Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1228/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 11-09-2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1228
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă și pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 630/CA/23.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanta recurentă reprezentantei pârâtei recurente.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de aceasta și respingerea recursului formulat de T, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de și admiterea recursului formulat de aceasta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 630/23.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei T sau respins excepțiile invocate de pârâta, T cu privire la prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta fiind obligată pârâta T să restituie acesteia suma de 5725 lei cu dobânzi legale începând cu data plății și pînă la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. -/25.02.2008.
S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâta T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 08.05.2008, reclamantul - a chemat în judecată, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, solicitând instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme cu chitanța seria - nr. - din data de 25.02.2008 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - TREZORERIA, restituirea sumei de 5.725 lei, plătite cu titlu de taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele la prima înmatriculare, și plata de dobânzi la suma susmenționată începând cu data de 25.02.2008, u cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel cu numărul de identificare -, iar conform nr.OUG 195/2002, pentru utilizarea acestuia pe teritoriul României, autoturismul trebuie înmatriculat. Pentru a finaliza procedura înmatriculării, a fost obligată să plătesc taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2141din Codul Fiscal, astfel că a plătit respectiva taxă, în cuantum de 5.725 lei cu chitanța seria - nr. - din 25.02.2008 eliberată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - TREZORERIA.
Deoarece această taxă este lipsită de temei legal a formulat contestație conform art. 205.fisc, expediată către DGFP T - T la data de 17.03.2008, însă nu a primit răspuns la această contestație până la data formulării acțiunii.
Reclamanta a învederat că "Taxa de primă înmatriculare" este lipsită de temei legal. Actul normativ care prevede obligația de plată a acestei taxe, respectiv Codul Fiscal - art. 2141și urm. intră în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform art. 148 al. 4 din Constituție, Guvernul se numără printre autoritățile obligate să asigure punerea în aplicare a dreptului comunitar, atunci când acesta prevalează asupra dispozițiilor interne contrare. În consecință, organele fiscale nu trebuiau să aplice prevederile art. 2141și următoarele Cod fiscal ci art. 90 din Tratatul CE, normă cu superior care nu poate fi încălcată de către Codul Fiscal intern. Regimul instituit de către articolul din Codul Fiscal amintit mai sus dă naștere unei discriminări între produsele importate dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele similare aflate deja pe piața națională. Este ușor de remarcat această discriminare. Așadar, dacă o persoană română achiziționează de la o altă persoană română un autoturism fabricat în anul 2003, care a fost înmatriculat deja de către vechiul proprietar, nu va trebui să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. În schimb dacă aceeași persoană achiziționează respectivul autoturism de la o persoană aparținând spațiului comunitar, aceasta ar trebui să plătească așa-numita taxă de primă înmatriculare, discriminarea este evidentă.
S-a arătat că în speță taxa de primă înmatriculare este percepută asupra automobilelor second-hand provenind din alte state membre, dar nu este percepută asupra automobilelor din România. După cum s-a arătat, discriminarea este evidentă. Astfel, prevederile art. 2141și urm. fisc. încalcă prevederile art. 90 CE, fapt pentru care cele dintâi își pierd aplicabilitatea, iar art. 90 CE devine aplicabil, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României. Jurisprudența Curții de Justiție Europeană în materie este împotriva adoptării de către statele Uniunii Europene a unor astfel de măsuri discriminatorii. Chemată să se pronunțe recent asupra compatibilității cu dreptul comunitar a unor măsuri similare cu "taxa de primă înmatriculare" adoptate în Ungaria și Polonia, Curtea de Justiție Europeană de la Luxembourg a confirmat incompatibilitatea acestora în câteva decizii recente (hotărârea din 5 octombrie 2006 în cauzele conexate C-290/2005 și C-333/2005 și; Hotărârea din 18 ianuarie 2007 în cauza C-313/2005 ). în această din urmă hotărâre, Curtea a reafirmat că "un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE dacă este organizat de așa manieră încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie taxate mai consistent decât produsele naționale similare, astfel încât să fie exclus orice efect discriminatoriu ". n acest context Curtea a decis că: "primul paragraf al art.90 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând instituirea unei accize, atâta timp cât valoarea accizei percepute autoturismelor second-hand mai vechi de doi ani, achiziționate dintr-un alt stat membru decât cel care a introdus acciza, excede valoarea reziduală a aceleiași accize încorporate în prețul de achiziție al autoturismelor similare deja înregistrate în statul membru care a instituit acciza". În cazul României situația este și mai evidentă decât cea prezentată anterior. În concluzie, art. 2141și următoarele fiscal încalcă art. 90 din Tratatul CE, conflict tranșat prin aplicabilitatea acestuia din urmă, și nu a normelor interne; organele fiscale sunt ținute de prevederile art. 90 din Tratatul CE, pe care trebuie să îl aplice; actul care stabilește în sarcina mea obligația de plăti "taxă de primă înmatriculare" este ilegal.
