Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1342
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 554/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare în 3 exemplare.
Reprezentantele pârâtelor intimate depun delegații.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului.
Ambele reprezentante ale pârâtelor intimate solicită admiterea excepției cu consecința anulării recursului declarat de reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 2545/265/27.11.2008 (Anexa nr. 1) emisă de - - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Biroul Soluționare Contestații, prin care a fost soluționată Contestația formulată împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite prin controlul vamal nr. 8724/30.06.2008 (Anexa nr. 2), Decizia nr.9421/18.09.2008 (Anexa nr.3) referitoare la obligațiile de plată accesorii și Procesul - verbal de control nr. 8725/30.08.3008, ambele emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a formei tehnico-materiale întocmită de organul de control anterior menționat.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, în data de 24.05.2007, a depus la Biroul Vamal T actualmente Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale, declarația vamală de import nr. 1 2862 pentru încheierea unui regim vamal de admitere temporară (leasing) deschis înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, prin Declarația de import temporar nr. I 53128/31.05.2004.
In fapt diferența de plată (reprezentând TVA) imputată de organele vamale este generată de aprecierea inspectorilor vamali potrivit căreia, cursul valutar utilizat la stabilirea valorii în vamă este cel de la data plasării bunurilor sub regimul vamal suspensiv (31.05.2004) adică 4,074 lei/euro, și nu cel pe care l-a utilizat, respectiv, cel de la data punerii în liberă circulație a mărfurilor (24.05.2007) care a fost de 3,3298 lei/euro.
In concluzie, urmare a efectuării controlului de către autoritatea vamală, s-a întocmit Procesul-verbal de control nr. 8725/30.08.2008, organul de control considerând că la închiderea operațiunii temporare nu a fost utilizat cursul de schimb și elementele de taxare de la data plasării sub regimul vamal (respectiv de la data de 31.05.2004), motiv pentru care valoarea în vamă și drepturile vamale (taxa pe valoarea adăugată) ar fi fost stabilite și calculate în mod eronat.
Reclamanta, precizează că, deși pe decizia de regularizare data înscrisă este 30.06.2008, data corectă este 30.08.2008, așa cum rezultă din adresa nr. 8713/30.08.2008 privind comunicarea acestor documente, dar și a faptului evident, potrivit căruia Decizia de regularizare nu putea fi emisă cu două luni înaintea Procesului - verbal de control în urma căruia a fost întocmită decizia.
De asemenea, arată că, în decizia inițială nu au fost calculate penalitățile de întârziere, motiv pentru care, ulterior a fost emisă a doua decizie care cuprinde doar penalitățile aferente sumei din prima decizie.
Referitor la acest aspect (emiterea celor două decizii de impunere), consideră că procedura urmată de autoritatea vamală este nelegală, deoarece prima nu conține accesoriile datorate conform dispozițiilor art. 119 și următoarele raportat la cele ale art. 43 din Codul d e procedură fiscală, iar, cea de-a doua conține sumele accesorii fără a specifica baza la care au fost calculate.
Având în vedere modalitatea în care s-a desfășurat din punct de vedere temporal operațiunea vamală supusă controlului, respectiv mărfurile fiind introduse în țară și plasate sub regimul vamal înainte de data aderării României la Uniunea Europeană (31.05.2004), închiderea operațiunii și punerea mărfurilor respective în liberă circulație realizându-se după aderarea României la Uniunea Europeană (24.05.2008), operațiunea vamală fiind deci începută sub reglementarea Codului Vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 și încheiată în perioada în care intrase deja în vigoare noul Cod Vamal, adoptat prin Legea nr. 86/2006, potrivit prevederilor art. 284 din noul Cod Vamal "operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări".
Pe cale de consecință, operațiunii vamale îi sunt aplicabile, în ceea ce privește stabilirea cursului valutar utilizat pentru determinarea valorii în vamă și, respectiv, elementele de taxare, prevederile vamale vechi, respectiv ale Legii nr. 141/1997 și ale nr.HG 1114/2001.
Având în vedere tipul regimului vamal suspensiv, respectiv admitere temporară, elementele de taxare sunt reglementate de prevederile art. 122 al. (1) din Legea nr. 141/1997.
Astfel, la data înregistrării declarației vamale de import (la punerea mărfurilor în liberă circulație), cursul de schimb utilizat în determinarea valorii în vamă a fost de 3,3298 lei/euro si nu de 4,074 lei/euro, acest din urmă cuantum fiind valabil la data plasării mărfurilor sub regimul vamal suspensiv (31.05.2004).
Reclamanta arată că, temeiul de drept reținut de organul de soluționare a contestației, art. 155 al. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin nr.HG 1114/2001 este eronat.
Rezultă fără dubiu că art. 155 al. (2) teza a II - a, text reținut de organul de soluționare a contestației, are aplicabilitate numai dacă regimul vamal nu încetează potrivit prevederilor art. 155 al. (1).
