabile la sediul România
Analizând probele administrate în cauză instanța a reținut că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamantă se grupează pe două chestiuni. Prima ține de corecta încadrare tarifară vamală a produselor importate iar cea de-a doua de modul de calcul al obligațiilor vamale, dobânzilor și penalităților efectuat de autoritățile vamale ca urmare a schimbării încadrării tarifare a produselor.
În ceea ce privește încadrarea tarifară vamală instanța a reținut că reclamanta prin declarațiile vamale de import enumerate în anexa 1 la de control (fila 191) și depuse la filele 234 - 356 dosar fond, a importat o serie de bunuri denumite "splittere" (multi taps) și declarate ca fiind elemente de contact pentru cabluri" fiind încadrate la poziția tarifară - - poziție exceptată de taxe vamale și care cuprinde "aparatura pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea, racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000V"
Autoritatea vamală prin de control a cărui anulare face obiectul prezentului dosar a apreciat ca greșită această încadrare tarifară arătând că produsele se încadrează la poziția tarifară -, cu taxa vamală de bază de 8%, arătând ca la capitolul 8529 sunt încadrate "părți care pot fi recunoscute ca fiind destinate exclusiv sau în principal aparatelor de la pozițiile 8525 până la 8529".
Pentru verificarea încadrării tarifare vamale corecte prima instanță a procedat la efectuarea a două expertize tehnice în specialitatea electronică pentru a obține o descriere detaliată a componentelor bunurilor denumite "splittere" încadrarea tarifară vamală urmând a fi realizata de către instanță în baza regulilor de încadrare tarifară cuprinse în Legea nr.96/1998.
În expertiza efectuată de expert, bunurile expertizate sunt descrise ca fiind ansambluri de componente electronice pasive (transformatoare și bobine de radio frecventor, condensatoare, rezistoare) constituite în circuite electronice care modifică în mod controlat caracteristicile semnalelor electrice transmise prin aceste circuite, plasate în interiorul unei cutii (cu rolul de a proteja împotriva perturbațiilor electromagnetice și a intemperiilor) prevăzute cu mufe F (pentru a permite interconectarea cu cabluri coaxiale), iar destinația obiectelor expertizate este de a asigura distribuția și/sau filtrarea semnalelor electrice de radiofrecvență (cu frecvența cuprinsă între 5 și 1000 ) la mai multe receptoare.
Expertul a opinat astfel că acestea reprezintă elemente destinate exclusiv sau în principal aparatelor de emisie, de radiodetecție sau aparatelor de recepție.
Expertul a descris bunurile expertizate ca fiind cutii de joncționare folosite pentru cabluri coaxiale care au în interior elemente pasive (sub forma unor filtre electrice care permit trecerea unei anumite benzi de frecvență) folosite pentru conectarea firelor electrice. Aceste bunuri sunt apreciate ca fiind doar elemente de contact folosite pentru distribuirea semnalului TV prin cablu și care nu sunt destinate în principal sau exclusiv aparatelor de emisie, recepție sau aparatelor de radiodetecție.
Din examinarea celor două expertize reiese faptul că acestea sunt sensibil asemănătoare în ceea ce privește natura și componența produselor expertizate, precum și destinația și utilitatea acestora, rolul principal al acestor bunuri, confirmat de ambii experți fiind de a distribui semnalul transmis prin cablul TV la două sau mai multe receptoare.
Caracteristica esențială a acestor produse, de distribuire a semnalului TV și nu de conectare rezultă și din certificatul de expertiză nr. CI 07-18--/06.01.12 eliberat de (fila 75) care a calificat produsul expertizat 13++ (analizat și de cei doi experți) ca reprezentând un echipament de distribuție a semnalului prin conectori coaxiali de cuplare cu șurub cu diferite niveluri de atenuare a semnalului (zgomotului) folosit în principal la sisteme de distribuție a semnalului cu frecvențe cuprinse între 5 și 1000.
Reținându-se astfel caracteristica principală a bunurilor importate de distribuție a semnalului transmis prin ca- rolul de conectare deși indispensabil pentru distribuirea semnalului TV nefiind decât subsidiar, instanța a apreciat că potrivit regulilor de încadrare tarifară cuprinse în Legea nr.96/1998, regula a-II-a, orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol cu condiția ca el să prezinte ca atare caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit. Produsele sunt astfel mai caracterizate ca fiind destinate distribuirii semnalului transmis prin ca- decât având rolul de conectare pentru fire și cabluri cum susține reclamanta "Poziția tarifară indicată de aceasta, - cuprinde aparatura pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000 V și sub acest aspect cutiile de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitive de conexiune pentru fire electrice (în fapt bunurile expertizate) îndeplinesc subsidiar dar indispensabil și rolul de conectare a circuitelor electrice și ca atare este de înțeles poziția reclamantei care a apreciat că aceasta este încadrarea tarifară corectă. Reguli de încadrare tarifară arată însă că trebuie avute în vedere caracteristicile esențiale ale articolului finit sau complet astfel încât în condițiile în care aceleași cutii de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitiv de conexiune pentru fire electrice nu pot fi utilizate, datorită componentei lor decât pentru distribuirea semnalului de ca- atunci încadrarea tarifară corectă nu este la poziția - unde se evidențiază caracteristici esențiale de conectare a circuitelor electrice ci la poziția tarifară - identitatea tehnică a produselor "splittere" fiind de componente electronice realizate din elemente electronice pasive montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare astfel încât apar ca fiind destinate exclusiv aparatelor de recepție de televiziune de la poziția tarifară 8528 sau aparatelor de emisie pentru televiziune (8525).
ele nu au în interior dispozitive de conexiune pentru fire electrice ci numai componente electronice (așa cum relevă ambii experți) realizate din elemente electronice pasive montate pe un cablaj imprimat și care au fost apoi introduse în cutia metalică prevăzute cu mufe de conectare pentru cablu coaxial iar nu pentru fire electrice astfel încât nu se poate reține încadrarea tarifară dată de reclamantă care caracterizează produsele ca fiind elemente de contact a circuitelor electrice.
