Contestație act administrativ fiscal. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 121
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C și de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 1833 din 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație împotriva deciziei nr. 106/21.08.2006.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă avocat, cu delegație la dosar, în reprezentarea intereselor recurentei-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează că recurenta-reclamantă a înregistrat la data de 20.12.2007 întâmpinare la recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
Reprezentantul recurentei-reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru pentru fond în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Declară că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente cu privire la recursurile promovate în cauză.
Reprezentantul recurentei-reclamantă solicită admiterea recursului declarat de reclamantă și respingerea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Declară că a formulat recurs pentru cheltuielile de judecată și susține oral motivele de recurs expuse în cerere. Solicită respingerea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. în primul pentru că nu este motivat deoarece nu conține argumentații logico-juridice și oricum nici nu ar avea ce să motiveze. Susține oral întâmpinarea și solicită cheltuieli de judecată în recurs depunând în acest sens, în copie, o factură și un extras conturi.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente în dosar și susținerile părții prezente, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1833 din 14 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea reclamantei - - împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
S-a anulat Decizia nr. 106/21 august 2006 emisă de pârâtă în soluționarea contestației reclamantei.
S-a anulat Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 414/10 mai 2006.
S-a dispus rambursarea către reclamantă a sumei de 30.286 lei reprezentând TVA nerambursat.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 106/21 august 2006 emisă de pârâtă, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantă pentru suma totală de 30.286 lei RON, stabilită suplimentar prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală nr. 414/10 mai 2006, reprezentând TVA, respinsă la rambursare.
Decizia de impunere contestată este temeinică întrucât s-a realizat o majorare nejustificată a TVA-ului solicitat a fi rambursat prin operarea corespunzătoare de către reclamantă a TVA-ului aferent facturilor de stornare nr. -/8 decembrie 2005 și -/30 octombrie 2005.
În cauză, la cererea reclamantei, a fost încuviințată proba expertizei, iar din raportul de expertiză contabilă judiciară rezultă că urmare a verificărilor efectuate de expert s-a constatat că:suma de 30.286 RON reprezintă TVA de încasat de la bugetul statului ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate de la furnizor la beneficiar; TVA este deductibilă în limita sumei de 30.286 RON; urmare a analizării documentelor nu a rezultat că majorarea nejustificată a TVA deductibilă deoarece reclamanta a efectuat toate înregistrările în contabilitate, respectând Legea nr. 82/1991 republicată; suma de 30.286 RON reprezentând TVA deductibilă fiind înregistrată în contabilitate, reclamanta este în drept să o încaseze de la bugetul statului.
Prin același raport, expertul a statuat că documentele prezentate la controlul efectuat, respectiv: factura nr. -/8 decembrie 2005 care anulează factura nr. -/16 aprilie 2004, rămânând ca bază de deducere a TVA factura nr. - din 8 decembrie 2005 în valoare de 183.355,56 RON- în cazul furnizorului - COM SRL O, precum și factura nr. -/30 noiembrie 2005 care anulează factura nr. -/4 octombrie 2004 rămânând ca bază de deducere a TVA factura nr. - din 30 noiembrie 2005 în valoare de 6333 RON- în cazul furnizorului - SRL C, sunt documente apte de justificare a dreptului de deducere a TVA.
Împotriva acestui raport de expertiză judiciară au fost formulate obiecțiuni de către pârâtă, iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul a statuat că, corectarea facturilor de către cei doi furnizori cu respectarea prevederilor legale dă dreptul reclamantei să deducă respectiv să încaseze de la buget TVA-ul în sumă de 30.286 lei.
Această sumă reclamanta este îndreptățită să o primească ca agent economic de la bugetul de stat deoarece a fost colectată și virată la acest buget de către furnizorii de echipamente din O și din C, iar pe de altă parte, reclamanta nu este consumator final-neplătitor de TVA, care să nu aibă dreptul de deducere a TVA ci este plătitor de TVA, și pentru tranzacțiile în speță, are drept de deducere a TVA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și - -.
Prima recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-recurentă arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale în materie de rambursare a TVA.
Contrar celor reținute de instanța de fond, care nu a făcut decât să își însușească în mod părtinitor concluziile expertului contabil, înregistrările efectuate în contabilitate cu privire la tranzacțiile cu - COM SRL și - SRL sunt nelegale, fiind încheiate cu nerespectarea prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilității și Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit art. 155, alin 5 lit e din Legea nr. 571/2003, factura cuprinde în mod obligatoriu "denumirea/numele, adresa și codul d e înregistrare prevăzut la art. 153, ale cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz", lucru care nu a fost îndeplinit.
