Contestație act administrativ fiscal. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.869/CA din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " EXPEDIȚII", având ca obiect anulare act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată avocat, pentru pârâta - recurentă se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 31.01.2008, întâmpinare din partea reclamantei - intimate, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.869/CA/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de reclamanta " EXPEDIȚII", T în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și dispune anularea Deciziei de nr. 813/04.12.2006, privind suma de 12.853 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.04.2006 - 30.04.2006, precum și anularea Deciziei nr. 124/39 din 02.03.2007 privind soluționarea contestației nr. 3765/6/18.01.2007, emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE; obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2409,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Considerentele care au condus instanța la soluția dată au fost următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 20.04.2007 reclamanta " EXPEDIȚII" Tac hemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 124/39/02.03.2007 și a Deciziei de impunere nr. 813/04.12.2006, emise de pârâtă privind suma de 12.853 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectori din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina societății TVA colectat în suma de 12.853 lei, pentru motivul ca nu s-a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferenta prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însa a se preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectiva a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.
Reclamanta a arătat că așa cum a evidențiat și prin contestația formulată la organul fiscal, în anexa 6 la Raportul de inspecție fiscală nu se precizează ce documente nu au fost prezentate - separat pentru transporturile externe aferente bunurilor importate și pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate, în speță este vorba doar despre neprezentarea unor Declarații vamale de import pentru transporturile externe aferente bunurilor importate. Astfel s-a arătat că potrivit dispozițiilor nr. 1846/2003 art. 6 alin. 6 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. a - pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 se aplica scutirea de TVA, iar o parte din clienții societății reclamante au refuzat totuși sa transmită o copie a Declarațiilor vamale de import.
Astfel, reclamanta a arătat că în speța sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 4 din nr. 1846/2003 societății i-au fost solicitate documente în plus față de prevederile legale, declarația vamala de import nefiind prevăzută ca document justificativ în incident. De asemenea, s-a arătat că în multe situații, raporturile contractuale ale societății au fost cu case de expediție, facturile de transport fiind achitate de către acestea, reclamanta neavând raporturi directe cu importatorul și fiind deci în imposibilitate de a intra în posesia Declarațiilor vamale de import.
S-a arătat că a controlul efectuat s-au prezentat contractele încheiate cu unitatea importatoare, copie după carnetul și documentele de transport internațional din care rezulta realizarea transportului extern, iar aprecierea organului de control, menținută și prin decizia atacată potrivit căreia transportatorul trebuie sa justifice ca valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, este greșită, deoarece potrivit art. 143 alin 1 lit. d din Legea 571/2003 "sunt scutite de TVA transporturile, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare - și nu faptul ca transportatorul trebuie sa justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare - iar nimeni nu poate adaugă la lege.
Reclamanta a mai arătat că în speța este vorba despre un serviciu al cărei contravaloare este facturată înainte de ajungerea transportului în vamă - pentru ca facturile să poată fi prezentate la vamă - iar includerea/neincluderea acestei valori în baza de impunere este de competența organului vamal.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile nr.OUG 92/2003 republicată, Legea nr. 571/200, Legea nr. 141/1997 și P nr. 1846/2003.
În apărare, pârâta a învederat instanței de judecată că organele de control fiscal, au stabilit în sarcina societății petente obligații fiscale, întrucât nu a justificat cu documente prevăzute de legislația în vigoare scutirea de TVA cu drept de deducere aferenta prestărilor de transport internațional. Astfel, prin decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala sub nr. 813/04.12.2006 - emisa de către ANAF - Activitatea de inspecție fiscala, în baza Raportului de inspecție fiscală /30.11.2006, înregistrat sub nr. 6180/04.12.2006, cu privire la cele contestate de către petentă, organele de control au constatat ca în perioada verificată, societatea a efectuat atât operațiuni taxabile cât și operațiuni scutite cu drept de deducere, aceste operațiuni constând în transporturi auto de marfă intern și internațional.
Astfel, la transporturile de bunuri efectuate la import pentru care nu au fost prezentate toate documentele precizate, pentru perioada verificată fiind în suma totala de 67.649 lei, a fost colectată TVA în conformitate cu art. 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, TVA în suma de 12.853 lei suma care a fost respinsa la rambursare.
Față de susținerile reclamantei, cum că i-au fost solicitate documente în plus fata de prevederile legale, trebuie să constate că alte documente au fost solicitate în conformitate cu art. 1 din nr. 1846/2003 din care să rezulte că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importante, așa cum prevede art. 143, alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003.
La termenul de judecată din 27 iunie 2007, la cererea reprezentantei reclamantei instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză al cărui raport a fost întocmit de expert contabil, aflat la filele 49 - 64 din dosar.
La raportul de expertiză contabilă, pârâta Taf ormulat obiecțiuni, aflate la filele 159 - 165 din dosar, obiecțiuni ce au fost soluționate de același expert prin răspunsul aflat la filele 167 - 170 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Organele de control din cadrul pârâtei au stabilit în sarcina societății reclamante TVA colectat în suma de 12.853 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.04.2006 - 30.04.2006, pentru motivul că reclamanta nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare.
În baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.11.2006 aflat la filele 22 - 31 din dosar, s-a întocmit decizia de impunere fiscala nr. 813/04.12.2006 aflată la filele 19 - 21 din dosar, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedură administrativă, soluționată prin Decizia nr.124/39/02.03.2007 emisă de pârâta T, aflată la filele 7 -12 din dosar.
Prin decizia nr. 124/39/02.03.2007, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 12.853 RON reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.04.2006-30.04.2006.
Pârâta Tar espins cererea reclamantei privind rambursarea sumei de 12.853 lei TVA aferentă perioadei 01.04.2006 - 30.04.2006 pe considerentul că societatea nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare.
Prin concluziile sale, expertul contabil a arătat că actele necesare pe care transportatorul este obligat să le prezinte organului de control pentru justificarea scutirii de TVA, pentru transportul internațional al mărfurilor sunt cele prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, respectiv: contractul încheiat cu importatorul, cu casa de expediție sau furnizorul extern; copie de pe carnetul sau documentul de tranzit comunitar T și documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile importate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție și că în mod eronat organul de control a invocat dispozițiile art.4 alin. 1 din anexa 1846/2003 pentru a crea necesitatea prezentării Declarației vamale în detaliu,document ce nu face parte din documentele necesare și suficiente pentru justificarea scutirii de TVA.
Întrucât a prezentat aceste acte organului de control fiscal, expertul a arătat că reclamanta în calitate de transportator a justificat scutirea de TVA, taxă pe care organul de control este obligat să o ia în considerare la stabilirea sumei de rambursat.
Expertul a concluzionat că TVA - ul ce se impune a fi restituit reclamantei este în sumă de 240.604 lei cerută la rambursare, aferentă facturilor indicate în anexa la raportul de expertiză, aflată la fila 65 din dosar și că reclamanta a prezentat documentele justificative cerute de lege prin care se face dovada realizării operațiunii de transport internațional pentru mărfuri.
Pentru considerentele arătate și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în baza dispozițiilor art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, instanța a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a dispus anularea Deciziei de nr. 813/04.12.2006, privind suma de 12.853 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, pentru perioada 01.04.2006 - 30.04.2006, precum și anularea Deciziei nr. 124/39 din 02.03.2007 privind soluționarea contestației nr. 3765/6/18.01.2007, emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Soluția instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâta T, cu solicitarea de a fi modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii, pentru situațiile reglementate de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se reiau susținerile și apărările formulate în fața tribunalului, în sensul că pentru a beneficia de scutirea cu drept de deducere a TVA aferentă operațiunilor de transport la importul de bunuri, așa cum prevede art.143 alin.1 lit. d din Legea nr.571/2003, transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației de transport a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
În acest caz justificarea scutirii cu drept de deducere aferentă operațiunilor de transport auto la importul de bunuri se face de către transportator în conformitate cu art.7 alin.1 lit. a din nr.1846/2003 cu următoarele documente:
- contract încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul;
- copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T;
- documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție ().
"Art.7 1) Pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art.139 din Legea nr.571/2003, scutirea de taxa pe valoarea adăugată, prevăzută la art.143 alin.1 lit. d din aceeași lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de expediție, în funcție de tipul transportului, astfel:
a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție;"
Au fost verificate toate facturile de transport internațional din perioada în cauză, perioadă în care operează temeiurile legale menționate mai sus. În ceea ce privește justificarea scutirii de TVA cu drept de deducere a prestărilor de transport internațional în perioada menționată, în conformitate cu temeiurile legale enumerate, prestatorul nu a putut prezenta toate documentele justificative prevăzute și nici alte documente justificative care să susțină aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată, cu drept de deducere, așa cum prevede art.1, alin.4 din nr.1846/2003, respectiv nu a prezentat toate documentele justificative prin care să dovedească faptul că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate.
Organele de control nu au solicitat alte documente prin care să justifice efectuarea efectivă a operațiunilor de transport (aspect probat de către societate cu documentele legale: contractul încheiat cu importatorul, cu casa de expediție sau cu furnizorul; copie de pe carnetul sau de pe documentele de tranzit comunitar T; documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție - ) ci au solicitat în conformitate cu art.1 alin.4 din nr.1846/2003 prezentarea de documente justificative din care să rezulte îndeplinirea condiției obligatorii, prevăzute de art.143, alin.1 lit. d din Legea nr.571/2003, potrivit căreia valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate:
"Art.1 - 4) În situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de taxa pe valoarea adăugată se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii."
Susținerea societății, reținută în mod eronat de către instanța de fond, potrivit căreia nu transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor nu este pertinentă întrucât societatea contestatoare nu a ținut cont de definiția persoanei impozabile precizate la art.127 din Legea nr.571/2003, mai relevă recurenta.
Curtea, analizând recursul de față, prin prisma criticilor redate și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat și-l va respinge, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Este recunoscut de părți că reclamanta intimată a efectuat transporturi din cele pentru care Legea nr.571/2003, art.143 aliniat 1 lit. c și d stipulează că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, respectiv transporturi legate direct de exportul de bunuri sau plasate în regimuri vamale suspensive (lit. c) și transporturi legate de importuri de bunuri, când valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate (lit. d).