Această concluzie este confirmată și de probele depuse de autoritățile vamale privind încadrarea tarifară dată acelorași produse de alți importatori, aspect care deși nu face dovada prin ea însăși a greșitei încadrări tarifare realizată de reclamantă, este de natura a confirma concluziile anterior expuse precum și opinia specialistului fiscal audiat la termenul de judecată din 02.10.2007 (fila 406).
Reținând în final că încadrarea tarifară corectă este la poziția indicată de autoritățile vamale, instanța a verificat legalitatea și temeinicia modului de calcul al sumelor date de reclamantă cu titlu de diferențe taxe vamale, dobânzi și penalități, scop în care a fost efectuată o expertiză contabilă de către expert (fila 203).
Raportat la expertiza efectuată în cauză, obiecțiunile autorităților vamale au vizat modul de calcul al datoriei vamale pentru nr.63577/16.10.2001, nr. 59517/30.07.2002 și nr.21076/22.03.2002 arătând că în cazul celor 3 declarații vamale, echipa de control a eliminat din cuprinsul calculului privind datoria vamală celelalte elemente importate respectiv elementele simple de conectare pentru cabluri și au reținut pentru taxare numai splitterele pe când expertul contabil a reținut pentru stabilirea drepturilor vamale datorate de societate tocmai elementele de contact cu valori mult mai mici decât ale splitterelor.
În privința expertizei contabile efectuate în cauză instanța a reținut că expertul a stabilit că societatea reclamantă a achitat în întregime sumele menționate în actele contestate dar a făcut o plată nedatorată pentru suma de 98.809 lei reprezentând taxe vamale, TVA, dobânzi, majorări și penalitățile aferente, scop în care au fost analizate toate declarațiile vamale de import cuprinse în anexa 1 la de control respectiv 63577/2001; 80052/2001; 59517/2002, 71379/2002; 21076/2002; 36554/25.04.2003; 53450/2005; 97340/2005; 97340/12.10.2005; -/2005; 556/2006; 8789/2005; 15735/2005; 9700/2005; 15024/2005; 4061/2004 iar modul de calcul al expertului judiciar a diferit de cel al autorităților vamale numai în privința a trei declarații vamale de import respectiv 64577/16.10.2001; 59517/30.07.2002 și 21076/22.03.2002.
Diferența de calcul între raportul de expertiză și actul de control atacat rezidă în opinia autorităților vamale în aceea că prin expertiza contabilă s-a stabilit eronat baza de impozitare a produselor în cazul celor trei declarații vamale de import de vreme ce experta a procedat la stabilirea drepturilor vamale luând în considerare nu splitterele ci elementele de contact cu valori mult mai mici decât ale splitterelor.
Aceste susțineri nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care aceeași modalitate de calcul a fost utilizată de expertă și în cazul celorlalte prin care reclamanta a importat nu numai splittere dar și alte produse, și nu au existat neconcordanțe între sumele reținute prin raportul de expertiză și cele din actul de control (spre exemplu nr.97340/12.10.2005; 36554/25.04.2003; și 53450/14.06.2005 (fila 28 și următoarele dosar fond).
Pe de altă din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni reiese faptul că experta a făcut recalcularea sumelor exact cum s-a stabilit prin de control, în suma stabilită prin raport ca reprezentând taxe vamale datorate de 115.499 lei fiind cuprinse și cele trei cu sumele de 8587 lei; 3925 lei și respectiv 6604 lei care cuprind splitterele cu taxa vamală de 8%.
Instanța a reținut că deși autoritățile vamale în obiecțiunile la raportul de expertiză au arătat ca în cazul 63577/16.10.2001 au eliminat celelalte bunuri și elemente simple de conectare cuprinse în declarația respectivă, astfel încât valoarea în vamă reținută de echipa de control pentru această declarație vamală o constituie valoarea tuturor splitterelor din acea declarație, valoare care a constituit baza de calcul a diferențelor de drepturi vamale, totuși din anexa 1 la. (fila 19) nu rezultă raportat la 63577/16.10.2001 decât valoarea în vamă de 151.883 lei și diferența de taxe vamale calculate de 12.151 lei fără a rezulta expres numărul de splittere a căror valoare consemnată a reprezentat valoarea în vamă la care ulterior s-au aplicat taxele vamale. Aceasta spre deosebire de raportul de expertiză care la fila 210 cuprinde cu referire la 63577/16.10.2001 exact numărul de splittere din cuprinsul declarației vamale (fila 343) respectiv 5568 bucăți, 16965 bucăți și 11400 bucăți, astfel încât nu se poate reține concluzia pârâtei ca experta a eliminat din modul de calcul tocmai bunurile expertizate. Dacă experta ar fi inclus în valoarea în vamă și alte bunuri decât splitterele anterior descrise ar fi rezultat o valoare în vamă mai mare decât cea stabilită prin actul de control cu consecința unor taxe vamale net superioare celor stabilite inițial. La fel și în cazul 21076/22.03.2002 (fila 304) unde experta a calculat drepturi vamale pentru splitterele cuprinse în această declarație (fila 215) ținând cont de numărul produselor importate prin -ul respectiv 2520 bucăți și 2805 bucăți.
