Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2009
Decizia Civilă nr. 1375
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 408/.9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamant recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâților intimați, întâmpinare în 2 exemplare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 408/9.III.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, pentru plata despăgubirilor reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25 % din salariul de bază, suplimentul gradului în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1 04 2004 și până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și înscrierea acestor suplimente în cartea de muncă.
În motivarea s-a reținut că cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că, în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În esență recurenta critică prima instanță pentru că a ignorat prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 care prevede expres cele două suplimente, că potrivit dispozițiilor art. 40 al.2 lit. c din Codul Muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege și din contractul de muncă aplicabil, revine angajatorului, deci respectiv pârâtei.
Învederează instanței faptul că, până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, când li s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din aceeași lege.
De asemenea, s-a reținut faptul că, așa cum rezultă din subsolul art. 31 din Legea nr.188/1999, republicată, în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor de salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile art. 29 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007. Faptul că în perioada 2004-2006 acordarea acestor drepturi a fost suspendată nu echivalează cu înlăturarea acestora,nu se poate considera că nu au existat.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale:" Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". În aceste condiții, dreptul la acordarea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția amintită.
Consideră că trebuie să beneficieze de sporurile salariale solicitate prin acțiune, textul art.31 din Lege nr. 188/1999 republicată fiind fără echivoc în acest sens, atunci când enumeră elementele constitutive ale salariului funcționarului public
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării în spiritul și litera lor a legilor adoptate, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați să se bucure efectiv de acestea.
Solicitarea acestor drepturi este îndreptățită rezulta și din alte acte normative, în care aceste sporuri sunt recunoscute ca fiind datorate. Ordinul comun al Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al Ministrului economiei și finanțelor nr- stabilește regulile de eligibilitate și lista cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul "Dezvoltarea resurselor umane" ( ) 2007-2013. În aplicarea acestui ordin a fost elaborat solicitantului acestor fonduri, în care se dezvoltă și explică regulile de eligibilitate și lista cheltuielilor eligibile. Astfel, în cadrul costurilor salariale care intră în aceste cheltuieli eligibile sunt incluse și suplimentul postului, precum și suplimentul treptei de salarizare, acordate în temeiul art.31 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999
În ceea ce privește lipsa cuantificării sporurilor solicitate prin acțiune, de care s-a prevalat instanța de fond în motivarea deciziei luate, consideră că este lipsit de relevanță faptul că, printr-un act normativ nu s-a prevăzut cuantificarea lor. Acesta nefiind un motiv pentru a nu fi acordate. Dacă s-ar invoca o astfel de interpretare s-ar ajunge la ineficienta unor dispoziții legale, parte a dreptului pozitiv, ceea ce ar fi inadmisibil.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr. 408/9.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Arad, modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și obligă pârâta să acorde reclamantului drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 1.IV.2004 și până la zi, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective, și obligă pârâta să înscrie aceste drepturi în cartea de muncă a reclamantului, respinge în rest acțiunea față de aceeași pârâtă și respinge aceeași acțiune față de pârâta pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, pentru că:
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 64/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Opinia pârâtelor în sensul că de vreme ce legea de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestor drepturi salariale nefiind prevăzut nici procentul în care acestea se pot acorda și ca atare nici instanța judecătorească nu putea proceda ca atare, nu vor fi însușite de instanța de recurs întrucât Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare prevede expres la art.31 alin.1 lit. c) și d) dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare chiar dacă nu s-a indicat și cuantumul în care acestea vor fi acordate. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat recunoașterea acestor drepturi.
În consecință, Curtea de APEL TIMIȘOARA va admite recursul reclamantului față de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și va modifica sentința în sensul admiterii în partea a acțiunii, așa cum s-a menționat anterior, respingându-se cererea pentru acordarea celor două suplimente în procent de 25% pentru că prin Legea nr.188/1999, art.31 nu se prevede decât că suplimentul prevăzut la lit. d se stabilește în raport de salarizare, deci nu există nicio cuantificare legală a suplimentelor, aspect sub care reclamantul nu dovedește nicio vătămare a unui drept sau interes legitim, în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel că această cerere este nefondată.
Instanța mai reține că revine în competența ordonatorului de credite, dreptul și obligația de a stabili criterii pentru determinarea cuantumului celor două sporuri.
În consecință, urmare la admiterea recursului reclamantului, sentința s-a modificat cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respingându-se acțiunea față de pârâta B pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă întrucât raportul de serviciu al reclamantului există numai în raport cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T care are calitatea de angajator, știut fiind că în contencios-administrativ pârâtul este întotdeauna numai autoritatea publică care emite un act vătămător sau care refuză eliberarea unui act administrativ, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, aspect sub care numai Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T are această calitate și nu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 408/9.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Arad.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și obligă pârâta să acorde reclamantului drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 1.IV.2004 și până la zi, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective, și obligă pârâta să înscrie aceste drepturi în cartea de muncă a reclamantului.
Respinge în rest acțiunea față de aceeași pârâtă.
Respinge aceeași acțiune față de pârâta pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 17.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:.
Red./23.11.2009
Tehnored. /03.12.2009/ 2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica