Obligația de a face. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1353
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C S - Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 782/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 28.04.2009 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la trecerea reclamantei la Regimul special de scutire conform art. 152 par.1 din Codul fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița cu solicitarea de a trece la regimul special de scutire de taxă conform art. 152 par.1 din Codul fiscal. Pârâta a refuzat să facă aplicarea acestui text de lege și a respins solicitarea reclamantei în data de 01.04.2009. Reclamanta îndeplinește toate condițiile prescrise de art. 152 par.1 Cod fiscal: respectiv este o persoană impozabilă stabilită în România, are cifra de afaceri anuală, declarată sau realizată, inferioară plafonului de 35.000 euro, este întreprindere mică, desfășoară operațiuni taxabile conform art. 126 al.1 din Codul fiscal.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 152 par.1 Cod Fiscal.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Astfel a susținut că prin adresa depusă de reclamantă, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, sub nr. 9087/11.03.2009, a solicitat trecerea la Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici conform art. 152 alin.1 din Codul Fiscal, precizând faptul că îndeplinește toate condițiile prescrise la articolul invocat. Reclamanta a fost înregistrată în scopuri de TVA de la înființare la ORC de pe lângă Tribunalul C-S, începând cu data de 10.06.2008. În data de 11.07.2008 s-a eliberat "Certificatul de înregistrare în scopuri de TVA", seria B -, ca urmare a "Cererii de eliberare a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianții care se înregistrează în scopuri de TVA de la înființare" înregistrate la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița sub nr.136/10.06.2008.
Deoarece obiectul de activitate al reclamantei, nu intră în categoria operațiunilor scutite prevăzute de art. 141 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, nu se poate proceda la anularea certificatului în scopuri de TVA.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 66 alin.7 și alin 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare, există numai două situații în care persoanele impozabile înregistrate în scopuri TVA pot solicita anularea înregistrării. Astfel, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și care în urma înregistrării respective desfășoară exclusiv operații fără drept de deducere. De asemenea, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și care își încetează activitatea economică va solicita sa fie radiată în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidențiază acest lucru.
Prin sentința civilă nr. nr. 782/30.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta Reșița în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița și a obligat pârâta la trecerea reclamantei la regimul special de scutire prevăzut de art. 152 al 1 din Codul fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița sub nr. 9087/11.03.2009, a solicitat trecerea la regimul special de scutire de TVA pentru întreprinderile mici conform art. 152 alin.1 din Codul Fiscal, precizând faptul că îndeplinește toate condițiile prescrise la articolul invocat.
Pârâta a respins cererea de aplicare a regimului de scutire, apreciind că obiectul de activitate al reclamantei nu intră în categoria operațiunilor scutite prevăzut de art. 141 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, și că nu se poate proceda la anularea certificatului în scopuri de TVA. Susține că reclamanta a fost înregistrată în scopuri de TVA de la înființare la ORC de pe lângă Tribunalul C-S, începând cu data de 10.06.2008. În data de 11.07.2008 s-a eliberat "Certificatul de înregistrare în scopuri de TVA", seria B -, ca urmare a "Cererii de eliberare a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianții care se înregistrează în scopuri de TVA de la înființare" înregistrate la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița sub nr. 136/10.06.2008.
De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 66 alin.7 și alin 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, există numai două situații în care persoanele impozabile înregistrate în scopuri TVA pot solicita anularea înregistrării. Astfel, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și care în urma înregistrării respective desfășoară exclusiv operații fără drept de deducere. De asemenea, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și care își încetează activitatea economică va solicita sa fie radiată în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidențiază acest lucru.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 152 alin.1 Cod fiscal, "persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărei echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de BNR la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire pentru operațiunile prevăzute la art. 126 al. 1, cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 al 2 lit. "
În alineatul 3 se arată că "persoana impozabilă care îndeplinește condițiile prevăzute de alin.1 pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă".
Normele metodologice prevăd că, în sensul art. 152 alin.3 Cod fiscal, persoana impozabilă care optează pentru aplicarea regimului normal de taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal și să aplice regimul normal de taxă de la data înregistrării.
S-a constatat că reclamanta a fost înregistrată în scopuri de TVA, conform dispozițiilor art. 153 al 1 din Codul fiscal, însă potrivit dispozițiilor art. 153 al 8 din același act normativ, "organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA,conform prezentului articol,dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol".
În speță, reclamanta nu era obligată să procedeze la înregistrarea în scopuri de TVA, deoarece avea o cifră de afaceri sub 35.000 de euro și desfășura operațiunile prevăzute de art. 126 al 1 din Codul fiscal, care nu fac obiectul excepțiilor prevăzute de art. 143 al 2 lit.
Potrivit dispozițiilor art. 126 al 1 Cod fiscal, din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 și 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Instanța a constatat că activitatea prestată de reclamantă - realizare software la comandă (software orientat client) - se circumscrie operațiunilor prevăzute de art. 126 al 1 Cod fiscal, astfel că erau îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 152 al 1 Cod fiscal - aceea că cifra de afaceri să fie mai mică de 35.000 euro și să se desfășoare operațiuni prevăzute de art. 126 al 1 Cod fiscal.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la trecerea reclamantei la regimul special de scutire conform art. 152 al 1 Cod fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta arată că obiectul de activitate al reclamantei nu intră în categoria operațiunilor scutite prevăzute de art.141 din Legea nr.571/2003 și că, potrivit dispozițiilor pct.66 alin.7 și 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 există numai două situații în care persoanele impozabile pot solicita anularea înregistrării.
Prin urmare, apreciază recurenta că nu se poate proceda nici la anularea certificatului în scopuri de
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că îndeplinește cele trei condiții prevăzute de art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003, respectiv este o persoană impozabilă stabilită în România, are cifra de afaceri anuală, declarată sau realizată, inferioară plafonului de 35.000 Euro, este întreprindere mică și desfășoară operațiuni taxabile potrivit art.126 alin.1 Cod fiscal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Principalele critici de recurs a pârâtei constă în faptul că reclamanta nu ar desfășura operațiuni scutite de taxă și că potrivit dispozițiilor pct.66 alin.7 și 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 există numai două situații în care persoanele impozabile pot solicita anularea înregistrării.
Aceste critici sunt neîntemeiate întrucât cererea reclamantei nu este întemeiată pe dispozițiile art.141 care se referă la operațiuni scutite de plata TVA ci pe dispozițiile art.152 alin.2 din Codul fiscal, care se referă lascutirea persoanelorcare efectuează operațiuni taxabile. Astfel, în vreme ce art.141 vizează operațiunile scutite, art.152 alin.2 vizează persoanele care efectuează operațiuni ce nu sunt scutite.
Îndeplinirea celor trei condiții prevăzute de art.152 alin.2, respectiv persoana impozabilă să fie stabilită în România, cifra de afaceri anuală, declarată sau realizată, să fie inferioară plafonului de 35.000 Euro, solicitantul să fie întreprindere mică și desfășoară operațiuni taxabile potrivit art.126 alin.1 Cod fiscal, nu este contestată de către pârâtă.
Aceasta din urmă invocă doar dispozițiile pct.66 alin.7 și 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, care de altfel nici nu sunt incidente în cauză, acestea referindu-se la persoane care efectuează operațiuni netaxabile, excluse de la obligația de plată a TVA. Or, în speța de față reclamanta desfășoară operațiuni taxabile, prevăzute de art.126 din Codul fiscal, dar scutirea o solicită în virtutea unei cifre de afaceri mici, sub plafonul de 35.000 de euro, cifră de afaceri necontestată de către pârâtă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 782/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.12.2009
Tehnored./10.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