În cazul 59517/30.07.2002 (fila 328) a fost luată în considerare cantitatea de 3182 bucăți, 11730 și respectiv 8400 bucăți splittere (fila 213 raportul de expertiză).
Pentru aceste considerente de fapt instanța și-a însușit expertiza contabilă efectuată de expert stabilind că din totalul sumelor de 345.401 lei reclamanta datorează suma de 246.592 lei, diferența de 98.809 lei reprezentând diferența taxe vamale și TVA cu dobânzile, majorările și penalitățile aferente nefiind datorate, motiv pentru care a procedat la admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă iar în baza art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 a procedat la anularea parțială a de control nr.8681 din data de 04.05.2006, emis de Direcția Regională Vamală T și a Deciziei nr.307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în privința sumei de 98.809 lei menținând actele administrativ fiscale pentru diferența de 246.592 lei menținând totodată și încadrarea tarifară dată de autoritățile vamale respingând în rest acțiunea.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă întrucât acțiunea a fost admisă în parte în baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă instanța a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 21.920 lei reprezentând din cheltuielile solicitate prin decontul depus la termenul de judecată din 14.01.2009 precum și 4770 lei onorariul achitat pentru expertiza contabilă și 4 lei taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanta " ROMÂNIA" și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pentru Autoritatea Națională a Vămilor, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta " ROMÂNIA". în motivarea recursului a arătat că expertiza tehnică dispusă de instanță a stabilit în mod neechivoc că bunurile importate de reclamantă reprezintă cutii de joncțiune încorporând dispozitive de conectare cu rol pasiv. Această descriere a bunurilor a fost îmbrățișată de instanță, care a reținut că rolul acestora este de distribuție a semnalului prin ca- la doua sau mai multe receptoare. Totuși, instanța a opinat ca rolul de conectare este accesoriu față de rolul de distribuire a semnalului și pe cale de consecința a încadrat bunurile la poziția tarifară 8529.90.95.
Se solicită a se constata că bunurile în discuție nu se pot încadra decât la poziția tarifară 8536.90.10, întrucât, potrivit ui Vamal 2005, gruparea tarifară 8536 cuprinde " pentru comutarea, tăierea, protecția, branșarea, racordarea sau conectarea circuitelor electrice (de exemplu întrerupătoare, comutatoare, relee, siguranțe, regulatoare de unde, fise și prize de curent, dulii pentru lămpi, cutii de joncțiune), pentru o tensiune de maximum 1.000 volți".
În ceea ce privește poziția tarifara 8536.90.10, aceasta cuprinde "conexiuni și elemente de contact pentru fire și cabluri".
Conform notelor explicative prevăzute în Vamal de Import al României pentru gruparea tarifară 8536, bunurile importate de societatea reclamantă reprezintă cutii de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitive de conexiune pentru fire electrice.
Se mai arată că aceleași caracteristici au fost constatate și de expertiza dispusă de instanța, care a stabilit în plus și caracterul pasiv al elementelor componente ale cutiilor de joncțiune.
Pe de alta parte, gruparea tarifara de ansamblu 8529 cuprinde: "Părți care pot fi recunoscute ca fiind destinate exclusiv sau în principal aparatelor de la pozițiile 85.25 până la 85.28".
Se menționează că în ceea ce privește poziția tarifară 8529.90.95, aceasta este denumită "Altele" și se refera la alte părți care pot fi recunoscute ca fiind destinate exclusiv sau în principal aparatelor de la pozițiile 85.25 până la 85.28 și că analizând Vamal coroborat cu tariful vamal aplicabil Ia nivelul Uniunii Europene (), se constată că gruparea tarifara 8529.90.95 se referă la bunuri care nu au legătură cu bunurile în discuție.
Practic, din analiza bunurilor enumerate în tariful vamal european rezultă că poziția tarifară 8529.90.95 are în vedere un alt tip de bunuri decât cele ce fac obiectul prezentei cauze, și că în consecință, bunurile importate de societatea reclamantă, denumite generic splitere, nu pot fi încadrate tarifar la o altă încadrare poziție tarifară decât la poziția 8536.90.10.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, în motivarea recursului a arătat că dispozițiile hotărârii atacate sunt netemeinice și nelegale, având în vedere că au fost pronunțate de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Se arată că în urma verificărilor efectuate de organele vamale la data de 03.05.2006, ca urmare a importurilor de componente electronice efectuate de către " ROMÂNIA" în perioada 16.10.2001 - 05.01.2006, s-a constatat că, reclamanta a declarat eronat la autoritatea vamală bunuri importate în această perioadă identificate sub formă de cabluri coaxiale și optice, elemente de contact pentru cabluri de rețele, relee, amplificatoare de antenă, transformatoare pentru telecomunicații, subansambluri electronice pentru telecomunicații (fdtre) părți pentru aparate de telecomunicații, etc.
Prin procesul verbal de control nr.258/03.05.2006 organele fiscale vamale au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în suma de 345.401 lei reprezentând: diferențe taxe vamale - 155.120 lei; diferențe comision vamal - 221; diferența TVA - 29.528 lei; dobânzi taxe vamale - 110.469 lei; penalități taxe vamale - 23.000 lei; dobânzi TVA- 21.017 lei; penalități TVA - 4.964 lei; dobânzi comisioane - 67 lei; penalități comision -15 lei; amenda ( csc nr. 20/03.05.2006) - 1.000 lei.