In cazul încetării regimului vamal - așa cum s-a întâmplat în cazul reclamantei prin punerea mărfurilor în liberă circulație la data de 24.05.2007 - textul art. 155 al. (2) teza a II - a nu are aplicabilitate.
Reclamanta, relevă o situație similară, respectiv, contestația formulată împotriva actului administrativ-fiscal fiind soluționată de DGFP A - Serviciul Soluționare Contestații.
Intr-o speță identică din punct de vedere al constatărilor organului vamal, organul de soluționare reține și motivează: "la data de 07.05.2008 DGFP A - Serviciul Soluționare Contestații, cu adresa nr. 13901 din 07.05.2008 a solicitat Ministerului Economiei și Finanțelor punctul de vedere în considerarea dispozițiilor art. 182 alin. 2 din pr.fisc. republicat. - Cu adresa nr. -/29.05.2008 înregistrată la DGFP a jud. A sub nr. 17392/03.06.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția de Reglementări în domeniul nefiscal a comunicat următoarele: cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare în momentul exportului sau în momentul importului -".
In drept, își întemeiază cerere de chemare în judecată pe prevederile art. 112.pr.civ. art. 218 al. (2) pr.fisc, art. 1, 8, 10, 11, 12 din Legea nr. 554/2004, pct. 4 alin. (16) din Anexa Va T ratatului de Aderare ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, precum și pe textele din Legea nr. 141/1997 și, respectiv, din Regulamentul de aplicare al Codului Vamal aprobat prin nr.HG 1114/2001, în vigoare la acea dată.
Parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Tad epus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece urmare a efectuării controlului de către autoritatea vamală, s-a întocmit Procesul-verbal de control nr. 8725/30.08.2008, organul de control considerând că la închiderea operațiunii temporare nu a fost utilizat cursul de schimb și elementele de taxare de la data plasării sub regimul vamal (respectiv de la data de 31.05.2004), motiv pentru care valoarea în vamă și drepturile vamale (taxa pe valoarea adăugată) ar fi fost stabilite și calculate în mod eronat.
In ceea ce privește susținerea societății potrivit căreia într-o speță similară DGFP Aas olicitat punctul de vedere al MEF - Direcția de Reglementari în domeniul nefiscal care a comunicat următoarele: cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare in momentul exportului sau în momentul importului -, face precizarea că în soluționarea contestației Biroul Soluționare contestații Taa plicat prevederile legale în vigoare fără a fi influențat de demersurile întreprinse de alte instituții similare din țară, fiecare instituție fiind răspunzătoare pentru aplicarea corectă a legislației fiscale și vamale.
Referitor la majorări de întârziere în suma de 2.031 lei se susține că majorările de întârziere stabilite prin Decizia nr. 9421/18.09.2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii în sumă de 2.031 lei, sunt reglementate de prevederile dispozițiilor art. 255 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 86/2006 Codul vamal al României.
Majorările de întârziere au fost legal stabilite ca urmare a recalculării drepturilor de import calculate pentru perioada cuprinsă între data depunerii declarațiilor vamale, respectiv 24.05.2007 și până la data întocmirii Deciziei contestate.
Aplicarea de majorări de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale către bugetul de stat reprezintă o măsura de sancționare instituită prin legea fiscală împotriva contribuabilului care nu își achită la termenele de scadență obligațiile fiscale, prin urmare se impune respingerea contestație ca neîntemeiată și pentru acest capăt de cerere.
Decizia nr. 9421/18.09.2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii prin care s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 2.031 lei, este un act administrativ fiscal ca și decizia de impunere și este reglementată prin art.88 din OG nr.92/2003, rep.
Referitor la susținerea petentei că nu rezultă din Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii că sumele respective sunt accesorii celor din decizia de impunere și că nu are posibilitatea verificării corectitudinii întocmirii acesteia, precizează că în Decizia nr. 9421/18.09.2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii este înscrisă suma asupra căreia s-au calculat majorări, respectiv, 4.284 lei, este înscrisă perioada pentru care s-au calculat accesoriile, iar in anexa 1 Deciziei este reluată din nou baza asupra cărei se aplică majorările, cuantumul majorărilor, perioada la care se referă, număr de zile și suma datorată, prin urmare susținerile petentei sunt neîntemeiate.
Pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece, contestatoarea a plasat în regim de admitere temporară mărfuri care au fost puse în liberă circulație în anul 2007. În anul 2008 Tae fectuat un control ulterior al operațiunilor și s-a constatat faptul că valoarea în vamă nu a fost corect stabilită folosindu-se un curs valutar eronat, respectiv cursul valutar de la momentul punerii în liberă circulație și nu cel de la momentul plasării în regimul suspensiv, drept pentru care s-a procedat la regularizarea situației, stabilind în sarcina societății obligații suplimentare. Recalcularea a dat naștere unei diferențe de TVA de încasat de 4284 lei.
