Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 1175
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, împotriva sentinței civile nr. 432/27.-04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău reclamantul CABINETUL MEDICAL VETERINAR DR. cheamă în judecată pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B pentru a fi obligată la plata sumei de 5.600 lei reprezentând plata serviciilor prestate de reclamant privind identificarea, înregistrarea animalelor și a mișcării acestora în perioada 01.05.2008-01.11.2008, reactualizarea debitului în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărei facturi până la plata efectivă a debitului și fixarea unui termen de executare privind plata acestor debite.
n drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.969 Cod civil, art. 18 alin. 4, lit. d) și e) din Legea 554/2004.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: procedura prealabila; contractul de prestări servicii; act adițional, facturile fiscale neachitată; procesul verbal de ridicare a materialelor de la DSVSA; proces - verbal de predare - primire lot crotalii.
Prin sentința pronunțată în procedura contenciosului administrativ, nr. 432 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Bacăua admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5.600 lei reprezentând contravaloare servicii prestate aferente perioadei 01.05.2008-01.11.2008, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective a debitului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 4179/26.04.2007, prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fost prelungit prin act adițional până la data de 30.04.2008 și datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitație, dar a continuat programul strategic privind identificarea și înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleași condiții din contractul preexistent.
Este adevărat că prin HG nr. 515/2008 au fost stabilite și acțiunile sanitar veterinare din programul- porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 ocazie cu care s-a dorit inițierea procedurii achiziției publice a acestui serviciu dar acesta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Reținând în final tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acțiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 986.pr.civ. privind cvasicontractul ca fapt licit și voluntar din care se obligații reciproce între părți, și a obliga pârâta să achite reclamantei prețul serviciilor prestate, iar în baza dispozițiilor art. 1073 cod civil a obligat pârâta să reactualizeze pro rata temporis fiecare creanță cu indicele de inflație la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligației, stabilind, în baza dispozițiilor art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, un termen de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară care arată că raporturile contractuale de prestări servicii încheiat cu reclamantul a avut valabilitate până la 31.12.2007 și, conform prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 s-au prelungit pentru primele 4 luni ale anului 2008. Că acțiunile sanitar veterinare cuprinse în Programul strategic au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 515/2008, iar prin art. 3 alin. 1 au fost aprobate acțiunile din Programul de identificare și înregistrare a porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 și prevăzut în anexa 8 recurenta efectuând operațiunile prevăzute de G 34/2006 pentru a contracta prestările de servicii și solicită să se rețină faptul că a acționat în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la achiziția de servicii și că pentru perioada reclamată nu există temei legal pentru efectuarea plății solicitate aferente serviciilor efectuate de către reclamant.
Prin întâmpinare intimatul susține că recursul este nefondat având în vedere că nu a fost indicat temeiul de drept al recursului, respectiv unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 din Codul d e procedură civilă, iar în sprijinul susținerilor sale a invocat deciziile nr. 3247/19.10.2007 și nr. 499/30.01.2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și o decizie pronunțată de Curtea de Apel Cluj (881/25.03.2005). Că susținerile recurentei privind respectarea dispozițiilor legale nu au sustenabilitate în raport cu dispozițiile art. 986. civil, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză, instanța de fond reținând corect că tarifele aprobate pentru anul 2008 sunt cele pretinse de reclamantă.
Curtea, verificând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate reține următoarele:
În fapt,n data de 26 aprilie 2007 s-a încheiat între părțile din cauză contractul nr. 4179 prin atribuirea acestuia reclamantei în procedura prevăzută de OUG34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Potrivit art. 6 din contract, durata acestui a fost stabilită până la 31 decembrie 2007, prelungirea acestuia pentru anul 2008 putându-se realiza dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: prelungirea contractului este prevăzută de lege și dacă exista credite bugetare cu această destinație (art. 6.2 din contract).
Potrivit art. 6 alin. 3 din HG925/2006 autoritatea contractantă - recurentul din prezenta cauză, are dreptul să prelungească durata contractelor de furnizare sau servicii care expiră la 31 decembrie dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate de acest act normativ, prelungirea neputând depăși durata de 4 luni de la data expirării duratei inițiale de îndeplinire a acestuia (art. 6 alin. 3 lit. d in HG925/2006).
În acest context legislativ, la 28 decembrie 2007 autoritatea contractată și reclamanta a încheiat un act adițional prin care contractul de servicii este prelungit până la 30 aprilie 2008.
În consecință izvorul raporturilor juridice dintre părțile din cauză în perioada 19.04.2007 - 30.04.4008 îl constituie contractul nr. 4179/2007 care are natura unui act administrativ asimilat în sensul reglementat prin art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
După încetarea raporturilor juridice contractuale reclamanta pretinde că a continuat să efectueze operațiuni similare celor contractate, în condițiile prevăzute de contract, pretinzând plata acestora, conform unor tarife ce fuseseră stabilite prin contractul din 2007 în cuantum de 5.600 lei.
În drept, potrivit art. 52 (1) din Constituție persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea, în termen legal a unei cereri, este îndreptățit să obțină recunoașterea dreptului pretins sau dreptului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
Prin Legea nr. 554/2004 a fost consacrată o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care persoanele vătămate, în sensul prevăzut de art. 52 (1) din Constituție, pot să-și valorifice dreptul de petiționare.
