Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV Șl FISCAL DOSAR NR- - 17-06-2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1180
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Patru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenții A,, A G, B -, -, G, A, DA, A, G, -, A, TA, N, A, - A, G, A, reprezentați de SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI A,reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 668/14.04.- pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A și Primarul Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamanților recurenți președintele Sindicatului, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâții intimați, întâmpinare care se comunică reprezentantului reclamanților, acesta precizând că nu mai dorește acordarea unui termen.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.11.2008 și precizată (fila 146, 161), Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A în numele membrilor săi A, A G, B -, -, G, A, A, G, -, A, TA, N,, A, - A, G, A, a chemat în judecată pe pârâții Municipiul A și Primarul Municipiului A și a cerut obligarea pârâților la calcularea către fiecare reclamant a salariului brut conform prevederilor nr.HG1051/2008 și a Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 privind încadrarea persoanelor cu studii superioare cu respectarea salariului minim brut stabilit la nivel național începând cu anul 2007 și obligarea la plata diferențelor între salariile încasate și cele care trebuiau încasate cu aplicarea prevederilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Prin sentința civilă nr. 668/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arads -a respins acțiunea formulată de Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, împotriva pârâților Municipiul A și Primarul Municipiului A, pentru obligarea la calcularea și plata către fiecare salariat membru de sindicat a drepturilor salariale conform nr.HG1051/2008 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, fără cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a reținut că funcționarii publici cu studii superioare precizați în acțiune, au un salariu de încadrare brut începând cu 01.01.2007 până la 31.10.2008 superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit de nr.HG1507/2007 și nr.HG1051/2008, astfel că sub acest aspect susținerile reclamantului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește stabilirea salariului brut de încadrare prin aplicarea coeficienților minim de ierarhizare = 2 conform art.40 (1) lit.d, tribunalul apreciat că cererea reclamanților este neîntemeiată.
Se arata in considerentele sentinței ca este adevărat că potrivit art.29 (1) din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată, dreptul la asociere sindicală este garantat funcționarilor publici și ca urmare prevederile Legii nr.130/1996, art.241 Codul Muncii, clauzele Contractului colectiv de muncă unic la nivel național sunt aplicabile și membrilor de sindicat, funcționari publici, dar cu derogările prevăzute în cuprinsul acestora.
Astfel, potrivit art.12 (1) din Legea nr.130/1996 și preluat în art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare.
Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori, în condițiile în care salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin legi speciale, respectiv nr.OG6/2007, drepturile salariale ale acestora nu pot face obiectul clauzelor negociate prin Contractele colective de muncă, astfel că nici prevederile art.40 (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu sunt aplicabile funcționarilor publici, respectiv reclamanților, de aceste prevederi putând beneficia personalul administrativ încadrat în baza unui contract de muncă, în funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A, A G, B -, -, G, A, A, G, -, A, TA,
, N, A, - A, G, A, reprezentați de SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI A,reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
în motivarea recursului se arată ca instanța face o interpretare tendențioasă și dă un cu totul alt sens dispozițiilor ar. 12 din Legea nr. 130/1996.
Se menționează ca întra-devăr alineantul 1 prevede că prin contractele de muncă colective nu se pot negocia clauze a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale dar alineatul 2 al aceluiași articol 12 îi edifică asupra aplicabilității alineatului prim.
Altfel în mod imperativ legiuitorul edictează la aliniatul 2 art. 12 din Legea nr. 130/1996: "Contractele colective de muncă ale salariaților administrației sau al serviciilor publice locale, pentru insituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate".
Se învederează ca în nici un caz nu se face referire la Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la Nivel Național, cum prima instanță a greșit a interpretat.
în ceea ce privește aplicabilitatea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 pentru angajații instituțiilor bugetare se menționează ca legiuitorul lămurește în această privință la art. 11, aliniatul 1 litera D din aceași Lege nr. 130/1996, care spune că contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național se aplică "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară". în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, se definește termenul de "unitate" ca desemnând societățile comerciale, ale organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice și orice persoană juridică ce angajează salariați.
Mai departe întrucât la art. 2 aliniatul 2 din Legea nr. 130/1996 se enumera limitativ și nu exemplificativ, cazurile în care se pot încheia contracte colective de muncă pentru angajații instituțiilor bugetare fără posibilitatea negocierilor clauzelor referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, iar în această enumerare limitativă nu se regăsește contractul colectiv de muncă unic la nivel național, "per a contrarior" trage concluzia că prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național se aplică și angajaților insituțiilor bugetare.
Nu în ultimul rând se arată că susținerile lor privind aplicarea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 pentru salariații instituțiilor publice, sunt susținute și de faptul că în anexa 4 la acest contract, anexă care cuprinde lista ramurilor pentru care se încheie contracte colective de muncă, la poziția 26 figurează "Administrația publică". Este în acest mod se menționează faptul că intenția părților la semnare a fost ca funcționarii publici și personalul contractual angajați ai instituțiilor publice, să beneficieze de prevederile minimale ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 / 2010.
Nu în ultimul rând doresc să amintească despre principiul enunțat atât în cuprinsul Codului Muncii cât și la art. 2 aliniatul 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007- 2010. "Principiul plății egale pentru muncă egală". Astfel o soluție care ar infirma dreptul angajaților instituțiilor publice de a fi remunerați la fel ca și angajații din domeniul privat ar constitui discriminare între angajați care prestează aceași muncă, pe criteriul angajatorului.
Se arată că principiul nediscriminării este înscris, practic, în toate tratatele și documentele internaționale de protecție a drepturilor omului: primul articol al declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, art. 1 partea I din Convenția americană a drepturilor omului.
