Contestație act administrativ fiscal. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 122/2009
Ședința publică de la data de 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N- în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TG.N, împotriva sentinței civile nr.98/CF din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N- în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg.N, recurs declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 29 mai 2008 reclamanta DISTRIBUȚIE în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAȘULUI TÂRGU Nas olicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată în cuantum de 6287 lei, actualizată în raport de indicele de inflație.
Cererea a fost timbrată cu 39 lei și timbru judiciar de 3 lei.
În motivarea cererii reclamanta arată că a achiziționat în 2007, din Germania, un autoturism second - hand marca Volkswagen și pentru a-l înmatricula în România a achitat o taxă de 6287 lei conform art. 2141- 2143Cod fiscal. Că la data de 13 februarie 2008 a solicitat restituirea sumei, motivat de faptul că taxa este contrară art. 90 al Tratatului Comunității Europene, iar prin adresa 2604/19 februarie 2008 cererea a fost respinsă.
Reclamanta a contestat refuzul pârâtei iar prin decizia 3/05 mai 2008 pârâta i-a respins contestația.
Pe fondul dreptului reclamanta susține că art. 90 din Tratatul Comunității Europene interzice stabilirea taxelor discriminatorii sau protecționiste care au ca efect limitarea libertății circulației mărfurilor, că prin dispozițiile art. 2141și urm. Cod fiscal se introduce o taxă fiscală care nu este percepută și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, regimul fiscal fiind astfel discriminatoriu în raport de autovehiculele din comunitatea europeană.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 (1) din constituția României, art. 90 alin. 1, 234 din Tratatul Comunității Europene și art. 148 (4) din Constituția.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta solicita respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. l alin.5 din Constituția României privind obligația de a respecta Constituția și legile, iar prin restituirea taxei care este consacrată prin art. 2141Cod fiscal s-ar fi încălcat prevederile legale în vigoare, textul de lege nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Susține de asemenea pârâta că taxa auto nu încălca prevederile Tratatului Comunității Europene deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor, oricare ar fi țara de proveniență, la prima înmatriculare în România că și în situația în care dispoziția legală ar fi contrară Tratatului Comunității Europene prin art. 21 din legea 24/2000 sunt stabilite autoritățile care au inițiativă legislativă și care au dreptul și obligația de a face propuneri de modificare a acelor dispoziții legale contrare dreptului comunitar.
Mai arată pârâta că la 01 iulie 2008 a intrat în vigoare dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 potrivit cărora este supusă restituirii doar eventuala diferență dintre taxa achitată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ și taxa de poluare instituită de acesta, că ar fi nelegală restituirea integrală a taxei achitată de reclamantă.
Prin sentința 98/CF/20 octombrie 2008 instanța a admis acțiunea, a anulat decizia 3/05 mai 3008 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să restituire reclamantei suma de 6.287 lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a cumpărat un autoturism, pentru a cărui primă înmatriculare în România a fost nevoită să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. l din Codul fiscal, în sumă de 6287 lei. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamanta a cerut restituirea sumei iar pârâta a răspuns prin adresă că nu există temei legal de restituire a taxei. Reclamanta a formulat contestație împotriva răspunsului primit, contestație respinsă prin Dispoziția nr.3 din 05.05.2008.
S-a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003, iar cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.214, 214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Că prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România" însă în cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". 1"
Că un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de G nr.50/2008.în acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. a din G nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part. 1 din
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în numele și pentru pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice N, care fără a critica hotărârea recurată, reiterează apărările formulate prin întâmpinarea formulată de pârâtă privitoare la principiul respectării obligatorii Constituției și legilor, la legalitatea taxei și la autoritățile abilitate să propună modificarea legilor interne care contravin dreptului comunitar, la restituirea taxei cu respectarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 adăugând doar că nu există o hotărâre de condamnare a României de către Curtea Europeană de Justiție privind aplicarea în mod discriminatoriu a acestei taxe.
Curtea, verificând sentința recurată în condițiile art. 3041Cod procedură civilă și în limita motivelor de recurs formulate, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În fapt,
La data intrării în vigoare a dispozițiilor art.214 din Codul fiscal în România exista formată o piață a autoturismelor second-hand care erau deja înmatriculate potrivit legii române.
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a cumpărat în 2007 un autoturism second - hand marca Volkswagen. În data de 21.06.2007 reclamanta, pentru a putea înmatricula autoturismul în România, a achitat suma de 6.287 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme.
Considerând că taxa achitată încalcă normele comunitare la 13.02.2008 reclamanta a solicitat restituirea taxei, cerere respinsă de pârâtă împotriva acestui refuz formulând contestați care și aceasta a fost respinsă prin decizia 3/05.05.2008 motivat de faptul că taxa achitată ar fi conformă cu dispozițiile art. 2141Cod fiscal.
În drept;
Prin Legea 343/2006 modificată prin OUG110/2006 s-a modificat Codul fiscal și s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule comerciale la înmatricularea acestora în România. Această taxă de primă înmatriculare este aplicată, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 din Tratatul Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor alte state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Față de reglementarea cuprinsă în art. 90 din Tratat, taxa de primă înmatriculare instituită de legislația internă și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor second - hand din statele care compun Uniunea Europeană și care nu este aplicabilă celor similare din România constituie o măsură discriminatorie care este de natură împiedica libera circulație a mărfurilor.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunității Europene (E) cauzele și (Ungaria) și (Polonia) reținând că taxele de primă înmatriculare, aplicabilă autoturismelor second - hand, instituită de Ungaria și Polonia este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Reținând că aplicarea dispozițiilor naționale privind taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal autoturismelor și autovehiculelor second - hand din țările Uniunii Europene este contrară art. 90 din Tratat, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motivele de recurs formulate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt fondate.
Astfel în ceea ce privește principiul constituțional consacrat prin art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit căruia este obligatorie respectarea legilor și a Constituției, susținerea recurentului este corectă însă nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii recurate.
Astfel, taxa de primă înmatriculare este o obligație de natură fiscală impusă de stat contribuabililor care realizează condițiile prevăzute de dispozițiile legale care reglementează această taxă. Pe de altă parte, prin art. 148 alin 4 din Constituție doar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2). Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 2 din același articol Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. În acest context organele fiscale sunt obligate să execute dispozițiile legii potrivit art. 1 al. 5 din Constituție ele fiind doar reprezentanții statului în raporturile juridice fiscale, restituirea sumelor plătite de contribuabili în temeiul unor acte normative contrare dreptului comunitar realizându-se de la bugetul de stat în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală și nu din bugetul propriu al organului fiscal.
Este adevărat că dispozițiile legale care consacră taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii într-o altă procedură internă sau europeană, însă Constituția consacră prin art. 148 al. 4 obligația judecătorului național de a garanta îndeplinirea obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile art. 148 alin 2. Potrivit acestora din urmă norme constituționale Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare, sunt obligatorii și au, în raport cu legile interne, o aplicare prioritară.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie, în acest context fiind nefondată și critica privitoare încălcarea prevederilor Legii 24/2000
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 27.06.2008 hotărârea recurată pronunțându-se la 09.10.2008.
În cursul soluționării în fond a cauzei a intrat în vigoare OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Trebuie menționat că dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt parte a dreptului intern potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României și aplicabile cu prioritate potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Sub un prim aspect OUG50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 au caracter retroactiv și sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stran și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă.A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N- în numele și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TÂRGU, împotriva sentinței civile nr.98/CF din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă " DISTRIBUȚIE" Târgu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
24 febr. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