Se menționează că, autoritățile vamale au constatat în mod corect faptul că, reclamanta a importat "splitere" (mulți taps) menționate în declarația vamală de import ca fiind "elemente de contact pentru cabluri", bunuri care au fost încadrate eronat și intenționat la poziția tarifara 8536.90.10 (poziție tarifară exceptată de taxe vamale) în loc de 8529.90.95, pentru a fi exceptate de la plata taxelor vamale.
Astfel, prin declararea de către reclamanta ca "elemente de contact pentru cabluri" a fost ascunsă adevărata identitate a produselor și anume faptul că "spliterul" este un component electronic realizat din elemente electronice pasive (rezistente, condensatoare și bobine) montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzuta cu mufe de conectare.
Potrivit Certificatului de expertiza nr. CI 07-18-00000 3/12.01.2006, eliberat de SA bunurile denumite "splitere" importate și declarate elemente de contact pentru cabluri sunt: "echipamente de distribuție a semnalului prin conectori coaxiali de cuplare cu șurub, cu diferite niveluri de atenuarea semnalului (zgomotului) folosit în principal la sisteme de distribuție a semnalului cu frecvente cuprinse între 5 și 1000."
Ca urmare în mod eronat instanța a dispus prin hotărârea atacată anularea procesului-verbal de control nr.8681/04.05.2006 emis de T și Decizia nr. 307/130/06.07.2006 emisă de T în ceea ce privește suma de 98.809 lei ca netemeinică și nelegală, întrucât, deși a apreciat, urmare a expertizelor efectuate în cauză "- că încadrarea tarifară corectă este la poziția indicată de autoritățile vamale".
Se mai arată că din obiecțiunile depuse în probațiune la dosarul cauzei rezultă faptul că prin expertiza contabilă s-a stabilit eronat baza de impozitare a produselor în cazul celor trei declarații vamale de import, întrucât, experta a procedat la stabilirea drepturilor vamale luând în considerare nu spliterele ci elemente de contact cu valori mult mai mici decât ale spliterelor.
Ca urmare, referitor la încadrarea tarifară a bunurilor importate (splitere), inspectorii din cadrul T au constatat în mod corect faptul că reclamanta deși a importat bunuri denumite în factură "splitere", pe care le-a declarat în mod eronat ca "elemente de contact pentru cabluri" încadrându-le la poziția tarifară exceptată de la plata taxe vamale 8536.90.10, întrucât prin declararea de către reclamanta ca "elemente de contact pentru cabluri " a fost ascunsă adevărata identitate a produsului și anume faptul că "spliterul" este un component electronic realizat din elemente electronice pasive (rezistente, condensatori, și bobine) montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare.
Față de constatările reținute, consideră că reclamanta în mod nelegal a declarat organelor vamale poziția tarifară inițială, întrucât aceasta este incorect declarată, iar, inspectorii vamali indicând poziția tarifară corectă au procedat în mod corect la recalcularea TVA aplicând procentul de 8%.
Se menționează că reclamanta a mai invocat faptul că poziția tarifară la care au încadrat piesele importate este cea corectă și că organul vamal a schimbat încadrarea tarifară pentru că: în baza de date a Tr ezultă că toți ceilalți importatori de astfel de produse au făcut încadrarea la poziția tarifară 8529.90.10, care este corectă și nicidecum că acest lucru ar constitui temeiul legal al actului de control. Referitor la invocarea faptului că exportatorul ar fi înscris în declarația vamală de export aceeași încadrare tarifară cu cea atribuită de societatea importatoare nu are nici o relevanță pentru răspunderea contestatoarei în fața autorității vamale române.
Referitor la cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere, organele de drept au constatat în mod corect faptul că la data importului bunurilor societatea a achitat drepturile vamale, însă acestea au fost stabilite în mod eronat, datorită încadrării greșite a bunurilor importate de către societate, de aceea pentru diferențele de drepturi vamale stabilite ulterior prin actul de control, societatea datorează dobânzi și penalități de întârziere de la data declarației vamale de import, astfel încât și organul de soluționare contestații a concluzionat că inspectorii vamali din cadrul T au întocmit procesul verbal de control contestat în mod legal, prin care s-au calculat diferențe de taxe vamale, diferența de TVA, dobânzi și penalități de întârziere în suma de 344.401 lei.
S-a solicitat totodată respingerea cheltuielilor de judecată din prima instanță în cuantum de 21.920 lei ca netemeinice și nelegale întrucât, obligarea T în solidar cu pârâtele la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată și nelegală, întrucât nu aceasta a efectuat controlul vamal și nu a emis actele contestate, ci doar a soluționat contestația în baza actelor comunicate de organele vamale ca urmare nu sunt în culpă procesuală pentru a putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiune Vamale T pentru Autoritatea Națională a Vămilor, în motivarea recursului a învederat că potrivit obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză contabilă, doamna expert contabil a ajuns la concluzia că majoritatea calculelor efectuate de echipa de control, privind stabilirea diferențelor de drepturi vamale, au fost efectuate corect.
Se mai arată că, această diferență între sumele stabilite prin procesul verbal de control și rezultatul expertizei, după cum se poate observa și în Anexa 1 raportului de expertiză, decurge din stabilirea eronată de către doamna expert contabil a bazei de impozitare a produselor importate în cazul a trei declarații vamale de import.
Menționează că în urma analizării facturilor externe, cu ocazia întocmirii procesului verbal de control, echipa de control le-a eliminat pe acestea din urmă de la calculul diferențelor de drepturi vamale. Au fost reținute pentru taxare numai acele produse care au mai mult decât un simplu rol de a lega două cabluri a căror caracteristică principală nu este legarea între ele a două cabluri și a căror caracteristică principală nu este legarea între ele a două cabluri.
