Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1137
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.422/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, în reprezentarea pârâtei intimat T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind intimata F:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanțe privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21 lei și 0,30 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate, domnul consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei. Depune chitanță privind cheltuielile de judecată și practică judiciară.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, să se dispună anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu nr. -/20.08.2007, restituirea sumei de 11.315 lei, plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare, la. T - Trezorerie și obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente acestei sume, calculate până la restituirea sumei efective, conform prevederilor Codului d e procedură fiscală, anularea actelor administrative:înștiințarea de restituire și decizia de restituire nr.-/22.09.2008, decizia nr. 2568/274/04.12.2008, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, în cursul anului 2007 importat din Germania, autoturismul marca BMW (an de fabricație 2002). În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, în sumă de 11.315 lei, percepută în baza dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal
La data de 18.08.2008 a solicitat T restituirea sumei de 11.315 lei, întrucât taxa percepută o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene și Jurisprudența Curții de Justiție Europeană.
Prin înștiințarea de restituire și decizia de restituire nr.-/22.09.2008, respectiv 24.09.2008, pârâta a respins cererea sa de restituire în totalitate a sumei de 11.315 lei, și a aprobat restituirea sumei de 3.472 lei.
Reclamantul a mai arătat că la data de 09.10.2008 a formulat în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală, o contestație, deci plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, care i-a fost soluționată nefavorabil prin decizia nr. 2568/274/04.12.2008 pronunțată de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S-a arătat în decizie faptul că sunt incidente prevederile nr.OG 50/2008.
Reclamantul a mai precizat faptul că, el apreciază că taxa fiind plătită în temeiul unei legi ilegale, aceasta trebuie restituită în totalitate.
La ultimul termen de judecată din 14 Aprilie 2009, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că și-a diminuat pretențiile de la plata sumei de 11.315 lei solicitată inițial prin acțiune, la plata sumei de 7.843 lei, arătând faptul că pârâta T i-a plătit diferența de 3.472 lei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 (1) și art. 234 din Tratatul Comunității Europene, Legea nr. 554/2004, art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, reiterând și susținând argumentele expuse și în decizia nr. 2568/274/04.12.2008 pronunțată în procedură prealabilă administrativă în soluționarea plângerii prealabile, fiind legală decizia prin care s-a stabilit suma de restituit în cuantum de 3.472 lei ca diferență între suma achitată anterior cu titlu de taxă specială și taxa de poluare, respectându-se astfel prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pârâta a mai învederat instanței de judecată faptul că prin dispozițiile din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este vizată și perioada cuprinsă între 01.01.2007 - 30.06.2008, situație în care se află și reclamantul fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pârâta T a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Pe fondul cauzei T arată că acțiunea nu poate fi admisă întrucât reclamantului i s-a comunicat faptul că i se va restitui în parte, din suma solicitată de 11.315 lei, suma de 3.472 lei, având dreptul la taxa rezultată ca diferență între suma de 11.315 lei achitată la 20.08.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea OUG 50/2008.intrată în vigoare la 1.07.2008 si care produce efecte asupra tuturor sumelor achitate de contribuabili în perioada 1.07.2007-30.06.2008 cu titlul de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, solicită respingerea ca nelegal și inadmisibil a acestui capăt de cerere, se arată că pentru sumele de restituit de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală si nu la nivelul dobânzii legale prev. de OG 9/2000, așa cum rezultă din aplicarea disp.art.124 OG 92/2003.Pârâta mai arată că, odată cu intrarea în vigoare a art. 11 din nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de către contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008.Prin urmare, având în vedere prevederile actelor normative menționate, procedura de restituire este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG686/2008, cererile de restituire urmând a fi soluționate potrivit noii proceduri. Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008.
Prin sentința civilă nr.422/14 aprilie 2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T și a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Raportat la actele depuse la dosar instanța a reținut că reclamantul a achitat potrivit chitanței nr.-/20.08.2007 suma de 11.315 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare pentru autovehiculul marca BMW achiziționat din Germania.
Prin cererea înregistrată la a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxa de prima înmatriculare, anume suma de 11.315 lei.
Prin înștiințarea de restituire cu nr.-/24.09.2008 (fila 3 dosar) și decizia de restituire nr.-/22.09.2008 (fila 4 dosar) pârâta soluționat cererea reclamantului de restituire a sumei de 11.315 lei, și a aprobat restituirea sumei de 3.472 lei.
Reclamantul a formulat contestație (filele 5-6 dosar), împotriva celor două acte administrative menționate supra, soluționată de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T prin decizia nr.2568/274/04.12.2008 (filele 7-9 dosar), pronunțată în procedură prealabilă administrativă în soluționarea plângerii prealabile, susținând ca fiind legală decizia prin care s-a stabilit suma de restituit în cuantum de 3.472 lei ca diferență între suma achitată anterior cu titlu de taxă specială și taxa de poluare, respectându-se astfel prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Anterior soluționării cauzei de față, pârâta T i-a plătit diferența de 3.472 lei stabilită potrivit actelor administrativ-fiscale indicate mai sus.
