Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1225/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20-120-2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1225
Ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 512/2008 în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentant pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta reclamantului intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată depune în dovedire chitanța nr. 93 din 12.11.2008 în sumă de 800 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 iunie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrativ fiscale emis de pârâtă, cu nr. 11567/20.05.2008, precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de 3669 lei, achitată la Trezoreria A, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data restituirii.
Prin sentința civilă nr. 512 din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul -, s-a admis acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
A anuleat actul administrativ fiscal nr. 11567/20.05.2008, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, emis de pârâtă.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3669 lei ce reprezintă taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă de la data plății sumei și până la restituirea efectivă, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că în cursul anului 2008 achiziționat un autoturism second-hand din Franța, marca Peugeot 407, an fabricație 2004, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 3669 lei achitată în data de 31.03.2008, cu chitanța nr. nr. -, reprezentând taxă specială pentru autoturisme în temeiul art. 2141și 2143Cod fiscal. Consideră că taxa percepută este nelegală fiind contrară dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene CE întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin această taxă, afirmă reclamantul, este încălcat principiul nediscriminării între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
Reclamantul arată că prin cererea formulată la data de 22.04.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice restituirea taxei, cererea sa fiind respinsă prin adresa nr. 11567/20.05.2008, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru restituire.
Se susține de către reclamant că în mod greșit organul fiscal a apreciat că adresa emisă nu reprezintă un act administrativ fiscal întrucât conținutul acesteia reprezintă o manifestare de voință a organului fiscal a autorității fiscale care nu s-a pronunțat asupra cererii formulate motiv pentru care devin incidente și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit.h din Legea 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii parțial ca netemeinică și nelegală și parțial ca fiind fără obiect.
. În motivare arată că începând cu data de 1 07 2007 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 cu Norme metodologice de aplicare din 24 06 2008.
Conform dispozițiilor art. 11 din ordonanță, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioadă 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență.
Consideră reclamanta că restituirea unei părți din taxa achitată se face doar în baza unei cereri depusă, însoțită de actele prevăzute în norme și organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedură fiscală, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată. Din acest punct de vedere, apreciază pârâta că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect existând o procedură de restituire de care aceasta poate să uzeze.
Mai arată cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, din expunerea de motive a ordonanței, rezultă că în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel că diferența de taxă achitată de reclamant este legală și în conformitate cu normele comunitare ea neputând fi restituită nici la cerere nici în alt mod.
Instanța reține că reclamantul a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 3669 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța nr. nr.-.
Cererea de restituire a taxei a fost respinsă de pârâta A, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Referitor la susținerea pârâtei privind incidența în cauză a OUG nr 50/2008 cu începere de la 1 iulie 2008, instanța va înlătura ca neîntemeiată argumentația formulată de pârâtă apreciind că dispozițiile art 11 din OG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile situației juridice din litigiul dedus judecății.
Dispozițiile art 2141- 2143Cod fiscal au fost abrogate de la data de 1 iulie 2008, iar taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către pârâtă în temeiul art 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Instanța va da astfel eficiență prevederilor constituționale consacrate în art 15 alin. 2 din Constituția României privind principiul neretroactivității legii, reținând astfel că noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior.
Prin urmare nici reclamantul care și-a înmatriculat autoturismul în această perioadă, achitând taxa specială corespunzătoare reglementărilor în vigoare nu poate fi obligat să achite o altă taxă în temeiul noii reglementări, care așa cum dispune în art. 14 aceasta va putea fi aplicată autoturismelor introduse în țară ulterior datei de 01. iulie 2008 tocmai pentru că aceasta nu poate retroactiva.
Instanța va reține și faptul că aplicarea dispoz. art. 11 din OUG nr 50/2008 cade în competența exclusivă a organelor fiscale singurele care pot calcula și restitui diferențele dintre vechea taxă și noua taxă instituită prin OUG nr. 50/2008, achitate de contribuabil.