Așadar, baza de impozitare (valoarea în vamă) ce a fost reținută de echipa de control pentru o declarație vamală, a fost obținută prin însumarea valorilor tuturor splitterelor și distribuitoarelor din aceea declarație.
Consideră că, din eroare, expertul contabil a stabilit în mod eronat baza de impozitare a splitterelor, distribuitoarelor importate prin intermediul celor trei declarații vamale.
" ROMÂNIA" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și de Direcția Generală a Finanțelor T, ca neîntemeiate și obligarea pârâtelor - recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tai nvocat în sprijinul cererii de recurs că, concluzia raportului de expertiză contabilă este greșită, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Tai nvocat următoare argumente: instanța de fond a apreciat eronat că expertul contabil a stabilit că societatea reclamanta a făcut o plata nedatorată pentru suma de 98.809 lei; și în mod greșit T și T au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Se mai arată că, a importat în perioada 2001 - 2006 niște bunuri cunoscute sub denumirea de "splitter-e", bunuri pe care, pentru stabilirea datoriilor vamale, le-a declarat conexiuni și elemente de contact pentru cabluri. Deși aceste importuri s-au derulat fără probleme de-a lungul a 5 ani, în 2006, Tac onsiderat că splitter-ele nu reprezintă conexiuni și elemente de contact pentru cabluri, ci elemente destinate exclusiv sau în principal aparatelor de recepție, categorie de bunuri pentru care se aplică o taxă vamală mai mare. Astfel, au fost calculate diferențe de taxe vamale, de, de comision vamal, majorări de întârziere, iar aceste sume au fost imputate. în justețea încadrărilor tarifare efectuate în perioada importurilor, a contestat la. T actul administrativ prin care i s-au imputat sumele sus-menționate. Răspunsul la procedura prealabilă a fost negativ, astfel încât s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Se menționează că, concluziile raportului de expertiză contabilă sunt corecte, arătând că după depunerea acestui raport la dosar, Taf ormulat obiecțiuni, iar expertul a răspuns acestora. După depunerea răspunsurilor, T nu a mai contestat concluziile, nu a mai solicitat lămuriri sau o nouă expertiză. Prin urmare, obiecțiunile reiterate în cererea de recurs sunt lipsite de finalitate, instanța de recurs neputând să dispună completarea expertizei și nici efectuarea unei noi expertize. De asemenea, față de pasivitatea T, nu se poate reproșa nimic instanței de fond.
Mai mult, instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtelor - recurente privind caracterul eronat al raportului de expertiză contabilă nu pot fi primite, întrucât modalitatea de calcul a fost aceeași cu cea folosită de expertă și în cazul celorlalte -uri prin care reclamanta a importat nu numai splittere, dar și alte produse și nu au existat neconcordanțe între sumele reținute în raportul de expertiză și cele din actul de control.
Motivul invocat de T, respectiv faptul că actul administrativ anulat nu este emis de această instituție este greșit. Actul emis de Taf ost mai întâi contestat la. T, iar aceasta a soluționat negativ plângerea prealabilă. Acțiunea de contencios administrativ a fost îndreptată și împotriva actului emis de T, astfel că în mod corect a fost reținută culpa procesuală și a acestei pârâte, iar în temeiul art.277 Cod procedură civilă, obligația a fost stabilită în solidar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare la recursul declarat de " ROMÂNIA" solicitând respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că recursul declarat de " ROMÂNIA" nu este motivat în drept și nu invocă motive de nelegalitate a sentinței atacate.
S-a mai arătat că în urma verificărilor efectuate de organele vamale la data de 03.05.2006, ca urmare a importurilor de componente electronice efectuate de către " ROMÂNIA" în perioada 16.10.2001 - 05.01.2006. s-a constatat că, reclamanta a declarat eronat la autoritatea vamală bunuri importate în această perioadă identificate sub formă de cabluri coaxiale și optice, elemente de contact pentru cabluri de rețele, relee, amplificatoare de antena, transformatoare pentru telecomunicații, subansambluri electronice pentru telecomunicații (filtre) părți pentru aparate de telecomunicații, etc.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat și răspuns la întâmpinarea depusă de reclamanta " ROMÂNIA". la recursul T, pe solicitând înlăturarea acestea ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că prin recursul declarat de către " ROMÂNIA" s-au invocat nefondat diverse considerente în susținerea expertizei tehnice favorabile reclamantei, solicitând înlăturarea acestora, urmând ca instanța să aibă în vedere obiecțiunile formulate de T de unde rezultă faptul că expertul a efectuat superficial expertiza în cauză omițând prevederile ale Sistemului Armonizat (poziția 85.36), interpretând eronat regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat nr.1, 2 și 6, fără să efectueze în mod corect expertiza.
Se menționează că autoritățile vamale au constatat faptul că, reclamanta a importat "splitere" (mulți taps) menționate în declarația vamală de import ca fiind "elemente de contact pentru cabluri", bunuri care au fost încadrate eronat și intenționat la poziția tarifara 8536.90.10 (poziție tarifara exceptata de taxe vamale) în de 8529.90.95, pentru a fi exceptate de la plata taxelor vamale. Prin declararea de către reclamanta recurentă că "elemente de contact pentru cabluri" a fost ascunsă adevărata identitate a produselor și anume faptul că "spliterul" este un component electronic realizat din elemente electronice pasive (rezistente, condensatoare și bobine) montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare.
S-a mai arătat că din obiecțiunile depuse în probațiune la dosarul cauzei de către T rezultă faptul că, prin expertiza contabilă s-a stabilit eronat baza de impozitare a produselor în cazul celor trei declarații vamale de import, întrucât, experta a procedat la stabilirea drepturilor vamale luând în considerare nu spliterele ci elemente de contact cu valori mult mai mici decât ale spliterelor.