Pentru aceste motive, s-a solicitat anularea actului administrativ fiscal în baza căruia reclamanta a plătit taxa specială pentru autoturisme cu chitanța seria - nr. - din data de 25.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T - Trezorerie și restituirea sumei de 5.725 lei, precum și plata de dobânzi la suma susmenționată începând cu data de 25.02.2008.
n drept, s-au invocat prevederile art. l, 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 218.pr.fiscală precum și cele ale art. 90 din Tratatul CE raportate la art. 148 din Constituția României.
La data de 22.05.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, calitate procesuala având doar emitentul actului atacat, adică În subsidiar, s-a solicitat suspendarea acțiunii, până la intrarea în vigoare a nr.OG 50/2008, prin care s-ar introduce metodologia de contestare a taxei și noile criterii de calcul ale acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat și respingerea capătului de cerere privind restituirea dobânzii legale ca neîntemeiat.
În apărare, pârâta a învederat că solicită, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, calitate procesuala având doar emitentul actului atacat, adică PTp oate fi obligata eventual sa răspundă reclamantei la contestația acesteia în cazul în care aceasta ar solicita prin acțiune acest lucru, dar în nici un caz la restituirea taxei de prima înmatriculare.
În subsidiar, s-a solicitat suspendarea prezentei cauze pana la apariția normelor de aplicare a nr.OUG 50/2008 prin care urmează a se introduce metodologia de contestare a taxei și noile criterii de calcul ale aceștia. S-a formulat cererea de suspendare raportat la faptul ca la data de 01.07.2008 urmează să intre în vigoare ordonanța de urgenta nr. 50/2008 inițiata de Guvernul României prin care taxa de prima înmatriculare prevăzuta de art. 2141- 2413din Codul d e Procedura Fiscala, ar fi calculata în funcție de gradul de poluare al autoturismului și nu în funcție de vechime cum se face în prezent. Prin acest act normativ se are în vedere reașezarea coeficientului de reducere a taxei și pe de alta parte acesta răspunde criticilor CE. respectiv ca nivelul taxei pentru mașinile second-hand este ridicat față de valoarea lor reziduală. Astfel în speța nu este o măsura noua ci prin ordonanța de urgenta și respectiv prin normele metodologice ce vor fi date în aplicarea acesteia, se da o noua interpretare a situației actuale, Guvernul răspunzând cu un nou argument și nu cu o măsura diferită. Ca atare, în cazul în care rezultatul grilei privind noua impozitare este mai mic decât taxa achitată, reclamanta a beneficiat eventual de o reducere și restituirea diferenței, dar în nici un caz de exonerarea de la plată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel s-a arătat că aceasta taxa este prevăzuta de art. 2141- 2141din Codul Fiscal, coroborate cu prevederile nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:" Nivelul taxei speciale: Art. 2141- (1) "Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap. [.] (5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia." S-au mai invocat dispozițiile NM pct. 311, art. 2142din Codul Fiscal, NM pct. ul 312.
Pârâta a mai arătat că dat fiind faptul ca taxa de prima înmatriculare a fost achitată în temeiul unui act normativ încă în vigoare, acțiunea este nefondată.
S-a învederat că în ceea ce privește obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, aceasta cerere este nefondată, raportat la faptul ca nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, este aplicabilă doar în cazul convențiilor și a reiaților comerciale, obligații care nu se regăsesc în sfera dreptului fiscal.