Întrucât taxa specială ce face obiectul acțiunii a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, instanța reține că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Reclamantul este îndreptățită la restituirea integrală a taxei încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Instanța apreciază că, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Cu privire la faptul că adresa Administrației Finanțelor Publice L nu ar fi act administrativ în sensul Legii 554/2004 sau administrativ fiscal în sensul OG 92/2003, instanța unește această excepție cu fondul cauzei, natura juridică a actului contestat determinând motivul promovării acțiunii și deci, admiterii sau respingerii pe fond a acesteia.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Invocând jurisprudența Curții de justiție Europene, instanța reține că prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Tribunalul constată că acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal întemeiată pe art. 214 (3) și art. 117 Cod procedură fiscală, întrucât suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art. 2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată în formă electronică, în mod public fiind irelevant aspectul că această plată a fost făcută voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumpărat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționată de plata acestei taxe.
În consecință, adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice A constituie un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală întrucât este emis de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale respectiv obligația de plată a taxei, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ fiind acte administrative în sensul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit.c din Legea 554/2004.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state, instanța constată o diferență de tratament, cea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90(1) din Tratatul CEE. Aceste dispoziții care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioară a României, se opun taxei speciale pentru primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitară de bază fiind încălcat prin aplicarea reglementărilor dreptului național instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, fiind încadrată ilegal în condițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, se impune obligarea pârâtei la restituirea aceste taxe.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța constată că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantului, în sensul că va obliga pârâta să dispună anularea actului administrativ fiscal emis de pârâtă și restituirea sumei de 3669 lei, actualizată, cu dobânda legală aferentă de la data plății sumei, până la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A în reprezentarea pârâtei L, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar în consecință, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronmunțată instanța de fond în mod greșit a obligat "pârâta să achite reclamantului suma de 3.669 lei", făcând o aplicare greșită a legii, potrivit dispozițiilor art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
Art. 304 "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate-
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii-".
Astfe3l, prima instanță în mod eronat reține în considerentele sentinței, nesocotind în totalitate apărărăile din întâmpinare, că "esențialul pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilort. 148 aliniatul 2 din Constituția României care statuează că prevede3rile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne", în condițiile în care a arătat în întâmpinare că U8. nr. 50/2008 pentru instituirea txi pe poluare pentru autovehiule prezintă în epunerea e motive"În scopul asigurării protecției mediului părin realizarea unort programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentgru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale sitguației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 aliniatul 4 din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență,-"
Prin urmare, numai sunt în situația unui regim discreționar instituit prin acte normative interne față de cele ale Uniunii Europene, din această expunere de motive rezultă că adoptarea nr.OUG 50/2008 a avut, printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.
Așadar instanța prin sentința pronunțată ignoră și încalcă în același timp normele comunitare, această taxă existând în mod egal și în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța etc.) ceea ce echivalează cu o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, respectiv art. 1 aliniatul 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care stabilește:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prezentele dispoziții nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.".
Întreaga practică jurisprudențială comunitară este în acest sens. Existența taxei de poluare și în alte state comunitare de tradiție, din care a exemplificat mai înainte (în unele, în cuantum cel puțin dublu față de România) indicând fără dubiu, legalitatea și mai ale, necesitatea existenței acesteia pentru un stat membru
Îndeplinind aceste condiții, este evident că diferența de taxă achitată de reclamant este temeinică și legală.
De asemenea, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra apărărilor acesteia cu privire la dreptul reclamantului de a solicita restituirea unei părți a taxei, motiv pentru care a considerat acțiunea ca lipsită de obiect potrivit dispozițiilor artt. 11 din OP. nr. 50/2008 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituire pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare prezentei ordonanțe de urgență".
Reclamantul având posibilitatea de a proceda în conformitate cu Normele Metodologice la care face referire nr.OUG 50/2008, cap. VI litera A aliniatul 1 - 17:
"VI Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite.
Restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule.
(1) Atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, potrivit prevederilor art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
(2) Sumele prevăzute la aliniatul 1 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevăzut la punctul 3 aliniatul 1 Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 3.
La cererea de restituire se anexează, în original sau în copie, documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv chitanța fiscală/ordinul de plată și extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plății acesteia, precum și copia Cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare cu prezentarea în original a acestora.
În cazul autovehiculelor care fac obiectul contractelor de leasing, la cererea de restituire se anexează, în copii conform cu originalul pe baza declarației proprii, documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, precum și a Cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare.
