Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1351
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 327/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S, la data de 30.12.2008 sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la acordarea suplimentului postului de 25%, suplimentului corespunzător treptei de salarizare de 25% și obligarea pârâtei la efectuarea acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții, și au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei și că sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești, sub forma suplimentului postului de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25%, drepturi salariale ce au fost suspendate prin OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificările și completările prin legea 75/2005 și prin OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 până la data de 31.12.2006; de asemenea,au arătat că această suspendare a drepturilor salariale este nelegală deoarece s-au încălcat principiul neretroactivității legii, conform disp. art. 1 din Codul Civil și art. 15 alin 2 din Constituția României și principiul specialității legii, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici fiind o lege specială, care derogă de la legea generală, drepturile salariale în discuție luând naștere în temeiul Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.31 coroborat cu disp. art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În drept, pârâtul a invocat disp. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și disp. art. 115-118 din Codul d e Procedură civilă.
Pârâtul a depus, la dosarul cauzei, adresa nr. 647/26.01.2009 privind datele funcționarilor publici reclamanți, funcția publică deținută și data numirii în funcția publică de execuție a acestora.
Prin sentința civilă nr. 327/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Potrivit adresei nr. 647/26.01.2009, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, respectiv reclamantul, din data de 18.09.2000, reclamantul, din data de 01.11.2000, reclamantul, din data de 29.10.2001.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
În acest context, reclamanții, având calitatea de funcționari publici, trebuie să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d, din actul normativ citat.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/ 19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare al funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/ 16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr.188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, instanța a reținut că pârâtul nu poate fi obligată, în condițiile descrise mai sus, la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții recurenți, și, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor sale și obligația Administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, în condițiile în care majoritatea salariaților pârâtei au beneficiat de aceste drepturi.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului promovat, arătând că în mod corect a reținut prima instanță că, în lipsa unui act emis de Administrație prin care să fie stabilit cuantumul drepturilor solicitate, acțiunea reclamantei nu poate fi admisă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții, având calitatea de funcționar public, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al legiuitorului ori al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999,
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamanților și obligația administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 20.05.2008.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetele de muncă ale reclamanților, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturi solicitate vor fi acordate.
Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 327/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă C
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților, obligă pârâtul la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, precum și la înscrierea acestora în carnetul de muncă, începând cu data de 20.05.2008.
Respinge în rest acțiunea cu privire la stabilirea procentului de 25%.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./27.11.2009
Tehnored./27.11.2009/ Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C
- judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
