Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1376
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 312/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimata Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar procesul verbal de punere în funcțiune a sistemului de încălzire și climatizare din 5.12.2005.
Avocatul reclamantei recurente și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 01.08.2008 reclamanta - M & I SRL în contradictoriu cu Direcția Fiscală a Municipiului T, a solicitat anularea în tot a deciziei nr. 15/17.04.2008 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația, anularea în parte Raportul nr. - -/26.02.2008 și excluderea de la determinarea valorii de inventar a clădirii și implicit la determinarea impozitului pe clădiri a sistemului de avertizare antiincendiu, sistemul de încălzire și climatizare total și sistem acces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia pronunțată în contestație și raportul de inspecție contestate, sunt netemeinice în ceea ce privește impozitul pe clădiri pe anul 2007, deoarece s-a stabilit că nu a declarat spre impunere bunuri și valori care potrivit pct. 52, alin. 2 din HG 44/2004 se iau în calcul la determinarea bazei impozabile, bunuri care constau în lift, sistem de avertizare antiincendiu, sistem de încălzire și climatizare total, sistem acces, deși sistemul de avertizare antiincendiu, sistemul de încălzire și climatizare total, și sistemul acces nu se încadrează în textele legale menționate.
Pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea Deciziei și a Raportului de inspecție fiscală atacate.
Prin sentința civilă nr. 312/20.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - M & I SRL in contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 52 alin. 2 din HG 44/2004, la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii, rezultând astfel faptul că bunurile pe care le-a menționat reclamanta, respectiv sistemul de avertizare antiincendiu, sistemul de încălzire și climatizare total, și sistemul acces, trebuie avute în vedere la stabilirea valorii de inventar a clădirii. Aceste buri au fost de asemenea înregistrate în contabilitatea societății în contul 231 - construcții, ducând la mărirea valorii clădirii înregistrate în contabilitate.
Nu s-a putut reține apărarea reclamantei cu privire la faptul că sistemul de încălzire și climatizare total este exceptat, deoarece acesta nu reprezintă un parat individual de climatizare, ci este sistemul de încălzire al imobilului, care trebuie inclus în valoarea clădirii conform art. 52 alin. 2 din HG 44/2004.
Instanța de fond a constatat că la emiterea deciziei nr. 15/17.04.2008 și Raportului nr. - -/26.02.2008 au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, motiv pentru care în temeiul art. 205 și următoarele din codul d e procedură fiscală a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prin sentința recurată s-a dispus respingerea acțiuni reclamantei stabilindu-se faptul că sistemul de avertizare antiincediu, sistemul de încălzire și climatizare totală și sistemul de acces trebuie să intre în valoarea de impozitare a clădirii, deoarece duc la mărirea valorii acesteia.
Hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, procedându-se la aplicarea greșită a dispozițiile cuprinse în art. 52 al. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 întrucât bunurile enumerate anterior nu fac parte dintre bunurile prevăzute în textul de lege reținut de instanță. Bunurile care determină valoarea de inventar a clădirii sunt strict și limitativ prevăzute de acest articol, iar sistemul de avertizare incendiu nu face parte din categoria acestor bunuri.
În aceiași situație se află și sistemul de acces care reprezintă un sisteme de deschidere a ușilor, încadrându-se în categoria sistemelor de telecomunicații.
În cea ce privește sistemul de încălzire și climatizare trebuie observat faptul că acesta este un sistem tip climă care în aceiași măsură poate să încălzească atmosfera sau să o răcească și ca atare conform art. 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalaților funcționale ale clădirii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția Fiscală a Municipiului Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică. Astfel se arată că din interpretarea coroborată a dispozițiile cuprinse la punctul 28.4 și 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 se desprinde concluzia că sistemul de încălzire și climatizare reprezintă o instalație funcțională de încălzire, respectiv răcire ce presupune o concepție unică și unitară fără de care clădirea nu ar putea funcționa. Este adevărat că dispozițiile cuprinse în punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 exceptează din categoria instalaților funcționale ale clădirilor, aparatele individuale de climatizare, dar această situație nu este aplicabilă în speță întrucât sistemul în cauză nu poate fi privit sau asimilat ca un aparat individual de climatizare. Se mai arată că enumerarea prevăzută de dispozițiile cuprinse la punctul 52 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 sunt redate cu titlu exemplificativ și nu limitativ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. E 2 2008--/26.02.2008 s-a reținut în sarcina reclamantei faptul că aceasta nu a declarat în vederea impunerii următoarele bunuri: lift - valoare inventar 84.871 lei; sistem avertizare incendiu - valoare inventar: 21.700 lei; sistem de încălzire și climatizare total - 255.935 lei, sistem acces - valoare inventar 73.452 lei, fiind încărcat astfel dispozițiile cuprinse la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. împotriva acestui raport reclamanta a formulat contestație prevăzută de art. 26 și următoarele Cod procedură fiscală solicitând anularea în parte a raportului de inspecție fiscală și excluderea de la determinarea valorii de inventar a clădirii a următoarelor bunuri: sistem avertizare incendiu, sistem de încălzire și climatizare totală și sistem acces.