După achitarea diferenței de 4284 lei s-a emis Decizia nr. 9421 din 18.09.2008 referitoare la obligațiile de plată aferente obligațiilor fiscale din anul curent / precedent deoarece s-a luat în calcul data plații pentru calculul exact al majorărilor de întârziere. se datorează conform legii de la momentul nașterii datoriei vamale (24.05.2007).
Referitor la contestarea sumelor reprezentând majorări de întârziere arată faptul că acestea au fost calculate în baza art. 119 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală care prevede că "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere" coroborat cu art. 120 alin.1 din Codul Fiscal care stipulează că "majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv" și având în vedere momentul nașterii datoriei vamale așa cum este el prevăzut de art. 223 alin.2 din Codul Vamal al României instituit prin Legea nr. 86/2006, și anume: "datoria vamală la import se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză ". Astfel, în mod legal accesoriile au fost calculate de la data punerii în liberă circulație și până la data controlului.
Prin sentința civilă nr. 554/18.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Biroul soluționare contestații și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de control nr. 8725/2008 întocmit în urma controlului efectuat ulterior pentru operațiunile de admitere temporară deschise înainte de aderare, încheiate prin punere în libera circulație după aderare, s-a reținut că în cuprinsul declarației vamale cursul de schimb valutar folosit a fost de 3298 lei 1 euro, iar calculul corect al TVA se efectuează în baza cursului de schimb de la data înregistrării declarației vamale de plasare sub regim de admitere temporară respectiv cursul de schimb 4.074 lei 1euro, iar recalcularea a dat naștere unei diferențe de TVA de încasat de 4284 lei.
In conformitate cu acest de control s-a întocmit decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal prin care s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 4284 lei.
Împotriva acestor acte, reclamantul a formulat contestație, înregistrată sub nr. 10241/03.10.2008 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Potrivit adresei cu același număr 10241/09.10.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Taî naintat contestația reclamantei către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu referat motivat în care se propune respingerea contestație depuse de către reclamantă și menținerea măsurilor dispuse prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Deși a fost înregistrată la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar aceasta avea obligația ca în termen de 30 zile de la înregistrare să se pronunțe asupra contestației, pârâta nu s-a pronunțat asupra contestației, neemițând nici o decizie în acest sens.
Potrivit art. 7 din 554/2004 la art. (1) se arată "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestui".
Totuși, având în vedere prev. art. 7 din 554/2004 precum și ale art. 213 Cod procedură fiscală, sesizarea instanței de contencios administrativ nu este posibilă înainte de soluționarea contestației de către organul competent, în speță Direcția Generală a Finanțelor Publice
Având în vedre că, din verificarea aspectelor formale ale sesizării instanței de contencios administrativ, tribunalul a reținut că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T să se pronunțe asupra contestației ci a solicitat anularea actelor de impunere ca fiind nelegale, în conformitate cu art.18 rap. la art. 7 din 554/2004 a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, reținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea ce face obiectul recursului prin respingerea cererii, motivat de faptul că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, prin aceasta făcând o greșită aplicare a legii prin raportare la dispozițiile art.7 și 18 din Legea 554/2004, deși instanța a acceptat faptul că reclamanta a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Toc ontestație ce are caracterul unei plângeri prealabile și care nu a fost soluționată.
La termenul de judecată din 10.11.2009 instanța a invocat din oficiu excepția privind netimbrarea recursului, iar în analiza acestei excepții, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură ce fac inutilă cercetarea cauzei în fond, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.554/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- prin care s-a respins cererea cesteia ca prematură pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, a fost comunicată reclamantei la sediul indicat de aceasta în cuprinsul acțiunii introductive, respectiv în T,- conform dovezii de comunicare existente la fila 63 dosar fond, comunicarea hotărârii realizându-se cu respectarea exigențelor art.921Cod procedură civilă privind comunicarea prin afișare în cazul persoanelor juridice precum și ale art.100 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs în baza art.11 alin.2 din Legea 146/1997 a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei pentru termenul de judecată din 10.11.2009, dispoziție căreia reclamanta nu s-a conformat, motiv pentru care, văzând că procedura de citare a recurentei pentru acest termen de judecată a fost realizată cu respectarea cerințelor prevăzute de art.88 și urm. și art.921Cod procedură civilă și văzând totodată și dispozițiile art.20 alin.1 din Legea 146/1997 potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Curtea constată incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligațiilor de plată a taxelor de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit de instanță în acest sens se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin urmare, în baza art.312 alin.1 texa a III-a Cod procedură civilă Curtea va proceda la anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 554/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 554/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.11.2009
Tehnored./22.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