În drept pârâta a învederat prevederile art. 115 și următoarele din Codul d e Procedura Civila, art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct 311și 312din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nr.OUG 50/2008.
La data de 30.05.2008, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Tot pe cale de excepție, s-a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată privind restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 5.725 lei, achitata cu chitanța seria - nr. - /25.02.2008 emisa de T; respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, începând cu data plații 25.02.2008, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În apărare, pârâta Taî nvederat că raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, în speța cauza este de contencios administrativ fiscal reglementata de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, și nu de contencios administrativ general reglementata de Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege speciala în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie lege generală în materia contenciosului general, și cu care nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii. Or, legea speciala derogă de la legea generală, situație în care dacă nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Codul d e procedura fiscala - lege specială în materie, se aplica cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 - lege generala în materie.
Pârâta a mai arătat că pe cale de excepție, solicită instanței să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Pârâta a arătat că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, așa cum dispun în mod derogatoriu dispozițiile art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală. Având în vedere faptul ca reclamanta a făcut dovada ca a formulat o contestație prealabila, în condițiile Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa speciala de înmatriculare auto cu chitanța seria - nr. -/25.02.2008 emisa de T și restituirea sumei de 5.735 lei, rezulta ca formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematura, datorita faptului ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate. n acest sens, potrivit practicii constante a Bs oluția care se impune ar fi admiterea acțiunii cu obligarea organelor fiscale de a finaliza procedura prealabilă prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației prealabile.
Pârâta a mai solicitat, tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea
capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală. Deși nici cererea inițiala de restituire, nici contestația prealabilă și acțiunea în contencios administrativ nu sunt întemeiate de către reclamant pe dispozițiile art. 117 din pr.fiscală, doar acest temei de drept poate sta la baza cererilor privind restituirea la cererea debitorului a sumelor plătite la bugetul statului. Astfel pârâta a învederat că motivele de drept invocate în cele trei cereri sunt contrare acestui temei de drept indicat, respectiv dispozițiilor art. 117 din pr.fiscală. Astfel, în fapt reclamanta nu își motivează cererea de restituire a taxei pe existenta vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art. 117 din pr.fiscală, ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de prima înmatriculare, respectiv dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, susținând ca aceasta taxă ar fi lipsita de temei legal. S-a subliniat că în speța cererea reclamantei nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 117 alin. 1 din pr. fiscală, drept pentru care cererea reclamantei este inadmisibilă sub aspectul inexistentei vreunui caz legal de restituire a sumei solicitate de la bugetul de stat.
Pârâta a solicita, în subsidiar respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată. Astfel, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata având în vedere ca reclamantul datorează în mod legal taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) în cuantumul indicat. Plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) s-a făcut în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571 /2003. astfel raportat la aceste dispoziții legale, trebuie reținut că autovehiculul importat s-a înmatriculat pentru prima în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa specială a fost achitata de către persoana fizica care a înmatriculat autovehiculul; autovehiculul în cauza nu intră în categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică. Ca urmare, rezultă în mod evident ca autovehiculul în cauza este supus aplicării și plații taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare), prevăzuta de Codul fiscal. Referitor la susținerile reclamantului, privind o pretinsa contradicție intre dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, situație în care art. 90 din Tratatul CE devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, ispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. n lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe și sa stabilească nivelurile acestora. Astfel, art. 90 din Tratatul CE. reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscală sau vamală care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezulta în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. s-a citat: "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare ", norma indicata se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Trebuie reținut astfel că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România. Indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv se aplica și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc.) precum și, cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României. Or, este binecunoscut ca aceasta taxă este achitata inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării și fabricate în România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme și autovehicule sa se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografica sau naționala a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din tratatul, nefiind vorba despre o măsura protecționistă sau de discriminare negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pârâta a învederat că trebuie reținut corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzuta de art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de taxa speciala de prima înmatriculare în România, iar nu taxa speciala pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa speciala de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului R nefiind de a institui o astfel de taxa pentru fiecare reînmatriculare în România. Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoana română achiziționează un autoturism care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește acesta taxa specială întrucât pe de o parte, în acest caz nu mai avem de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului, sau cel mult cu o reînmatriculare, iar pe de alta parte, dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal nu retroactivează până la data primei înmatriculări în România a autovehiculului, și nici nu se aplica pentru toate cazurile de reînmatriculare survenite ulterior, după data intrării în vigoare a normei legale care instituie aceasta taxa, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
S-a subliniat că nici chiar Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculării a autoturismelor în România, ci doar a modului de determinare a taxei. Astfel principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Așadar 16 state membre ale Uniunii Europene practica în prezent o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor
Pârâta a mai solicitat ca instanța de judecată să respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, începând cu data plații 25.02.2008 ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. În conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9 /2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii. Or, în speța, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzuta de pr.fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 așa cum în mod nelegal a solicitat reclamantul, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală.