Dreptul la nediscriminarea prevăzut de art. 14 din Convenția europeană este un drept subiectiv substanțial, care nu are o existență independentă în sistemul de protecție europeană a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta le instituie, să poată fi autonom.
Nu orice diferență de tratament constituie discriminare în sensul art. 14 din Convenție, întrucât a distinge nu înseamnă a discrimina.
Se precizează că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile", fără ca acestea să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă".
La dosar a depus întâmpinare intimatul Municipiul A prin primar, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nefondat.
Se arată, în considerentele întâmpinării că contractul colectiv invocat se referă la "salariați" în mod specific, fără a exista posibilitatea confundării acestui termen cu oricare altul care ar cuprinde și categoria funcționarilor publici.
în același trend interpretativ se încadrează și opinia exprimată prin diferite decizii pronunțate, de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, prin Decizia nr. 14/20081, instanța supremă a reținut "ca atare, Funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitate de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998".
Se arată totodată că "funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de dreptul mucii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."
în aceste condiții,devine evident faptul că, atâta vreme cât contractul colectiv de muncă unic invocat nu are caracterul administrativ împerativ cerut de lege, nu s-ar fi putut nici măcar, avansa teza comform căreia acest contract ar avea incidență asupra regimului de salarizare a funcționarilor publici, regim reglementat în mod expres a anexei 1-6 ale OG. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici.
De altfel, poate, s-ar mai fi putut face discuție în ipoteza în care, normele contractului invocat nu ar fi venit în contradicție vădită cu prevederile imperative ale OG. 6/2007, dar nu ne aflăm într-o asemenea situație, deoarece,în mod flagrant, prevederile contractului colectiv duc la modificarea în tot a sistemului de salarizare prevăzut în această Ordonanță.
Se arată că în ceea ce privește posibilitatea funcționarului public de a reglementa în mod unitar, raporturile lor cu instanța în acre își desfășoară activitatea, aceștia pot încheia cu autoritățile și instituțiile publice respective "acorduri colective", care să reglementeze acele aspecte ale activității care nu sunt imperativ reglementate de lege.
Examinând recursul de fata, prin raportare la motivele invocate, precum și sub aspectul prev.art 304 ind 1 si urm. Cod proc civ, văzând înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului Aaf ormulat acțiunea sunt funcționari publici cu studii superioare din aparatul de specialitate al Primarului Municipiului
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiune, au beneficiat de aplicarea prevederilor art.1 și 2 din nr.HG 1051/2008 privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 540 lei pentru perioada 01.10.2008-31.12.2008 și 600 lei lunar începând cu 01.01.2009.
în ceea ce privește solicitarea formulată de reclamant, în numele funcționarilor pe care ii reprezintă, de aplicare a prevederilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, Curtea constată că soluția primei instanțe prin care a statuat că acesta nu se aplică și funcționarilor publici, este corectă.
Este adevărat că potrivit art.29 (1) din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată, dreptul la asociere sindicală este garantat funcționarilor publici și ca urmare prevederile Legii nr. 130/1996, art.241 Codul Muncii, clauzele Contractului colectiv de muncă unic la nivel național sunt aplicabile și membrilor de sindicat, funcționari publici, dar cu derogările prevăzute în cuprinsul acestora.
Această soluție se bazează pe prevederile legale incidente în cauză și anume prin art.12 (1) din Legea nr.130/1996 se interzice ca în contractele de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetari să se negocieze clauza referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, ori funcționarii publici sunt salarizați conform nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici
Salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin legi speciale, respectiv nr.OG6/2007, astfel că drepturile salariale ale acestora nu pot face obiectul clauzelor negociate prin Contractele colective de muncă, astfel că nici prevederile art.40 (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu sunt aplicabile funcționarilor publici, respectiv reclamanților, de aceste prevederi putând beneficia personalul administrativ încadrat în baza unui contract de muncă, în funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Astfel fiind, menționăm că în acord cu dispozițiile art. 72 din Legea nr.188/1999 " Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de
muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale".
Prin urmare, funcționarii publici, neavând statut de salariați, se bucură de drepturile prevăzute în Legea nr.188/1999 Și au posibilitatea de a perfecta acorduri însă obiectul acestor acorduri este strict și limitativ prevăzut de legiuitor la măsurile mai sus menționate. unor drepturi salariale nu poate face obiectul acestor acorduri.
în același sens este și opinia exprimată de către înalta Curte de Casație și Justiție în diferite decizii pronunțate, instanța supremă reținând că funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitate de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Totodată Curtea constată că susținerile reclamanților privind discriminarea nu pot fi reținute în condițiile în care prin decizia Curții Constituționale 1325/4.12.2008 s-a reținut că prevederile OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde interesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând ca sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
în motivarea deciziei Curții Constituționale se arată că prevederile OG 137/2000 contravin disp.art.1 al.4 Constituția României privind principiul separației puterilor și art. 61 al.1 potrivit căruia Parlamentul este unică autoritate legiuitoare a țării deoarece numai Parlamentul și prin delegare legislativă și Guvernul au competența de a institui, modifică sau abrogă norme juridice de aplicare generala iar instanțele judecătorești au misiunea constituțională de a realiza justiția adică de a soluționa aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente de fapt, văzând și dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea va respinge recursul formulat ca neîntemeiat.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, Bader, A G, B, G, A, G, lemandici, a, lonelia, G,
, N, a, Linda, he, A, -, G, Foita, in contradictoriu cu parații Municipiul A si Primarul Mun. A împotriva sentinței civile nr.668/14.04.2009 pronunțata de Tribunalul Arad - secția de contencios administrativ si fiscal in dosar nr-.
la act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publica azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red./09.11.2009
Tehnodaqct 2 ex./09.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Patru, Maria Cornelia
