Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1354/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 20.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1354
Ședința publică din 4 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.497/3.IX.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, privind pe reclamanta având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă
La apelul nominal făcut în ședința publică se preziontă în reprezentarea reclamantei avocat iar în reprezentarea pârâtei consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 03.12.2008, concluzii scrise din partea reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.497/3.IX.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arada admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 837 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare care se actualizează cu rata dobânzii legale de la data achitării sumei și până la data restituirii efective și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 456 lei reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivare s-a reținut că în cursul anului 2007 achiziționat un autoturism din Germania second-hand marca, iar pentru a-l înmatricula a fost obligată să achite în contul bugetului de stat suma de 837 lei achitată cu chitanța nr. nr. -/26.02.2007, reprezentând taxă specială pentru autoturisme în temeiul art. 2141și 2143Cod fiscal.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Aac erut respingerea acțiunii ca nefondată și parțial ca fără obiect, că a fost pronunțată OUG nr.50/2008.
Examinând acțiunea, instanța a reținut că reclamantul a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 837 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare fapt dovedit cu chitanța seria - 3A nr.-/26.02.2007.
Cererea de restituire a taxei a fost respinsă de pârâta A, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art.2411-2143din Codul fiscal.
În cauza dedusă judecății instanța a constatat că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură sau mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare".
Apărarea pârâtei, că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei, s-a înlăturat.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal întemeiată pe art.214 (4) și art. 117 Cod procedură fiscală, întrucât suma plătită de reclamanta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată în forma electronică, în mod public fiind irelevant aspectul că această plată a fost făcută voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumpărat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționată de plata aceste taxe.
În consecință, adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice A constituie un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală întrucât este emis de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații respectiv obligația de plată a taxei, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ fiind acte administrative în sensul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
A considera că reclamantul nu poate contestat încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Deoarece, România este stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratele originare ale comunității, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantului, în sensul că a anulat actul administrativ-fiscal și a obligat pârâta să dispună restituirea sumei de 837 lei.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 420 lei cheltuieli de judecată.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta a susținut că acțiunea este parțial fără obiect în raport cu OUG nr.50/2008, pentru că art.11 din ordonanță prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Din acest punct de vedere și pentru această parte din sumă, acțiunea reclamantului este fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primii suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicită reținerea cauzei pentru judecare și în consecință respingerea ei.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se mai arată că nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE de la, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodată, în aceeași se menționează faptul că procedura de infrigement împotriva României, va fi închisă doar după adoptarea de Parlamentul României a OUG nr.50/2008.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plăti taxă specială pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevăzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii și aceasta este percepută, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România după această dată.
Din conținutul dispozițiilor legale suscitate rezultă neîndoielnic că taxa specială de primă înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte state membre din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, după introducerea lor în țară.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, că nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 că nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Dispozițiile legale suscitate, din codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datorează.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația română, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, bine a fost admisă acțiunea de prima instanță, constatându-se încălcarea normei din Tratat, motiv pentru care criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate.
Acțiunea nu este parțial fără obiect, cum eronat se susține prin recurs, întrucât OUG nr.50/2008 nu este aplicabil în litigiu, atâta timp cât este un act normativ ulterior încasării taxei în cauză, fiind de principiul dreptului administrativ că legalitatea unui act administrativ se verifică prin raportare exclusivă la temeiurile legale în baza cărora s-a emis, deci în speță, în funcție de art.214 ind.1 și ind.2 Cod fiscal.
În consecință recursul este nefondat și se respinge.
Raportat la soluția dată cererii, pârâta recurentă va fi obligată la 420 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimata,reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.497/3.IX.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Obligă recurenta la 420 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.OR -15.12.2008
Tehnored LM-17.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Diana Duma, Rodica
