Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1191
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘ:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
JUDECĂTOR:
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile 453/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Timișoara, având ca obiect restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune la dosar delegație de reprezentare și, constatând că nu mai sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată, depune concluzii scrise și face dovada cheltuielilor de judecată cu chitanța nr.78 din 08.09.2009 în cuatum de 1000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta SC SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a solicitat restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare în sumă de 9474,44 lei.
Prin sentința civilă nr.453/CA din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 9474,44 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare încasată de Trezoreria Timișoara prin ordinul de plată nr. 59 din 05.06.2008 și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de cheltuieli de judecată față de reclamantă în cuantum de 900 lei.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut urmâtoarele:
La data de 05.06.2008, reclamanta prin ordinul de plată nr. 59 achitat pentru autoturismul marca Mercedes -Benz, cu nr. de înmatriculare -A-, suma de 9474,44 lei, reprezentând taxa specială auto la primă înmatriculare a autoturismului.
La data de 06.08.2008 reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare, cerere înregistrată la T sub nr. 120.816/08.08.2008, la care Tar ăspuns prin adresa nr. 120.816/19.08.2008.
Văzând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că refuzul privind restituirea taxe de primă înmatriculare face parte din actele prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie s-a desprins și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat că taxa care face obiectul procesului încalcă normele comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în principal, pe cale de excepție admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 9.474,44 lei achitată de contribuabili la data de 05.06.2008, cu titlu de taxa specială în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, solicitând respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză; a mai solicitat respingerea cererii privind obligarea Timișoara la plata cheltuielilor de judecată și reducerea onorariului de avocat la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 274 aliniatul 3.pr.civ.
În motivarea recursului se arată în esență că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii (art.304 punctul 9.pr.civ.).
Prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2008 a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare prevăzând la art. 11 restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008.
Mai arată că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 / 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Totodată critică sentința atacată cu privire la obligarea Timișoara la plata cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare nu s-a făcut în mod incorect și abuziv de către Timișoara, ci în baza prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu privire la solicitarea de reducere a onorariului de avocat la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 274 aliniatul 3.pr.civ, recurenta susține că munca avocatului a fost minimă, reducându-se la redactarea acți9unii și la prezența fizică în instanță.
Reclamanta intimată a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenta cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Sunt neîntemeiate criticile vizând modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, prima instanță reținând în mod corect că însăși obligarea la plata unei taxe care nu are un suport material echivalează cu existența unui act administrativ. În plus, apariția nr.OUG50/2008 nu constituie un motiv de inadmisibilitate a acțiunii, aceasta nefiind aplicabilă speței.
Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme nu sunt însă aplicabile speței de față, Curtea reținând că taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Totodată, cu privire la fondul raporturilor juridice, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Curtea constată de asemenea că soluția primei instanțe de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamant este corectă față de împrejurarea că prima instanța a reținut netemeinicia încasării taxei de prima înmatriculare, astfel încât, raportat la soluția pronunțata pe fondul cauzei se impunea admiterea cererii de obligare a pârâtei recurente la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea litigiului.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc civ, Curtea va obliga recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.453/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
Obligă recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1000 lei.
Irevocabilă.
țată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
PREȘ JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./02.11.2009
Tehnodact / 2 ex./02.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