Se mai arată că reclamanta recurentă în mod nelegal a declarat organelor vamale poziția tarifara inițială, întrucât aceasta este incorect declarată, iar, inspectorii vamali indicând poziția tarifara corectă au procedat în mod corect la recalcularea TVA aplicând procentul de 8%.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect legalitatea actelor prin care autoritățile din subordinea Autorității Naționale a Vămilor au stabilit în sarcina reclamantei Romania taxe vamale suplimentare, rezultate în urma reîncadrării produselor importate de reclamantă în altă poziție tarifară decât cea indicată inițial de reclamantă.
Astfel, Curtea reține că prin procesul verbal de control întocmit la 3.05.2006 și înregistrat sub nr. 8681/4.05.2006 s-a reținut că reclamanta ROMANIA SA - cu ocazia importurilor de splitere efectuate începând cu data de 16.10.2001 și până la data de 5.01.2006 - a depus în mod repetat la autoritatea vamală declarațiile vamale aferente acestor bunuri, conținând date eronate în ceea ce privește încadrarea tarifară.
Astfel bunurile denumite în facturi "splitere" (multi tops) și declarate în declarațiile vamale de import (declarații indicate în continuare sub prescurtarea "", pentru simplificarea exprimării) ca fiind "elemente de contact pentru cabluri" au fost încadrate la poziția tarifara -. Aceasta poziție cuprinde aparatură pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea, racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000
Agenții vamali au apreciat că această poziție tarifară nu este în concordanță cu destinația și utilizarea mărfii, întrucât adevărata identitate a produsului este de component electronic realizat din elemente electronice pasive, montate pe un cablaj imprimat și introduse într-o cutie metalică prevăzute cu mufe de conectare, aspect ce a reieșit și din certificatul de expertiză nr. CI 07-18-00000 3/6.01.12, eliberat de, astfel încât încadrarea tarifară corectă era la poziția -, iar pentru aceasta poziție tarifară taxa vamala este de 8%.
În consecință, prin procesul verbal contestat, s-au calculat în sarcina reclamantei diferențe de drepturi vamale, dobânzi si penalități de întârziere în sumă totală de 345.401 lei.
Cu privire la recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea reține că această pârâtă critică soluția Tribunalului Timiș de anulare parțială a procesului verbal de control nr.8681 din data de 04.05.2006, emis de Direcția Regională Vamală T și a Deciziei nr.307/130 din 06.07.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în ceea ce privește suma de 98.809 lei.
concluziile expertului, reținute și de instanța de fond, în sensul că încadrarea tarifară corectă este aceea indicată de autoritățile vamale, Direcția Generală a Finanțelor Publice T repetă și obiecțiunile formulate cu privire la expertiză și respinse de instanța de fond.
Astfel, recurenta susține că prin expertiza contabilă s-a stabilit eronat baza de impozitare a produselor în cazul a trei declarații vamale de import, de vreme ce experta a procedat la stabilirea drepturilor vamale luând în considerare nu splitterele, ci elementele de contact cu valori mult mai mici decât ale splitterelor.
Curtea observă că instanța de fond a motivat în mod amănunțit de ce a reținut concluziile expertizei în acest sens, indicând faptul că "aceste susțineri nu pot fi reținute de instanța în condițiile în care aceeași modalitate de calcul a fost utilizata de experta și în cazul celorlalte prin care reclamanta a importat nu numai splittere dar și alte produse, și nu au existat neconcordanțe intre sumele reținute prin raportul de expertiza și cele din actul de control (spre exemplu nr. 97340/12.10.2005; 36554/25.04.2003; și 53450/14.06.2005 (fila 28 și următoarele dosar fond).
Pe de altă parte din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni reiese faptul ca experta a făcut recalcularea sumelor exact cum s-a stabilit prin PV de control, în suma stabilita prin raport ca reprezentând taxe vamale datorate de 115.499 lei fiind cuprinse și cele trei cu sumele de 8587 lei; 3925 lei și respectiv 6604 lei care cuprind splitterele cu taxa vamala de 8%.
Instanța retine ca deși autoritățile vamale în obiecțiunile la raportul de expertiza au arătat ca în cazul 63577/16.10.2001 au eliminat celelalte bunuri și elemente simple de conectare cuprinse în declarația respectiva, astfel încât valoarea în vama reținuta de echipa de control pentru aceasta declarație vamala o constituie valoarea tuturor splitterelor din acea declarație, valoare care a constituit baza de calcul a diferențelor de drepturi vamale, totuși din anexa 1 la PVC (fila 19) nu rezultă raportat la 63577/16.10.2001 decât valoarea în vama de 151.883 lei și diferența de taxe vamale calculate de 12.151 lei fără a rezulta expres numărul de splittere a căror valoare consemnata a reprezentat valoarea în vama la care ulterior s-au aplicat taxele vamale. Aceasta spre deosebire de raportul de expertiza care la fila 210 cuprinde cu referire la 63577/16.10.2001 exact numărul de splittere din cuprinsul declarației vamale (fila 343) respectiv 5568 bucăți, 16965 bucăți și 11400 bucăți, astfel încât nu se poate retine concluzia paratei ca experta a eliminat din modul de calcul tocmai bunurile expertizate. Daca experta ar fi inclus în valoarea în vama și alte bunuri decât splitterele anterior descrise ar fi rezultat o valoare în vama mai mare decât cea stabilita prin actul de control cu consecință unor taxe vamale net superioare celor stabilite inițial. La fel și în cazul 21076/22.03.2002 /fila 304) unde experta a calculat drepturi vamale pentru splitterele cuprinse în aceasta declarație (fila 215) ținând cont de numărul produselor importate prin -ul respectiv 2520 bucăți și 2805 bucăți.