Prin Ordinul nr.1846/2003, în vigoare la data efectuării transporturilor în cauză, care aprobă Instrucțiuni de aplicare a scutirilor de TVA incluzând și transportul internațional, cu referire atât la scutirea de TVA pentru transportul aferent bunurilor exportate (art.6) cât și pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă (art.7). Ordinul menționat stabilește care sunt documentele cu care transportatorii justifică scutirea de TVA.
Din enumerarea documentelor cerute în cele două texte legale, nu reiese că transportatorul trebuie să depună spre justificare declarațiile vamale de import ori alte documente din care să reiasă că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor importate, ci, așa cum sunt nominalizate în art.6 și 7 din Ordinul 1846, documentele respective sunt: contractul încheiat cu exportatorul sau cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate, documentul de transport internațional (carnet, document de tranzit comunitar), respectiv document din care să rezulte că bunurile transportate provin din import.
Așadar, reclamanta și-a îndeplinit obligația depunerii actelor cerute de reglementările incidente; sintagma "dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate", alăturată transporturilor legate de importul bunurilor, în art.143 alin.1 lit. d din Legea nr.571/2003, privind scutirile de TVA, este subînțeleasă în contextul susredat, în ce-l privește pe transportatorul care beneficiază de scutire prin depunerea dovezilor stabilite de Ordinul nr.1846, fără a i se cere să dovedească el însuși includerea valorii prestației sale în baza de impozitare a bunurilor transportate.
Această dovadă rezultă într-adevăr, din declarația vamală în detaliu, care are însă un regim distinct de obligațiile transportatorului, fiind definită de codul vamal; prin norme ale s-au stabilit modalitățile concrete de utilizare și completare a acesteia, având, în esență, valoarea unei declarații pe proprie răspundere întocmită de importator sau reprezentantul acestuia, fiind de competența autorității vamale să efectueze un control ulterior al operațiunii, într-un termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
Art.1 alin.4 din nr.1846/2003 include posibilitatea pentru prestatorul de servicii ca atunci când din cauze independente de voința sa nu poate prezenta toate documentele justificative (enumerate în ordin, cum s-a reținut anterior), să prezinte și alte documente, dar aceasta nu pentru a da posibilitate organului administrativ să ceară dovezi noi, în completarea celor stabilite prin ordin, ci, așa cum prevede acest text legal, pentru ca prestatorul să probeze realizarea, realitatea operațiunii ce-i incumbă, în speță transportul internațional.
În baza considerentelor de fapt și de drept redate, recursul pârâtei se găsește nefondat și va fi respins ca atare, menținându-se soluția instanței de fond, prin care se anulează actele administrativ-fiscale atacate pentru debitele reprezentând TVA respins la rambursare pentru că nu s-a depus dovada de către intimata transportatoare că valoarea transportului a fost cuprinsă în valoarea în vamă a mărfii transportate.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr.869/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 07.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Cu opinia separată a judecătoarei Liber, în sensul admiterii recursului.
JUDECĂTOR,
- LIBER
Opinie separată - judecător Liber
Față de soluția adoptată opiniez în sensul admiterii recursului declarat de pârâta T, acesta fiind întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, operațiunile de transport internațional de bunuri efectuate atât la importator cât și la export sunt scutite de plata TVA cu drept de deducere, în baza art.143 alin.1 lit. c și d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Acordarea acestor scutiri este însă condiționată, în ambele situații de justificarea efectuării prestației, prin prezentarea unuia din următoarele documente:
- contractul încheiat cu exportatorul sau importatorul, cu casa de expediție ori cu beneficiarul sau furnizorul, copie după carnetul sau după documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional sau copie de pe acesta pentru casele de expediție, cu mențiunea că în cazul importului transportatorul este ținut să justifice faptul că valoarea prestației de transport a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Or, reclamanta " EXPEDIȚII", nu a fost în măsură să prezinte documente justificative care să susțină aplicarea scutirii de TVA, cu drept de deducere, neproducând dovezi din care să rezulte că valoarea transportului a fost cuprinsă în valoare în vamă a mărfurilor importate.
Drept urmare, reclamanta în calitate de transportator nu se află în situația de a beneficia de scutirea TVA cu drept de deducere în sumă de 12.853 lei, pentru operațiunile de transport auto efectuate în perioada 01.04.2006 - 30.04.2006, atât la export cât și la import, în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat, nu a justificat această scutire conform cerințelor prevăzute de art.143 alin.1 lit. c și d din Legea nr.571/2003 și art.6 alin.3, art.7 alin.1 lit. a din nr.1846/2003.
În consecință, raportat la dispozițiile legale susmenționate, se impunea admiterea recursului de față, în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate prin respingerea acțiunii reclamantei.
JUDECĂTOR,
- LIBER
RED:/21.03.08
TEHNORED:MT/24.03.08
RED:/28.03.08
TEHNORED:/28.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