Instanța de judecată a constatat faptul că prin dispozițiile din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este vizată și perioada cuprinsă între 01.01.2007 - 30.06.2008, situație în care se află și reclamantul fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme si autovehicule la data de 20.08.2007, acțiunea de față a înregistrat-o la data de 19.12.2008, sens în care la momentul soluționării prezentei cauzei sunt incidente fiind în vigoare prevederile OUG 50/2008, (în vigoare din data de 01.07.2008) potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituite pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008. Potrivit art. 6 din HG 686/2008 în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme plătită potrivit art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită. Sumele se restituite la cererea contribuabilului în conformitate cu prevederile art.117 din OG nr.92/2003 prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent la care se vor atașa documentele prevăzute de art. 6 al.4 HG 686/2008.
Instanța de fond a constatat așadar că începând cu data de 01.07.2008 s-a născut în patrimoniul reclamantului un drept la restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare achitată conform prev. art. 271 ind. 1 -271 ind. 3 Cod fiscal si taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 iar în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 11 OUG 50/2008 si nici nu s-a contestat conformitatea cu normele dreptului comunitar a taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 reclamantul nu poate ignora prev art. 11 OUG 50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilită prin norma legală anterior citată.
Mai mult decât atât, în această cauză s-a constatat faptul că dând dovadă de celeritate în soluționarea cererilor de restituire, pârâta T i- și achitat reclamantului diferența de 3.472 lei la care avea dreptul potrivit art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, așa cum reclamantul a recunoscut, și pe cale de consecință și-a diminuat pretențiile de la plata sumei de 11.315 lei solicitată inițial prin acțiune, la plata sumei de 7.843 lei, arătând faptul că pârâta T i-a plătit diferența de 3.472 lei.
Argumentele reclamantului legate de încălcarea: a prev.art.90 și ale art. 234 din Tratatul CE, Jurisprudența Curții de Justiție Europeană, nelegalitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal, prin instituirea unor impozite interne discriminatorii raportat la bunuri importate din Comunitatea Europeană nu au relevanță în prezenta cauză în condițiile în care instanța a reținut incidența în speță a disp.art.11 OUG 50/2008 ce se referă și la perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Atât acțiunea de față înregistrată la 19.12.2008, cât și taxa achitată la 20.08.2007, raportat la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, respectiv 01.07.2008, act normativ prin care sunt abrogate art. 214 ind.1-214 ind.3 din Codul Fiscal,și care reglementează și perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, vor duce la constatarea netemeiniciei solicitării precizate a reclamantului de restituire a sumei de 7.843 lei ( diferența între suma totală achitată, de 11.315 lei și suma încasată deja de 3.472 lei).
În aceste condiții invocarea pretinsei încălcări a prevederilor art. 90 din Tratatul CE este neîntemeiată. Norma prevăzută la art. 90 alin. 1 din Tratatul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa pe poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor provenite clin alte state membre ale UE ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora, aplicându-se si autoturismelor din producția națională a României.
Adoptarea OUG 50/2008 si a NM de aplicare s-a făcut urmare a negocierilor între România si CE, cu avizul Comisiei Europene. Nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe la prima înmatriculare a autovehiculelor, ținând cont de principiul poluatorul plătește, pe care se bazează instituirea taxei pe poluare, principiu acceptat la nivelul întregii Uniuni Europene.
În speță, nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele CE aduse în România în scopul reînmatriculării.
În baza tuturor argumentelor de fapt si de drept prezentate supra în considerentele de față, văzând si disp.art.271 ind 1 -273 ind 3 Cod fiscal, art. 11 OUG 50/2008, precum si disp. art 1, art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța urmează a respinge acțiunea precizată a reclamantului ca nefondată.
Respingerea cererii principale (precizate) referitoare la restituirea diferenței de taxă de prima înmatriculare în sumă de 7.843 lei, urmare încasării sumei de 3.472 lei, atrage implicit si respingerea cererilor accesorii privind obligația de plată dobânzilor legale, precum și respingerea cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale: înștiințarea de restituire nr. -/24.09.2008, decizia de restituire nr. -/22.09.2008 și decizia nr. 2568/274/04.12.2008 (în procedură prealabilă administrativă) pronunțată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T (soluționând contestația administrativă a reclamantului formulată împotriva înștiințării de restituire nr. -/24.09.2008 și deciziei de restituire nr. -/22.09.2008), întrucât în mod legal prin toate aceste acte s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 3.472 lei, pe care a și încasat-o până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Față de soluția pronunțată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii precizate a reclamantului, pe cale de consecință s-a respins și cererea referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu consecința anulării deciziei de restituire nr.-/22.09.2008 prin care i s-a aprobat reclamantului restituirea sumei de 3472 lei în loc de 11.315 lei, anularea deciziei nr.2568/274/4.12.2008 emisă de T prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva deciziei anterior menționate și obligarea pârâtei T la restituirea către reclamant a sumei de 7.843 lei cu plata dobânzii legale și cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare este nelegală și netemeinică, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.07.2008 și care este contrară normelor comunitare, astfel încât, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a acesteia, în acest sens fiind practica constată a instanțelor judecătorești care au reținut aplicarea directă a art.90 din Tratat prin raportare la legislația internă.
