Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1341
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 602/CA/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate depune delegație și întâmpinare pe care o comunică și reprezentantei reclamantei recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care în mod greșit a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Reprezentantul pârâtei intimare solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamantul - SRL a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA FISCALĂ A MUN. T, PRIMARIA MUN. T, PRIMARUL MUN. T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să anuleze Decizia de impunere nr. 3168/2008, dispoziția nr. 23/2008 emisă de DIRECȚIA FISCALA A MUN. T cu exonerarea de la plata impozitului în cuantum de 485.124 lei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că prin adresa nr. 20 din 31.01.2008 a expediat prin poștă cu confirmare de primire Direcției Fiscale a municipiului T - Serviciul de impozite și taxe persoane juridice, declarația privind folosirea/utilizarea clădirilor la acel moment, indicând care sunt clădirile achiziționate de societatea reclamantă până la data de 31.12.2007, respectiv apartamentele nr. 1-3, 5-24 din imobilul situat în T, nr.1 și apartamentele nr. I, 2, 4, 6, 7, 9 -16 din imobilul situat în, nr.13. De asemenea, a arătat că acestea nu au fost folosite pentru activități economice și deci nu a înregistrat venituri din exploatarea lor. De asemenea, a precizat că imobilul situat în, nr. 1 este clasat ca monument de arhitectură, iar cel situat în, nr.13 este monument istoric și ca atare, potrivit art. 250 alin. 2 din Codul fiscal, nu datorează impozit pentru apartamentele din aceste clădiri, dar că se obligă ca în momentul în care va înregistra venituri din exploatarea lor și deci va datora impozit, să depună o declarație în acest sens, conform prevederilor legale.
Totuși, la data de 12 martie 2008 Direcția Fiscală a municipiului T - Serviciul de impozite și taxe persoane juridice i-a comunicat decizia de impunere nr. 3168/23.02.2008 pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit în cuantum de 485.124 lei pentru apartamentele din cele două imobile.
La data de 10.04.2008 împotriva deciziei de impunere sus-amintite a depus contestația înregistrată la Primăria T sub nr. --/14.04.2008, prin care a solicitat scutirea de plata impozitului în cuantum de 485.124 lei în temeiul art.250 alin. 1 pct. 2 din Codul fiscal. De asemenea, a anexat adresa nr. 840/10.04.1998 emisă de Muzeul - - T și adresele nr. 3200/27.12.2006 și nr. 3201/27.12.2006 emise de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național, privind încadrarea ca monument de arhitectură, respectiv monument istoric a imobilelor în discuție.
Prin adresa nr. --/14.05.2008 Direcția Fiscală a Municipiului T i-a comunicat Dispoziția nr. 23/14.05.2008 prin care aceasta a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere în discuție, motiv pentru care a formulat acțiunea de față.
Reclamanta arată că impunerea este nelegală pentru următoarele considerente: imobilele în discuție sunt încadrate ca monument de arhitectură, respectiv monument istoric, ca atare se includ printre imobilele scutite de la plata impozitului, potrivit ari. 250 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 571/2003 modificată și completată. Societatea nu a încasat venituri din folosința acestora, astfel că nu sunt întrunite condițiile excepției prevăzute în același text potrivit căreia nu se acordă scutire de plata impozitului pentru incintele folosite pentru activități economice, împrejurarea că proprietarul imobilelor este societatea comercială reclamantă nu determină obligația de plată a impozitului atâta timp cât nu există încăperi folosite pentru activități economice. Așadar, impunerea este nelegală, consideră reclamanta.
Reclamanta apreciază că invocarea prevederilor art. 34 din Decretul -Lege nr. 31/1954 în susținerea motivării dispoziției în discuție nu are relevanță. In caz contrar, chiar excepția de la scutirea de impozit prevăzută la art. 250 alin. I pct. 2 din Codul fiscal și-ar pierde eficiența.
Tot neîntemeiată este și motivarea că din coroborarea prevederilor art. 250 alin. 1 pct. 2 și ale art. 253 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 cu cele ale pct. 28 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1752/2005 ar rezulta că simpla deținere în proprietate a unui imobil de către o societate comercială ar atrage obligativitatea impunerii, chiar dacă societatea nu înregistrează venituri din exploatarea imobilului. Pentru imobilele în litigiu este aplicabilă situația de excepție prevăzută de art. 4 teza finală. cu privire la actele de natură civilă pe care le săvârșește un comerciant.
Susținerea că în speță nu este răsturnată prezumția de comercialitate, întrucât nu ar rezulta acest lucru din înregistrările contabile ale societății, este nefondată. Din contul de profit și pierderi anexat declarației fiscale rezultă că societatea nu înregistrează venit de pe urma folosirii imobilelor.
