Contestație act administrativ fiscal. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 123/2009
Ședința publică de la data de 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNî mpotriva sentinței civile nr.99/CF din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic care arată delegație de reprezentare din partea recurentei la fila 20 dosar fond, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus prin compartimentul arhivă al instanței: întâmpinare și note scrise din partea intimatului(filele 13 și 15-16 dosar), după care:
Instanța, constată că în cauză s-a promovat recurs de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, recurs declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Totodată, se comunică reprezentantei recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere că intimatul nu a fost consecvent în precizările formulate prin acțiune, în sensul că nu a precizat dacă autoturismul este proprietatea sa personală și nici dacă este nou sau second hand. Consideră că nu au fost încălcate dispozițiile Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană și pune concluzii de admitere a recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrativ fiscale cu numerele 63928 din 24.06.2008 și nr.64714 din 26.06.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice P N și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6000 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a cumpărat în anul 2007 un autoturism marca Skoda, pentru a cărui primă înmatriculare a trebuit să achite bugetului de stat suma de 6.000 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal. Ulterior a solicitat Administrației Finanțelor Publice P N, restituirea taxei, cererea fiind respinsă de pârâtă. împotriva soluției de respingere, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiindu-i de asemenea respinsă. Reclamantul consideră nelegală impunerea fiscală, motiv pentru care solicită restituirea sumei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține legalitatea impunerii fiscale efectuată în temeiul art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, textul de lege fiind în vigoare și nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu. De asemenea, se invocă prevederile OUG nr. 50/2008 care conferă reclamantului dreptul de a cere restituirea diferenței dintre suma plătită și taxa de poluare prevăzută de acest act normativ.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: adresa cu nr.63928 din 24.06.2008, decizia cu nr.64714 din 26.06.2008 precum și confirmarea de către Administrația Finanțelor Publice PNp rivind încasarea sumei de 5752, 04 lei cu chitanța seria - nr.- reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Prin sentința civilă nr. 99/CF din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N și în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 64714 din 26 iunie 2008 emisă de pârâtă.
A fost respinsă cererea de anulare a actului cu nr. 63928 din 24 iunie 2008.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5752,04 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare actualizată în raport cu indicele de inflație de la data plății până la data restituirii efective.
Instanța reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a cumpărat un autoturism marca Skoda, pentru a cărui primă înmatriculare în România a fost nevoit să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Codul fiscal, în sumă de 5752,04 lei (și nu de 6000 lei cum susține reclamantul).
Cererea reclamantului de restituire a sumei este întemeiată în parte, în limita sumei de 5752,04 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație de la data plății și până la data restituirii pentru următoarele considerente:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.214,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct dispozițiile dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit căruia "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.214 - 214 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.214 - 214 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008.In acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part. 1 din
Împotriva sentinței 99/20 octombrie 2008 declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNc riticând-o sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional.
Se mai arată că dispozitiile care reglementează taxa de înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea se face în condițiile art. 117 Cod procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003.
Solicită recurenta a se face aplicarea OUG 50/2008 în vigoare la data de 01 iulie 2008. Totodată se arată că obligarea la plata taxei actualizate cu indicele de inflație este greșită, recurenta neavând nici o culpă atâta vreme cât actul normativ nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurenți, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru considerentele următoare:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Skoda pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 5752,04 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 27 iunie 2008 în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului materiale - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal, iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a intrat în vigoare OUG 50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, la data investirii instanței de fond acest act normativ nu era în vigoare și astfel nu se poate invoca nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de o lege care nu era în vigoare la data investirii chiar dacă până la soluționarea cauzei această lege a intrat în vigoare.
În al doilea rând acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
În al treilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Pentru cele ce preced, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pîmpotriva sentinței civile nr.99/CF din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,13 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
03 martie 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
