Contestație act administrativ fiscal. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 125/CA/2009 -
Ședința publică
din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - Președinte secție
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotrivaSentinței nr.485/CA/2008 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea,- A, județul S M, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.485/CA/19.11.2008 Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 10.484,23 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal, cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei.
A respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal, chitanță pentru încasare impozite, taxe și contribuții.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism folosit, înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanței fiscale depusă la dosar, reclamantul a achitat taxa specială prevăzută de codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul formulat, organul fiscal comunică reclamantului faptul că nu poate da curs favorabil cererii acestuia, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acesteia de către organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117 Cod proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în cauză, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administrația finanțelor publice a unității administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, dar este de necontestat și faptul că aceste administrații ale finanțelor publice sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii, taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal.
În condițiile în care, prin acțiunea introductivă se solicită și anularea chitanței fiscale emisă de această pârâtă, aceasta nu numai că s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, dar a și emis acte administrative prin care a refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea o astfel de competență și, în condițiile în care în cauză a fost citat și organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP S M, instanța a apreciat că acest organ al autorității publice are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc civ. urmează să respingă excepția invocată de pârâtă în acest sens.
Însă, în ce privește " actul administrativ" a cărei anulare o solicită reclamantul prin cererea introductivă, instanța constată că, în realitate acesta este chitanța liberatorie emisă de pârâtă prin care se atestă încasarea taxei speciale.
Întrucât acest înscris nu reprezintă o manifestare unilaterală de voință din partea autorității publice, ci din punct de vederea la naturii sale juridice, este doar un înscris constatator al unui fapt juridic, "plata prețului", instanța a apreciat că acesta nu poate fi anulat pe calea acțiunii în contencios administrativ motiv pentru care s-a apreciat că acest capăt de cerere din acțiunea introductivă este nefondat și urmează a fi respins.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
La data nașterii raportului juridic de drept fiscal între reclamant și Statul Român prin reprezentanții săi legal în această materie, organele fiscale, erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În consecință, în temeiul art. 1,2,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 137.proc.civ. și a textelor de lege anterior amintite, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SMi nvocată de DGFP S M, să admită în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, să oblige pârâta la restituirea taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei, să respingă capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale pentru încasare impozite, taxe, contribuții și să-i acorde cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 274.proc.civ, reprezentând taxe judiciare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestei căi de atac, admiterea excepției insuficientei timbrări a acțiunii și anularea acesteia ca insuficient timbrată, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Publice a Municipiului S M, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii în contencios administrativ, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său pârâta arată că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei achitând doar o taxă de 4 lei.
Cu privire la necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, recurenta că, chitanța eliberată de către pârâtă nu este un act administrativ fiscal, ci un simplu înscris care atestă încasarea taxei de la intimatul reclamant. Recurenta consideră că actul administrativ pretins vătămător de reclamant este actul administrativ cu caracter normativ și anume art.214 ind.1 Cod Fiscal, și în această situație competența de soluționare ar reveni altei instanțe, potrivit art.9 și 10 din Legea nr.554/2004.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S M, se arată că potrivit art. 2 din HG nr. 495/2007 aceasta nu are personalitate juridică, aflându-se în subordinea sa.
Pe fondul cauzei, învederează faptul că prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, prevederile acestui text introducând o limitare a drepturilor statelor membre de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele similare interne.
Recurenta mai arată că organul competent să se pronunțe asupra constituționalității unui act normativ este Curtea Constituțională, iar asupra încălcării legislației comunitare de către legislația internă se pronunță Curtea Europeană de Justiție.
Recurenta mai arată că prin OUG nr.50/2008 a fot instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 și prin care se dispune numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
În ce privește acordarea dobânzilor la cererea contribuabililor pentru sumele cuvenite a fi restituite de la bugetul general consolidat al statului, în condițiile reglementate de art. 124 din OG nr. 92/2003, din ziua plății, recurenta apreciază că acordarea acestora din ziua plății contravine prevederilor art. 124 din OUG nr. 92/2003 coroborate cu prevederile art. 112 (2) din aceeași ordonanță și cu ale Ordinului nr.1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin obligarea pârâtei la plata dobânzii prevăzută de Codul d e procedură fiscală, deoarece reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale conform dispozițiilor art.1084 Cod civil.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041și 306 Cod procedură civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Excepția insuficientei timbrări a acțiunii este neîntemeiată deoarece prin cele două chitanțe depuse la dosar de către reclamant (fila 3 și fila 20) s-a făcut dovada achitării în totalitate a taxei judiciare de timbru în sumă de 39 lei.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare este de asemenea neîntemeiată deoarece obiectul acțiunii formulată de reclamantul îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea referitoare la un drept, respectiv refuzul pârâtei de a-i restitui taxa de primă înmatriculare încasată în mod nelegal, situație în care în temeiul art. 10 al.1 teza I și art. 2 alin.2 din Legea nr.554/2004, competența în primă instanță în soluționarea acțiunii aparține tribunalului.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S M, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta, în calitate de organ emitent al actelor administrative fiscale contestate, poate sta în proces în calitate de pârâtă alături de organul ierarhic superior cu personalitate juridică - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SM.
Referitor la fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că taxa din litigiu este contrară prevederilor comunitare, încălcându-se prevederile art.90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamantul intimat și care a fost înmatriculat în comunitatea europeană, s-a perceput în România o taxă de înmatriculare care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art. 214 indd.1 și 214 ind. 3 din Codul Fiscal sunt discriminatorii, astfel că prin aplicarea acestora se încalcă dispozițiile art. 90 alin.1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE.
În cauza C 224/1994 prin Hotărârea din 29.04.1999 și în cauza 118/2000, Curtea de Justiție a Comunității Europene a reținut obligația ce revine tuturor organelor administrației, inclusiv autorităților descentralizate, de a aplica dispozițiile dreptului comunitar, înlăturând de la aplicare prevederile naționale incompatibile cu reglementările comunitare.
Motivul de recurs privind incidența în speță a prevederilor OUG nr.50/2008 este neîntemeiat, actul normativ respectiv nefiind în vigoare la data plății taxei.
Nici motivul de recurs privind greșita acordare a dobânzilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală din ziua plății taxei nu este întemeiat și nu poate atrage modificarea sentinței câtă vreme recurenta nu indică ziua din care urmau să fie acordate dobânzile și nu a depus nici un act doveditor în acest sens.
Prima instanță nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin obligarea pârâtei la plata dobânzii prevăzută de Codul d e procedură fiscală deoarece prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâteila plata dobânzii legale,ori întrucât acțiunea formulată de reclamant este o acțiune în contencios administrativ și în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală, dobânda legală solicitată de reclamant este dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, astfel cum a dispus și prima instanță.
Față de toate aceste considerente, instanța în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîn reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotrivaSentinței nr.485/CA/2008 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea,- A, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 11 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
red.dec. S - 18.03.2009
Jud.fond
Tehnored.19.03.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