În cazul 59517/30.07.2002( fila 328) a fost luata în considerare cantitatea de 3182 bucăți, 11730 și respectiv 8400 bucăți splittere (fila 213 raportul de expertiza).
Pentru aceste considerente de fapt instanța urmează a-și însuși expertiza contabila efectuata de expert stabilind ca din totalul sumelor de 345.401 lei reclamanta datorează suma de 246.592 lei, diferența de 98.809 lei reprezentând diferența taxe vamale și TVA cu dobânzile, majorările și penalitățile aferente nefiind datorate, motiv pentru care va proceda la admiterea în parte a actinii formulate de reclamanta iar în baza art. 8 și 18 554/2004 va proceda la anularea parțiala a PV de control nr. 8681 din data de 04.05.2006, emis de Direcția Regionala Vamale T și a Deciziei nr. 307/130 din 06.07.2006 emisă de Direcție Generală a Finanțelor Publice T în privința sumei de 98.809 lei menținând actele administrativ fiscale pentru diferența de 246.592 lei menținând totodată și încadrarea tarifara data de autoritățile vamale respingând în rest acțiunea".
Curtea constată că, în condițiile în care Direcția Generală a Finanțelor Publice nu a indicat critici suplimentare la adresa celor reținute de instanța de fond, nu există nici un motiv pentru a înlătura aceste concluzii.
În consecință, raportat la criticele adresate de această recurentă, Curtea reține caracterul întemeiat al reținerilor instanței de fond în ceea ce privește modul de calcul al sumelor datorate de reclamantă, precum și temeinicia soluției de anulare parțială a actelor vamale contestate.
În ceea ce privește soluția instanței de fond de obligare a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice T la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că recurenta a invocat faptul că nu a emis actele vamale contestate de reclamantă, ci a soluționat numai plângerea administrativă prealabilă a reclamantei cu privire la aceste acte.
În această privință, Curtea reține că, deși reclamanta a contestat inițial actele prin care autoritățile vamale au stabilit datoria vamală suplimentară, litigiul a ajuns pe rolul instanțelor judecătorești ca urmare a respingerii de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Tap lângerii administrative prealabile. În măsura în care Direcția Generală a Finanțelor Publice T ar fi analizat cu atenție cererile reclamantei, care au fost considerate întemeiate parțial de către instanțe, litigiul nu ar mai fi ajuns în fața instanțelor de judecată.
În condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut caracterul întemeiat - chiar dacă parțial - al susținerilor reclamantei, Curtea constată caracterul nelegal al respingerii contestației prealabile de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care se face răspunzătoare de aducerea litigiului în fața instanțelor judecătorești.
În consecință, în mod corect, instanța de fond a obligat și Direcția Generală a Finanțelor Publice T la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, motiv pentru care recursul acestei pârâte nu este întemeiat nici sub acest aspect.
Cu privire la recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor(prin instituția subordonată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T), Curtea reține că această recurentă critică, la fel ca și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, soluția Tribunalului Timiș de anulare parțială a procesului verbal de control nr. 8681/04.05.2006, și a Deciziei nr. 307/130/06.07.2006, în ceea ce privește suma de 98.809 lei.
Obiecțiunile acestei recurente au vizat, așadar, modul de calcul al datoriei vamale pentru nr. 63577/16.10.2001, nr. 59517/30.07.2002 și nr. 21076/22.03.2002, recurenta arătând că în cazul celor trei declarații vamale, echipa de control a eliminat din cuprinsul calculului privind datoria vamală celelalte elemente importate, respectiv elementele simple de conectare pentru cabluri, și au reținut pentru taxare numai splitterele, pe când expertul contabil a reținut pentru stabilirea drepturilor vamale datorate de societate tocmai elementele de contact cu valori mult mai mici decât ale splitterelor.
Curtea observă că nici această recurentă nu indică alte elemente decât cele menționate în obiecțiunile la expertiza efectuată la judecata de fond și care au fost analizate și respinse de către instanța de fond.
Deși recurenta Autoritatea Națională a Vămilor susține că baza de impozitare care a fost reținută de echipa de control a fost obținută prin însumarea valorilor tuturor splitterelor și distribuitoarelor din acele declarații (cu excluderea celorlalte produse, care nu făceau obiectul litigiului, dar care erau menționate în acele declarații), Curtea observă, în privința 63577/16.10.2001, că din anexa 1 la procesul verbal de control (de la fila 19 dosar) nu rezultă - raportat la această declarație - decât valoarea în vamă de 151.883 lei și diferența de taxe vamale calculate de 12.151 lei, fără a rezulta expres numărul de splittere a căror valoare consemnata a reprezentat valoarea în vama la care ulterior s-au aplicat taxele vamale. Or, raportul de expertiza indică la fila 210, cu referire la 63577/16.10.2001, exact numărul de splittere din cuprinsul declarației vamale (fila 343) respectiv 5.568 bucăți, 16.965 bucăți și 11.400 bucăți, astfel încât nu se poate retine concluzia recurentei că experta a eliminat din modul de calcul tocmai bunurile expertizate. Curtea își însușește, sub acest aspect, raționamentul instanței de fond, potrivit căruia dacă experta ar fi inclus în valoarea în vamă și alte bunuri decât splitterele anterior descrise, ar fi rezultat o valoare în vamă mai mare decât cea stabilită prin actul de control, cu consecința unor taxe vamale net superioare celor stabilite inițial.
