Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1176/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 1176
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 413/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar s-a depus cerere de către avocat apărătorul intimatului -reclamant, care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, motivat de faptul că are de susținut o altă cauză la Judecătoria Podu Turcului. drept pentru care instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
Reluându-se cauza, la apelul nominal s-a constatat lipsa părților.
Instanța constată că la dosar s-au depus actele solicitate de către intimatul-reclamant.
S_au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 413/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția prematurității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost admisă acțiunea, în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantului suma de 3752 lei încasată ca titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală la data plății efective.
Soluția primei instanței s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seria - nr.-/13.11.2007 suma de 6027 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art.2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art.90(l ) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141-2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța mai reține că potrivit Notei privind restituirea-rambursarea unor sume din 23.10.2008 și a Deciziei de restituire nr. -/14.10.2008, pârâta a restituit reclamantului din suma încasată de 6027 lei, suma de 2275 reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, rămânând o diferență neachitată în sumă de 3752 lei, așa cum și-a precizat reclamantul acțiunea, solicitând restituirea acestei diferențe.
Ca urmare, instanța apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141-2143Cod Fiscal, iar pe de altă parte pârâta avea obligația să restituie reclamantului întreaga sumă achitată (6027 lei) deoarece așa cum s-a arătat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și Hotărârea de Guvern nr. 686/2008 nu pot avea efect retroactiv, astfel că va fi admisă acțiunea așa cum a fost precizată, urmând a se dispune ca pârâta să restituie reclamantului suma de 3752 lei (diferența din suma totală de 6027 lei achitată cu chitanța seria - nr.-/13.11.2007 la Trezoreria B) încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală de la data plății efective, conform art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
În termen legal a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B, criticând sentința pentru următoarele motive:
1. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și normele de aplicare aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008 au instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
2. în sarcina intimatului-reclamant subzistă obligația de achitare parțială a taxei auto, diferența fiind reglementată de art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
3. Dobânda legală datorată este cea aferentă doar sumei restituite, pentru diferență neexistând nici un temei legal și se acordă conform dispozițiilor art.124 al.1 și 2 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09.03.1978 dată în cauza "Administrazione delle finanze dellostato/ nr. C 106/1977" s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție aac ărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al.2 că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful l din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 al.1 din Tratat, Curtea este datoare să constate că art.2141-2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul-reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art.90 al.1 din Tratat.
Actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însă și plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la B la data de 18.09.2008.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (13.10.2007) prin achitarea taxei, dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art.21 al.4 și art.124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în temeiul culpei sale procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 413/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul în mun. B,-,.35,.,.6, jud.
Obligă recurenta să achite intimatului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.-d-r-/24.12.2009
Tehnored.
Ex.4
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Loredana Albescu, Claudia Popescu