De asemenea, contul 212 denumit "mijloace fixe", în care sunt evidențiate imobilele în cauză, ajută la ținerea evidenței și mișcării mijloacelor fixe, aici înregistrându-se valoarea mijloacelor fixe achiziționate. Înregistrarea imobilelor în acest cont înseamnă deci evidențierea lor ca valoare în contabilitatea firmei și nu echivalează cu folosirea lor în activități economice. Așadar, din evidențierea lor contabilă nu rezultă că imobilele ar fi folosite în activități economice și nici că societatea ar obține venituri de pe urma utilizării lor.
Invocarea prevederilor pct. 28 din Ordinul nr. 1752/2005 nu are relevanță, deoarece acestea nu sunt aplicabile în speță.
Prevederile art. 253 alin. 8 din Legea nr.571/2003 nu împiedică scutirea de impozit prevăzuta la art. 250 alin. I pct. 2 din același act normativ privind clădirile monument istorie, deci motivarea dispoziției pe textul amintit este greșită.
Totodată mai arătă că declarația fiscală întocmită la 08.03.2007 privind plata impozitului aferent apartamentelor pe care le deține în proprietate la acea dată, depusă la organul fiscal sus-amintit, i-a fost returnată cu mențiunea scutit de plata impozitului pe clădiri conform art. 250 alin. I pct. 2 Cod fiscal (textul a fost indicat dintr-o eroare materială ca fiind art. 250 alin. 2. fiscal).
Prin sentința civilă nr. 602/CA/01.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de către reclamanta - "" SRL în contradictoriu cu Direcția Fiscală a Municipiului
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, având în vedere că în cursul cercetării judecătorești pârâta a anulat decizia contestată prin emiterea unei noi decizii, tribunalul a constatat și reținut că prezenta cauză a rămas fără obiect, motiv pentru care în conformitate cu art.18 din 554/2004 a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă - SRL solicitând casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca rămasă fără obiect reținând că decizia de impunere nr.3168/2008 a fost anulată în timpul judecății pricinii prin decizia nr.1500/2008.
A arătat recurenta că decizia nr.1500/2008 nu cuprinde nicio mențiune referitoare la pretinsa anulare, că deciziile de impunere nu pot fi anulate de autoritatea emitentă ci eventual revocate în condițiile Legii nr.554/2004 și că decizia 1500/2008 instituie alte sume cu titlu de impozit pe aceleași clădiri, pentru aceeași perioadă.
Cu privire la cadrul procesual, recurenta a arătat că prima instanță a omis să se pronunțe în contradictoriu cu Primăria Municipiului T și cu Municipiul T, care au figurat ca pârâți în cererea de chemare în judecată.
Pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
În apărare, pârâta intimată arată că legislația actuală prevede posibilitatea desființării unilaterale a deciziei de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, că reclamanta recurentă a fost înștiințată despre modificarea survenită în situația sa fiscală și că Direcția Fiscală a Municipiului T are calitate procesuală pasivă iar nu unitatea administrativ-teritorială, competențele aparținând în exclusivitate direcției menționate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Tribunalul Timișa respins ca fiind lipsită de obiect acțiunea pe considerentul că între timp a fost emisă o nouă decizie de impunere care a anulat decizia nr.3168/2008 ce face obiectul prezentei acțiunii, fără a observa că sumele contestate se regăsesc în totalitate și în cuprinsul noii decizii, respectiv decizia nr.1500/2008.
Prin urmare, cu privire la suma de 485.124 lei reținută de către pârâtă ca fiind datorată cu titlu de impozit pe clădiri, pârâta nu și-a schimbat punctul de vedere în sensul că această sumă nu ar mai fi datorată de către reclamantă.
Mai mult decât atât, decizia nr.1500/2008 nu cuprinde nicio mențiune cu privire la lipsirea de efecte a deciziei nr.3168/2008, astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că decizia contestată în acțiunea de față ar fi fost anulată.
Procedând în acest fel, Tribunalul Timiș nu a intrat în cercetarea fondului, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând întemeiat recursul, Curtea urmează a-l admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, cu consecința casării sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, neputându-se reține că prin soluția pronunțată una din părți este căzută în pretenții, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr. 602/CA/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./08.12.2009
Tehnored./09.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș
- judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.07.2009
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 602/CA/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
Întrucât prin decizia civilă nr.1341/10.11.2009 a fost admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotata conține file.
Anexă:.nr- - Tribunalul Timiș = 99 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
Tehnored./09.12.2009
Ex.2
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