De asemenea dobânda prevăzuta de art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală se datorează doar începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2) sau la art. 70 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, iar nu începând cu data de 01.01.2008, așa cum în mod eronat neîntemeiat și nelegal a solicitat contestatoarea. Ca urmare, reclamanta nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din pr.fiscală, începând cu data de 13.04.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din pr.fiscală, calculat începând cu data de 17.03.2008,data comunicării la. Tac ererii inițiale de restituire a sumei achitate.
La data de 18.07.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei precizare, prin care a învederat că în procedura prealabilă, competența de soluționare a contestației formulată de petentă a fost declinată către T, astfel cum reiese din adresa Biroului de soluționare contestații nr. 19097/15.07.2008, rezultând că DGFP T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP T, excepție invocată de către această pârâtă, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va respinge acțiunea reclamantei față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât calitate procesuala în cauză are doar emitentul actului atacat, adică pârâta PTp oate fi obligată eventual sa răspundă reclamantei la contestația acesteia în cazul în care aceasta ar fi solicita prin acțiune acest lucru, dar în nici un caz la restituirea taxei de prima înmatriculare.
Pe de altă parte, este necontestat faptul că taxa respectivă a fost plătită de către reclamantă la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T această instituție având, astfel, competența legală de a încasa și calcula această taxă.
Analizând excepția prematurității acțiunii, excepție invocată de pârâta T pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/20004, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de un refuz al autorității pârâte, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr. fiscală, excepție invocată de către pârâta T, instanța o va respinge ca nefondată, întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța observă, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantei de restituire a acestei taxe, solicitate adresată pârâtelor, prin înscrisul existent la filele 12-14 din dosar a rămas fără rezultat.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamantă sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamantă.
Instanța constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În principal, pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.052 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
De asemenea a declarat recurs și reclamanta solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei T și admiterea în contradictoriu cu ambele pârâte.
În motive se arată în esență, că în raport cu faptul că s-a contestat actul administrativ fiscal ce a obligat la plata taxei auto și prin aplicarea art. 209.pr.fiscală, această pârâtă avea obligația să soluționeze contestația în termenul prevăzut de art. 70 ceea ce ar fi determinat inexistența prezentului litigiu fiind o culpă exclusivă a pârâtei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/19.10.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 6.052 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul Opel, model Astra, an de fabricație 2000, iar ulterior, la data de 14.12.2007, reclamantul a înregistrat sub nr.-, cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare, prin adresa nr.-/18.12.2007.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În ce privește recursul reclamantei care s-a limitat doar la modul de soluționare de către tribunal a excepției de lipsă calitate procesuală activă, se apreciază că soluția adoptată este legală în condițiile în care obiectul acțiunii reclamantei se referea la anularea exclusivă a unui act fiscal emis de cealaltă pârâtă T dar și la obligarea aceleiași părți la restituirea sumei achitate, raport juridic în cadrul căruia T nu are calitate în condițiile în care nu s-a solicitat și obligarea sa la emiterea deciziei ca urmare a contestației formulată de reclamantă.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta T împotriva sentinței civile nr. 630/CA/23 7.2008
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Ț/27.11.2008
Tehnodact /27.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