La fel și în cazul 21076/22.03.2002 (atașată la fila 304 din dosarul de fond), unde experta a calculat drepturi vamale pentru splitterele cuprinse în aceasta declarație (la fila 215), ținând cont de numărul produselor importate prin -ul respectiv: 2520 bucăți și 2805 bucăți.
Totodată, în cazul 59517/30.07.2002 (atașată la fila 328) a fost luata în considerare de expertiză cantitatea de 3182 bucăți, 11.730 și, respectiv, 8400 bucăți splittere (conform raportului de expertiză, fila 213).
În consecință, raportat la criticele adresate de această recurentă, Curtea reține caracterul întemeiat al reținerilor instanței de fond în ceea ce privește modul de calcul al sumelor datorate de reclamantă, precum și temeinicia soluției de anulare parțială a actelor vamale contestate.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta Romania, Curtea constată că aceasta critică reținerea de către instanța de fond a încadrării tarifare indicată de autoritățile vamale.
Reclamanta a arătat că bunurile în discuție nu se pot încadra decât la poziția tarifară 8536.90.10, cuprinzând "conexiuni și elemente de contact pentru fire și cabluri".
Curtea reține că această poziție tarifară este exceptată de taxe vamale și cuprinde "aparatură pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea, racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000V"
Curtea reține, de asemenea că instanța de fond, examinând concluziile celor două expertize, a reținut că acestea sunt sensibil asemănătoare în ceea ce privește natura și componenta produselor expertizate, precum și destinația și utilitatea acestora, rolul principal al acestor bunuri, confirmat de ambii experți fiind de a distribui semnalul transmis prin cablul TV la două sau mai multe receptoare. Curtea constată că nu există nici un element nou care să înlăture această constatare.
Totodată, Curtea își însușește, dat fiind faptul că nu s-au adus noi argumente în recurs, și concluzia instanței de fond, conform căreia caracteristica esențială a acestor produse - aceea de distribuire a semnalului TV și nu de conectare - rezultă și din certificatul de expertiză nr. CI 07-18--/6.01.12 eliberat de, care a calificat produsul expertizat 13++ (analizat și de cei doi experți) ca reprezentând un echipament de distribuție a semnalului prin conectori coaxiali de cuplare cu șurub cu diferite niveluri de atenuare a semnalului (zgomotului) folosit în principal la sisteme de distribuție a semnalului cu frecvente cuprinse între 5 și 1000.
Întrucât caracteristica principala a bunurilor importate este aceea de distribuție a semnalului transmis prin ca- Curtea își însușește, de asemenea, concluzia că rolul de conectare, deși este indispensabil pentru distribuirea semnalului TV, nu este decât subsidiar.
Produsele sunt, astfel, mai caracterizate ca fiind destinate distribuirii semnalului transmis prin ca- decât având rolul de conectare pentru fire și cabluri, cum susține reclamanta. Poziția tarifara indicată de aceasta, 8536.90.10, cuprinde aparatura pentru decuplarea, secționarea, protecția, branșarea racordarea sau conexiunea circuitelor electrice pentru tensiuni care nu depășesc tensiuni de 1000 V și, sub acest aspect, cutiile de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitive de conexiune pentru fire electrice (în fapt bunurile expertizate) îndeplinesc, în mod subsidiar dar indispensabil, și rolul de conectare a circuitelor electrice și, ca atare, este de înțeles poziția reclamantei, care a apreciat ca aceasta este încadrarea tarifara corecta.
Regulile de încadrare tarifară arată însă că trebuie avute în vedere caracteristicile esențiale ale articolului finit sau complet, astfel încât în condițiile în care aceleași cutii de joncțiune prevăzute în interior cu dispozitiv de conexiune pentru fire electrice nu pot fi utilizate, datorită componentei lor, decât pentru distribuirea semnalului de ca- atunci încadrarea tarifară corectă nu este la poziția 8536.90.10, unde se evidențiază caracteristici esențiale de conectare a circuitelor electrice, ci la poziția tarifară -, identitatea tehnică a produselor "splittere" fiind de componente electronice realizate din elemente electronice pasive montate pe un cablaj imprimat și introduse intr-o cutie metalică prevăzută cu mufe de conectare, astfel încât apar ca fiind destinate exclusiv aparatelor de recepție de televiziune de la poziția tarifară 8528 sau aparatelor de emisie pentru televiziune (8525).
Curtea reține, astfel, și că splitterele nu au în interior dispozitive de conexiune pentru fire electrice, ci numai componente electronice (așa cum relevă ambii experți) realizate din elemente electronice pasive montate pe un cablaj imprimat și care au fost apoi introduse în cutia metalică prevăzute cu mufe de conectare pentru cablu coaxial iar nu pentru fire electrice, astfel încât nu se poate retine încadrarea tarifară dată de reclamanta, care caracterizează produsele ca fiind elemente de contact a circuitelor electrice.
Date fiind aceste constatări, Curtea reține caracterul nefondat al recursului promovat de reclamanta Romania, soluția instanței de fond în privința încadrării tarifare a produselor importate de reclamantă fiind corectă, în raport cu regulile de încadrare tarifară expuse și față de caracteristicile tehnice ale produselor importate.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului formulat de reclamanta recurentă, Curtea va respinge și cererea formulată de recurenta România privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta România, de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor (prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T) împotriva sentinței civile nr.66/CA/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge cererea formulată de recurenta România privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/02.11.09
TEHNORED:/02.11.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Maria Cornelia