În drept s-au invocat diosp.art.304, 3041Cod procedură civilă.
Intimata T prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe apreciind că afirmațiile recurentei sunt neîntemeiate întrucât după apariția OUG nr.50/2008, la data de 1.07.2008 s-a născut în patrimoniul reclamantului un drept la restituire diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, iar în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea disp.art.11 din OUG nr.50/2008 și nici neconformitatea acestora cu dreptul comunitar, reclamantul nu poate ignora prevederile art.11 din OUG nr.50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilite prin norma legală anterior citată.
Taxa de poluare instituită de OUG nr.50/2008 se aplică tuturor autoturismelor și nu numai celor second hand înmatriculate pentru prima dată în România, acesta norme legale fiind adoptate ca urmare a negocierilor purtate de România cu Comisia Europeană.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Tas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe, arătându-se că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor OUG nr.50/2008 care au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamantul prin introducerea la organul fiscal a cererii de restituire parțiale a fost de acord cu restituirea diferenței între taxa de primă înmatriculare achitată și taxa pe poluare conform art.11 din OUG nr.50/2008. Se mai arată că, solicitarea la plata dobânzilor legale este lipsită de temei legal întrucât obligația de plată a taxei speciale conform art.214 ind.1 și urm. Cod fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum urmează:
Prin chitanța nr.-/20.08.2007 reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 11.315 lei pentru înmatricularea autoturismului marca BMW, an de fabricație 2002.
Prin decizia de restituire nr.-/22.09.2008 emisă de T s-a aprobat spre restituire către reclamant, suma de 3472 lei reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa pe poluare, conform art.8,10 și 11 din OUG nr.50/2008. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în conformitate cu disp.art.205 din OG nr.92/2003 solicitând restituirea integrală a sumei de 11.315 lei apreciind că taxa de primă înmatriculare a fost colectată ilegal.
Prin decizia emisă de DGFP T în soluționarea contestației, decizie ce poartă nr.2568/274/4.12.2008 s-a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată, reținându-se că taxa specială de primă înmatriculare a fost corect achitată conform disp.art.214 ind.1 și 214 ind.2 Cod fiscal, iar după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 avea dreptul la restituirea diferenței stabilite conform art.11. Au fost înlăturate susținerile petentului referitor la retroactivarea acestei dispoziții legale pe considerentul că OG nr.50/2008 reglementează clar modul de calcul și de restituire a sumei.
Nu pot fi reținute considerentele intimatei T potrivit cărora reclamantul, prin introducerea la organul fiscal a cererii de restituire parțiale a fost de acord cu restituirea diferenței între taxa de primă înmatriculare achitată de acesta și taxa pe poluare, întrucât chiar dacă inițial reclamantul a solicitat doar restituirea diferenței de taxă, ulterior acesta a formulat contestație împotriva deciziei de restituire parțială, solicitând restituirea întregii sumei de 11.315 lei, contestația fiind respinsă prin decizia - a DGFP T iar prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare pe considerentele legate de neconformitatea prevederilor din codul fiscal cu dispozițiile art.90 din Tratat. Încasarea diferenței de taxă stabilită conform art.11 din OUG nr.50/2008 nu împiedică reclamantul să solicite pe calea acțiunii în contencios administrativ restituirea diferenței de sumă achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare, întrucât este vorba despre două taxe distincte, instanța analizând numai legalitatea taxei de primă înmatriculare nu și pe cea a taxei de poluare.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantului apreciind că în prezent sunt incidente dispozițiile OUG nr.50/2008 privind taxa de poluare, dispoziții ce nu pot fi ignorate de reclamant, acesta având dreptul doar la restituirea taxei rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Această soluție este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât taxa specială de primă înmatriculare a cărei restituire integrală face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâtele ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâtele în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca întemeiată cererea reclamantului pentru restituirea taxei de primă înmatriculare se va dispune și obligarea la plata dobânzii legale fiscale. Referitor la acest aspect se observă că intimata Taa rătat că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât va fi admis și petitul privind obligarea pârâtei T la plata dobânzii legale fiscale, întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, fiind în prezenta motivului de modificare a sentinței recurate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aceasta fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, Curtea admițând recursul reclamantului va modifica sentința recurată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în consecință va dispune anularea deciziei de restituire nr.-/22.09.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T precum și a deciziei nr.2568/274/4.12.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, cu consecința obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice T la plata către reclamant a sumei de 7843 lei cu dobânda legală fiscală.
În baza art.274 și urm. Cod procedură civilă va obliga intimatele la plata cheltuielilor de judecată către recurent în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței seria - 09/29.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.422/CA/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în consecință:
Dispune anularea deciziei de restituire nr.-/22.09.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T precum și a deciziei nr.2568/274/4.12.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice T la plata către reclamant a sumei de 7843 lei cu dobânda legală fiscală.
Obligă intimatele la plata cheltuielilor de judecată către recurent în sumă de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-P-27.10.2009
tehnored. - 28.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Barbă Ionel, Pokker Adina