Raportul de inspecție fiscală, precum și decizia de impunere rezultată în urma acestui raport de inspecție fiscală, respectiv decizia nr. 1362/7 decembrie 2005, nu au fost contestate de către agentul economic, deși avea posibilitatea să o facă.
Ulterior perioadei în care societatea putea să conteste decizia de impunere și să solicite rambursarea TVA, s-a procedat, în mod nelegal, la stornarea celor două facturi și la reînregistrarea lor în contabilitate.
Prin această manevră nelegală, s-a transferat taxa pe valoare adăugată aferentă celor două facturi precizare mai sus și neacceptate la rambursare și- de asemenea- necontestate, încălcându-se prevederile legale care precizează că, obligația fiscală stabilită de către organele de control înscrisă într-un act administrativ rămâne obligație definitivă atâta timp cât nu a fost contestată.
În conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, înregistrările în contabilitate, trebuie să reflecte realitatea și să se facă pe baza documentelor justificative, adică stornarea TVA deductibilă pe baza unei facturi de stornare, care are înscrisă la rubrica TVA o sumă cu semnul minus, se face prin înregistrare cu semnul minus pe contul TVA deductibil 4426 și nu prin înregistrarea sumei respective cu semnul minus pe cont de cheltuială 635.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, decis următoarele: "Taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA".
Cea de-a doua recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește dispoziția privitoare la cheltuielile de judecată, în sensul de a obliga intimata și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată următoarele:
În fața instanței de fond a solicitat și i-a fost încuviințată efectuarea unei expertize de specialitate pentru a dovedi realitatea celor susținute de aceasta.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei, respectiv onorariul de expert, a fost suportat în întregime de ea-recurenta.
Acțiunea a fost admisă în totalitate, instanța făcând și aplicarea art. 274 Cod procedură civilă în ceea ce privește onorariul avocațial suportat de către ea-recurenta, însă a fost omisă obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate de administrarea probei amintite care cheltuieli au fost însemnate (2.400 lei) precum și cheltuielile cu taxa judiciară de timbru.
În același timp cea de-a doua recurentă - - a depus întâmpinare la dosar privind recursul primei recurente. (fila 17-18).
Prin întâmpinare solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În continuare, arată că, după ce în lipsa unor argumente științifice care să susțină obiecțiunile formulate la expertiză, recurenta a recurs la denigrări la adresa expertului aceeași atitudine se remarcă prin lecturarea recursului, însă de această dată cu privire la instanța de judecată ("aceste rețineri sunt greșite și demonstrează faptul că instanța de fond nu a cunoscut și înțeles deplin dosarul cauzei", "contrar celor reținute de instanța de fond, care nu a făcut să-și însușească, în mod părtinitor").
În acest mod recurenta încearcă să abată atenția de la lipsa probelor care să susțină poziția sa procesuală precum și de la lipsa argumentelor juridice, însă aceasta crede că nu reușește altceva decât a dovedi propria ei condiție limitată.
În fața instanței de fond s-a administrat o expertiză tehnică judiciară, probă științifică, care a furnizat concluzia expertului că recurenta nu a beneficiat de rambursarea TVA deși avea acest drept și că documentele contabile atestă acest drept de rambursare.
Sunt îndeplinite toate condițiile legale de rambursare a soldului sumei negative a TVA iar organele de inspecție DGFP C au procedat în mod nelegal la diminuarea TVA-ului de rambursat cu o diferență de 30.286 lei.
Conform dispozițiilor art. 145 alin 8 lit a din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, orice persoană impozabilă trebuie să justifice acest drept cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin 8 Cod fiscal și care este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA.
Aceste condiții legale sunt pe deplin îndeplinite de către facturile noi emise de către cei doi furnizori pentru a corecta facturile emise inițial, documentele fiscale corectoare cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute în alin 8 al art. 155 Cod fiscal.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - - prin acțiunea promovată în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Cas olicitat să se dispună anularea în totalitate a deciziei nr. 106/21.08.2006 emisă de DGFPS C cu consecința admiterii contestației formulată împotriva obligațiilor fiscale stabilite de inspecția fiscală sub nr. 414/10.05.2006 și anulării în întregime a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecția fiscală amintită respectiv dispunerea în sensul rambursării a sumei de 30.286 reprezentând TVA nerambursat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că nu s-a luat în considerare de către organul fiscal împrejurarea că au fost îndeplinite condițiile legale de rambursare a soldului sumei negative a TVA, cuantumul acesteia fiind dovedit în condițiile art. 155 Cod fiscal fiind de asemenea justificat dreptul de reducere în conformitate cu prevederile art. 145 Cod fiscal.