Cererea de restituire, însoțită de documentele prevăzute la aliniatul 4 se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
După primirea cererii de restituire, organul fiscal competent verifică datele din evidența analitică pe plătitori, sub aspectul existenței unor obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, Precum și operațiunea de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în sensul virării sumei în cauză la bugetul de stat, solicitând în scris unității trezoreriei statului confirmarea plății.
În situația în care, urmare verificărilor, se confirmă virarea sumei în cauză la bugetul de stat, iar organul fiscal competent constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului, suma solicitată se restituie numai după efectuarea compensării acestor obligații fiscale restante, în conformitate cu prevederile art. 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. În acest scop se întocmește, în 3 exemplare, Nota privind compensarea obligațiilor fiscale - - cod 14.13.41.99, în conformitate cu prevederile legale.
Rezultă așadar, faptul că pentru a obține restituire unei părți din taxa plătită pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire, reclamantul trebuie doar să depună o cerere însoțită de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile pr.fiscală, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată, aceasta, bineînțeles, dacă există diferențe de restituit între vechea taxă reglementată de fiscal și ce de poluare introdusă de nr.OUG 50/2008.
Din acest punct de vedere pentru această parte din sumă, acțiunea reclamantului este fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primi suma ce i se cuvine pentru care consideră sentința lipsită de temei legal.
Referitor la acordarea dobânzilor, acestea puteau fi solicitate cel mult de la data înregistrării acțiunii.
În acest sens învederează instanței de recurs, prevederile art. 1088 din codul civil:
"Nu sunt debite decât din ziua cererii de judecată afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Mai mult, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu își găsesc aplicabilitatea.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar în consecință, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
La dosar s-a depus de către reclamantul intimat, note de ședință, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare se arată că referitor la punctul 1 din recursul pârâtei, unde se invocă prevederile nr.OUG 50/2008, în mod respectuos, respingerea susținerilor pârâtei deoarece sunt netemeinice și nelegale.
Solicită să se constate că nr.OUG 50/2008 nu era în vigoare nici la data nașterii raportului juridic și nici la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă iar pe cale de consecință rezultă că nu se aplică prezentei cauzei și orice referire la este nelegală.
La momentul achitării taxei de primă înmatriculare, la momentul formulării cererii de restituire și a recursului grațios și la momentul sesizării instanței de judecată nr.OUG 50/2008 nu era în vigoare. Acest act normativ a intrat în vigoare doar în data de 01.07.2008.
Prezenta cauză va fi guvernată până la soluționarea irevocabilă, de legislația în vigoare la data sesizării instanței de judecată.
Referitor la punctul 2 din recursul pârâtei, unde se invocă prevederile art. 1088 din Codul civil, solicită respingerea ca netemeinică și nelegală.
Solicită să se constate că prezenta cauză nu este un litigiu civil ci unul de contencios fiscal, fiind incidente prevederile Codului fiscal și de procedură fiscală. Art. 124 din Codul d e procedură fiscală care prevede expres că:
"(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 aliniatul 2 sau la art. 70 după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Pe cale de consecință consideră că are dreptul la plata dobânzilor din ziua plății taxei și până la data restituirii efective.
Recursul este neîntemeiat.
Procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr.343/2006, lege ulterior modificată prin nr.OUG110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă prin recursul de față, Curtea constată că noua taxă instituită de este OUG stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr.50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea va respinge și motivele privind greșita acordare a dobânzilor, pentru că în speță tribunalul a aplicat corect dispozițiile art.1088 Cod civil și a înlăturat aplicabilitatea noilor reglementări ale nr.OUG50/2008.
Totodată, nu se justifică reducerea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, suma de 800 lei nefiind "nepotrivit de mare" față de volumul activității prestate.
În baza celor susredate, recursul declarat în numele Administrației Finanțelor Publice L se va respinge ca neîntemeiat, conform dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, iar recursul declarat în nume propriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice A va fi respins ca făcut de o persoană fără calitate de parte în cauză.
În temeiul art.274 aliniat 1 Cod procedură civilă, la cererea intimatei, recurentele îi vor plăti cheltuieli de judecată din recurs, în sumă de 1.190 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A împotriva sentinței civile nr. 512/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./12.12.2008
Tehnopdact / 2 ex./16.12.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
