Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1170
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 277/CA/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatei în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate cu cheltuieli de judecată, depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DGFP T și T, solicitând anularea deciziei nr. 75600/07.03.2008 și modificarea în parte a răspunsului înregistrat sub nr. 79502/16.07.2008, prin care a fost admisă contestația doar în parte, în sensul restituirii doar a diferenței de taxă între suma achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în valoare de 8495 și restituirea sumei totale de 8495 lei achitată cu titlu de taxa specială și obligarea pârâtei la plata de dobânzi.
Prin sentința civilă nr. 277/CA/06.03.2009, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a T, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta în solidar la restituirea către reclamant a sumei de 8495 lei și la plata dobânzii fiscale pentru perioada începând din momentul plății acestei sume de către reclamant și până la restituirea efectivă.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut în esență că prin chitanțele din data de 27.02.2007, 02.04.2007 și 11.01.2008, reclamantul a achitat suma totală de 8.495 lei reprezentând taxă specială pentru autovehicule, necesară pentru înmatricularea autovehiculelor VW Golf cu nr. identificare -, VW Golf cu nr. de identificare -, și VW Passat cu nr. de identificare -, că reclamantul a formulat o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, cerere care a fost respinsă prin adresa nr. 75600/07.03.2008. Împotriva respingerii cererii de restituire, reclamantul a formulat contestație, iar prin răspunsul nr. 79502 din 16.07.2008 acestuia i-a fost comunicată posibilitatea de a i se returna diferența între suma totală de 8.495 lei achitată la data de 27.02.2007, 02.04.2007 și 11.01.2008 cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de DGFP T, tribunalul a constatat că taxa de prima înmatriculare face parte dintre taxele speciale datorate la bugetul de stat conform art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și art. 31 ind. 2 al.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal iar conform art. 7 pct. 6 Cod fiscal prin autoritate fiscală competentă se înțelege organul fiscal din cadrul EF și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale după caz care au responsabilități fiscale, DGFP T fiind autoritatea care trebuia să soluționeze contestația reclamantului motiv pentru care va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, întrucât la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împotriva acestei acestei hotărâri au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală a Finanțelor T, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 277/CA/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de destituite începând cu data plății și până la data restituirii efective ca lipsit de temei legal, respingerea cererii privind obligarea Timișoara la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului formulat de pârâta Timișoara se arată în esență că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9.pr.civ.) întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat starea de fapt, făcând confuzie între taxa specială prevăzută de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 și taxa pe poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pe autovehicule.
Mai arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din această ordonanță.
Solicită să se constate că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second - hand provenind din alte state membre ale ci înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv s-a aplicat și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale autoturismelor noi și second - hand provenite din alte state care nu sunt membre ale precum și cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Consideră vădit neîntemeiată hotărârea instanței de fond cu privire la acordarea de dobânzi legale și arată că, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Atât obligația de plată a taxei speciale în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 cât și obligația de plată a taxei pe poluare în temeiul prevederilor nr.OUG 50/2008 nu presupun dobânzi în sarcina contribuabililor plătitori, neexistând dispoziții legale care să prevadă că aceste obligații de plată sunt purtătoare de dobânzi și în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
În motivarea recursului declarat de pârâta T se arată în esență că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9.pr.civ.).
Apreciază că în mod greșit prima instanță a respins excepțiile invocate în cauză, întrucât se impunea pe cale de excepție să se respingă acțiunea reclamantei față de T având în vedere instituția de față nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pe considerentul că se solicită anularea unor acte administrative ce au fost emise de Administrația Finanțelor Publice
Prin urmare, măsura de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a T este absolut neîntemeiată, de pe o parte datorită faptului că instanța nu a argumentat din nici un punct de vedere de ce se impune menținerea în litigiu a instituției, iar pe de altă parte, adresele și chitanțele au fost emise de către Administrația Finanțelor Publice T, ori în atare situație este evident că are calitate de pârât în litigiul de față numai instituția care a emis actele administrative, adică
Având în vedere argumentele prezentate solicită admiterea excepției ca fiind întemeiată și constatarea lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice, această calitate revenindu-i doar Administrației Finanțelor Publice
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere că reclamanta avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 2141m 2142, 2143din Legea nr. 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
De asemenea mai arată că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din nr.OG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora fiind obligația să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.
De asemenea consideră că se impune admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi aferente sumelor de restituit ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Or în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, consideră că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege pe care contribuabilul să fie astfel obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În aceste condiții, aferent taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei întrucât nu exista un temei legal care să permită acest lucru în lipsa unui termen de plată a taxei.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea celor două recursuri.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul pârâtei DGFP T este întemeiat iar recursul pârâtei T este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În privința recursului declarat de pârâta DGFP T, analizând cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere că reclamanta nu atacă vreun act emis de această pârâtă, care nici nu a fost învestită cu soluționarea vreunei contestații împotriva unui act fiscal, pentru a putea avea calitate procesuală pasivă. Mai mult decât atât, taxa specială a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost încasată de către pârâta T, căreia îi revine și eventuala obligație de restituire.
Prin urmare, găsind întemeiată excepția invocată de această parte, Curtea va admite recursul declarat de pârâta recurentă FP. T, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recursul declarat de pârâta T și cu privire la fondul raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâta menționată, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
De asemenea, Curtea reține că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, nu sunt aplicabile speței de față, cu atât mai mult cu cât taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei, întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în baza art. 2141-2143Cod fiscal, dispoziții constatate deja ca fiind inaplicabile speței, ci în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin urmare, constatând neîntemeiat recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice T, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare, cu consecința menținerii dispozițiilor din sentința atacată în ceea ce privește această pârâtă.
În privința cheltuielilor de judecată în recurs, acestea nu vor fi acordate având în vedere că la dosarul cauzei nu există vreo dovadă a efectuării lor, astfel încât nu se poate considera că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 277/CA/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Admite recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./08.11.2009
Tehnodact / 2 ex./09.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