Potrivit art. 2 lit. f din Legea 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s- născut, fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ,în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
În sensul Legii 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate în regim de putere publică. Sunt asimilate actului administrativ "contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect. prestarea serviciilor publice, achizițiile publice..." (art. 2 lit. c din Legea 554/2004).
Așa cum s-a reținut deja, Legea 554/2004, în raport de dreptul comun, reprezentat de Codul d e procedură civilă, este o lege specială care doar se completează cu dreptul comun acolo unde legea specială nu o dispune și cu condiția ca dispozițiile din dreptul comun să nu fie incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoana vătămată (art. 28 din Legea 554/2004).
Fiind o lege specială Legea contenciosului administrativ este de strictă interpretare, incidența acesteia nu poate fi lărgită printr-o interpretare extensivă a legii.
Așadar, pentru ca reclamanta să-și poată valorifica eventualele drepturi în procedura specială a contenciosului administrativ, trebuia să facă dovada ca aceste drepturi au fost vătămate printr-un act administrativ sau un act administrativ asimilat.
Or, în speță, contractul încheiat la 19 aprilie 2007 și-a încetat efectele la 30 aprilie 2008 în condițiile prevăzute prin contract în actul adițional.
Nu poate fi reținută susținerea reclamante că acesta ar fi continuat și în perioada de după 30 aprilie 2008, deoarece un contract de achiziții publice poate fi prelungit numai prin act adițional - în forma scrisă - și numai pentru o perioadă de max. 4 luni așa cum dispune dispozițiile art. 6 alin. 3 lit. d din HG 925/2006.
Cum perioada invocată de reclamantă excede perioada statuată printr-un act administrativ cu caracter normativ, voința părților nu este suficientă pentru a da naștere unui raport juridic de drept administrativ. Pe de altă parte, contractelor de achiziție public le sunt impuse condiții de formă. Astfel, potrivit art. 3 lit. f din OUG34/2006 contractul de achiziție publică este contractul cu titlu oneros, încheiat în scris de o autoritate contractantă și operatorii economici. De asemenea, Directiva 18/CE/2004 prin art. 1 alin. 2 lit. a definește similar contractele de achiziție publică.
Prin art. 2 alin. 2 din OUG34/2006 sunt enunțate principiile atribuirii contractelor de achiziție publică (nediscriminarea, tratament egal, recunoașterea reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficienta fondurilor publice, asumarea răspunderii).
principiilor atribuirii contractelor de achiziție publică cât și a scopului OUG 34/2006 (art. 2 alin. 1) impune obligația autorității statale de a urmăriri respectarea și aplicarea acestora și în acest scop legiuitorul a impus forma scrisă contractelor de achiziție ca o condiție "ad validitatem". Această condiție însă exclude manifestarea tacită voinței părților și astfel prelungirea tacită invocată de reclamantă nu poate fi reținută.
Așadar, într-o primă concluzie dreptul pretins de reclamantă nu a fost vătămat printr-un act administrativ sau act administrativ asimilat și din această perspectivă cererea valorificării drepturilor sale în procedura specială a contenciosului administrativ este netemeinică.
În ceea ce privește susținerea reclamantului privind necesitatea serviciilor prestate în perioada în care nu a existat un contract de prestări servicii aceasta nu poate fi asimilată unui fapt juridic administrativ care să genereze raporturi juridice administrative, fiind doar acțiuni sanitar - veterinare cuprinse în programe anuale ale Guvernului (HG 515/2008, HG331/2009). Aceste măsuri sunt fără îndoială de interes public, însă interesul public invocat pentru a constitui o justificare pentru activitatea pe care o susține că a efectuat-o trebuie să îmbrace forma faptului juridic administrativ, aceasta deoarece tot interesul public este cel care a impus condițiile în care sunt atribuite contracte de achiziție publică.
Referitor la susținerea intimatei cu privire la competența de soluționare a cererii trebuie observat că prin acțiune aceasta stabilit cadrul procesual, respectiv calitatea părților, obiectul cererii și cauza acesteia.
.-și cauza cererii de chemare în judecată pe raportul juridic de drept administrativ invocat care îi justifică să pretindă conduita pârâtei precum și pe dispozițiile art. 18 din legea 554/2004, schimbarea acesteia în recurs nu este permisă de dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabile în baza art. 316 Cod procedură civilă și în consecință instanța de contencios nu poate să dispună asupra competenței materiale în acest context. Nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acțiune la instanța de drept comun pentru a-și valorifica drepturile pretinse.
Nici sub aspectul neîncadrării recursului în motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă susținerea intimatei nu are suport legal. Astfel, potrivit art. 20 din Legea 554/2004 hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs iar potrivit art. 3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând examina cauza sub toate aspectele. Așa fiind, sunt irelevante sub acest aspect hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie civilă și comercială unde, de regulă, sunt soluționate recursurile formulate împotriva deciziilor pronunțate în apel d e către curțile de apel.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea constată recursul fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 - pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, și în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea promovată în procedura contenciosului administrativ de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, cu sediul în mun.B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 432/27.-04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul -reclamant CABINETUL MEDICAL VETERINAR DR. cu sediul la cab.av., în mun.B,-, jud.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
red. St.
Tehnored. 5 ex.
15 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Loredana Albescu, Claudia Popescu