Prin decizia nr. 106 din 21 august 2006 fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de - - reținându-se că diferența de TVA în sumă totală de 30.286 RON reprezintă în fapt o sumă neacceptată la deducere cu ocazia unui control anterior datorită faptului că documentele fiscale în baza cărora aceasta era înscrisă nu cuprindea toate informațiile prevăzute de art. 155 alin (8) din Legea nr. 571/2003, iar actul administrativ în cuprinsul căruia s-au menționat aceste împrejurări nu a fost contestat în termenul legal.
Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză relevă că documentele prezentate la controlul efectuat au fost de natură a justifica dreptul de deducere a TVA după ce anterior la controlul fiscal aferent anului 2005 s-a reținut că factura fiscală întocmită de - COM SRL O sub nr. -/16.04.2004 nu îndeplinea condițiile pentru deducerea TVA astfel că s-a procedat la stornarea acesteia fiind emisă factura -/8 decembrie 2005, factură apreciată ca fiind corectă din punct de vedere contabil de către expertul desemnat.
Prima instanță a reținut că suma de 30.286 RON pretinsă de reclamantă cu titlu de TVA este îndreptățită să o primească ca agent economic de la bugetul de stat deoarece a fost colectată și virată la acest buget de către furnizorul de echipamente din O și din C iar pe de altă parte reclamanta nu este consumator final și neplătitor de TVA care să nu aibă dreptul de deducere a TVA ci este plătitor astfel că pentru tranzacțiile în speță are drept de deducere a TVA.
De asemenea, în raport de concluziile expertului desemnat în cauză prima instanță a apreciat acțiunea ca întemeiată arătând că reclamanta are dreptul de a-și deduce aceste sume.
Instanța de fond a realizat însă, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, concluziile raportului de expertiză fiind interpretate din această perspectivă în mod eronat.
Astfel, în cuprinsul răspunsului la obiectivele stabilite de către instanță expertul a relevat împrejurarea că înregistrarea în contabilitate a facturilor în baza cărora se pretinde deducerea TVA s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor legale și raportat la această împrejurare suma pretinsă a fost respinsă la rambursare la momentul verificării perioadei aferente momentului când s-a făcut transferul acoperit prin facturile fiscale în discuție.
Raportul de expertiză a relevat într-adevăr că subsecvent s-a procedat la stornarea facturilor fiscale care nu cuprindeau toate elementele în baza cărora se putea pretinde deducerea TVA iar această operațiune a respectat toate standardele de contabilitate însă, prin această operațiune nu s-a născut dreptul contestatoarei de a pretinde deducerea TVA într-o altă perioadă decât cea în care s-a realizat transferul reflectat de facturile în discuție.
Având în vedere că decizia nr. 362/7 decembrie 2005 nu a fost contestată de către reclamantă în termenul prevăzut de lege nu poate fi admisă o procedură în baza căreia să fie golite de conținut concluziile raportului ce nu a fost contestat.
Susținerile reclamantei potrivit cărora sunt îndeplinite toate condițiile legale de rambursare a soldului sumei negative a TVA întrucât au fost emise de către furnizorii arătați facturi noi cuprinzând toate elementele de identificare și că TVA-ul evidențiat în acestea nu a fost luat niciodată în considerare și nu a fost rambursat nu pot fi primite atâta timp cât facturile care ulterior au fost stornate au fost supuse unui control în vederea rambursării TVA și s-a reținut de către organul fiscal că acestea nu îndeplinesc condițiile instituite de art. 155 Cod fiscal, astfel că prin emiterea noilor facturi nu se poate susține că s-a născut o situație nouă în baza căreia să fie analizate acestea în vederea rambursării TVA.
Curtea pentru considerentele reținute anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 coroborat cu art. 304 pct 9 Cod procedură civilă a apreciat ca fiind fondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C reținând că soluția pronunțată de prima instanță a fost rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel că va admite recursul promovat iar ca urmare a rejudecării cauzei apreciind că acțiunea promovată este nefondată pentru considerentele relevate va respinge acțiunea reclamantei - - împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Pârâta nefiind partea care a căzut în pretenții, recursul promovat de reclamanta - - sub aspectul cheltuielilor de judecată datorate la instanța de fond, apare ca nefondat raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1833 din 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Respinge recursul reclamantei - - împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
din instanță
Semnează grefier șef secție
Red./
3 ex./30.01.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