Prin dispoziția nr. 15/17.04.2008 a fost respinsă contestația reclamantului reținându-se în esență că enumerarea cuprinsă la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 e una exemplificativă, iar nu una limitativă, singura excepție instituită referindu-se la aparatele individuale de climatizare.
Curtea reține că soluția reținută de intimată prin dispoziția atacată este corectă și legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiile cuprinse la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. astfel instanța reține că potrivit art. 53 al.1 Cod fiscal în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădirii se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar prin normele metodologice emise pentru aplicare art. 53 Cod Fiscal se reține la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 faptul că la determinarea valorii de inventar a clădiri se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalaților funcționale ale acestora cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalații sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că enumerarea cuprinsă este una exemplificativă și în nici un caz nu poate fi reținută ca fiind una limitativă ce se rezumă strict la elementele astfel enumerate. Aceasta deoarece enunțul principal are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale unei clădiri, fiind folosite noțiuni precum "cum sunt", sau "altele asemenea". Rezultă deci că pentru a fi inclusă în valoarea de inventar a clădirii oricare dintre elementele indicate de reclamantă trebuie să prezinte caracteristicile unor elemente și instalații funcționale ale acesteia, fiind indiferent dacă sunt sau nu cuprinse în enumerarea exemplificativă a legii.
Astfel raportat la sistemul de încălzire și climatizare totală despre care recurenta susține că se încadrează în situația de excepție prev. la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 unde se precizează că aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirilor, instanța nu poate reține o asemene interpretare întrucât situația de excepție vizează exclusiv aparatele individuale de climatizare, ce reprezintă aparate portabile, care prin natura lor nu impietează asupra funcționalității clădirii.
În speță însă nu este vorba de un aparat individual de climatizare, ci despre un sistem de încălzire și climatizare total care asigură în aceiași măsură atât încălzirea cât și răcirea încăperilor din clădirea respectivă, prin intermediul unui sistem de distribuție în interiorul clădirii constituit din conducte și radiatoare, așa cum rezultă din procesul verbal de punere în funcțiune din 5.12.2005. Ca tare Curtea reține că acea instalație reprezintă o instalație unică ce face parte integrantă din clădirea respectivă fără de care aceasta ar fi afectată sub aspectul funcționalității astfel încât rezultă că aceasta trebuia cuprinsă în valoarea de inventar a clădirii, dispozițiile cuprinse la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 făcând referire expresă la instalațiile de încălzire fără vreo precizare privind modalitatea efectivă de realizare și funcționare a acestora.
În ceea ce privește sistemul de avertizare antiincediu, Curtea reține că acest sistem prin natura sa servește la protejarea clădiri împotriva incendiilor, având un rol important în asigurarea funcționalități și siguranței clădirilor, fiind obligatorie cuprinderea în documentațiile tehnice de proiectare a imobilelor a mijloacelor tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și a echipamentelor de protecție specifice (art. 23 lit. b din Legea nr. 307/2006).
În aceste condiții Curtea reține că sistemul de avertizare antiincediu reprezintă o instalație funcțională clădirii astfel încât se impunea însumarea acesteia la determinarea valorii de inventar a clădirii.
Aceiași situație se reține și în privința sistemului de acces care asigură accesul în incinta clădiri situate în T nr. 2 și 2 și care în mod evident afectează funcționarea acestei clădiri, fiind inclusă în noțiunea de elemente și instalații funcționale la care se referă punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Faptul că acest sistem de acces nu reprezintă un sistem de telecomunicație așa cum susține recurenta nu conduce la concluzia potrivit căreia instalația nu se încadrează în enumerarea cuprinsă la punctul 52 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, întrucât așa cum s-a reținut anterior această enumerare este una exemplificativă, iar nu limitativă.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 312/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală a Municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./08.12.2009
Tehnored. /16.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
