Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1396
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C ÎN REPREZENTAREA INTERESELOR AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR împotriva Sentinței civile nr. 4268 pronunțată în data de 03 decembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se prezintă av. G în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Prezent la dezbateri reprezentantul intimatului depune întâmpinare, însoțită de înscrisuri.
Instanța, pune în discuția reprezentantului părții litigante, susținerile acestuia care reies din întâmpinare depusă, referitoare la împrejurarea că intimatul nu ar fi semnat personal cele două confirmări de primire.
Reprezentantul intimatului arată că înțelege să nu conteste faptul că a semnat personal aceste confirmări ci că ele au fost transmise la o adresă străină, în cuprinsul declarației vamale se indică un domiciliu fiscal.
Față de aceste susțineri, instanța solicită reprezentantului intimatului să precizeze dacă au fost reținute susținerile celor două recurente cu privire la aceste aspecte și dacă au fost invocate în fața instanței de fond, solicitând reprezentantului intimatului să precizeze înscrisul în care sunt consemnate acest aspecte.
Reprezentantul intimatului arată că a fost invocat în fața instanței de fond prin concluziile care au fost formulate, nu a fost făcută dovada comunicării actului constatator, intimatului comunicându-i -se o somație și nicidecum un titlu de creanță, ulterior fiind comunicată somația.
Față de aceste susțineri instanța solicită reprezentantului părții litigante să precizeze dacă înțelege să conteste, modul în care s-a făcut comunicarea acestor somații în conformitate cu dispozițiile legale.
Reprezentantul intimatului arată că tot ce s-a comunicat este aferent anilor 2000 și 2001, se raportează la prescripția dreptului de a contesta creanța, comunicările anilor 2006,2007 ar excede acestui termen general de prescripție, adresa și sediul fiscal indicate pe declarația de călător nu pot fi atribuite intimatului, neputând fii opozabile acele acte fiscale.
Raportat la cele puse în discuție de către C, respectiv a modalității și termenului actelor administrative contestate, reprezentantul intimatului învederează instanței pe de o parte că nu-i pot fi opuse cererii realizate întrucât era menționată o adresă unde intimatul nu a locuit niciodată, aspect probat, iar pe de altă parte se relevă că cele două pârâte nu au reușit să dovedească fără dubiu că prin aceste comunicări a fost comunicat actul constatator și dispoziția de urmărire care constituie actele contestate.
Totodată, din înscrisurile administrate la instanța de fond reiese că somația a fost comunicată fără a fi însoțită de titluri executori.
Instanța revine și solicită reprezentantului intimatului să indice scriptul în care a fost pus în discuție în fața instanței de fond aceste aspecte.
Reprezentantul intimatului arată că strict această problemă nu a fost abordată ci numai prin intermediul concluziilor scrise.
La solicitarea instanței de a preciza dacă eventualele contestații asupra modului de comunicare a actelor a fost pusă în discuție în fața instanței de fond, reprezentantul intimatului arată că această discuție nu a fost purtată în fața Tribunalului, nu s-a ridicat o astfel de chestiune, esența apărărilor formulate de reclamant s-a concentrat pe împrejurarea că reclamantul nu a intrat în posesia actelor indicate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursurilor
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor formulate pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. În susținere se arată că în mod justificat procedura de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale de procedură. Se mai arată că în anul 2001 s-a comunicat la domiciliul fiscal al intimatului care s-a regăsit pe declarația de călător, care însă nu poate fi opozabilă intimatului și care contravine normelor legale în vigoare; declarația vamală nu a fost semnată, comunicările din 2001 nu fac dovada realizării procedurii de înștiințare. Se mai relevă că, în situația în care era contestată o obligație vamală și fiscală acest aspect trebuia adus la cunoștința importatorului. Termenul de a formula această contestație curge de la data la care a luat la cunoștință importatorul.
În ceea ce privește celelalte confirmări de primire 2002,2006,2007 acestea se comunică la o adresă din, unde din anul 2008 locuiește o rudenie a reclamantului. Somația se consideră că este un act începător al executării silite, dovada comunicării întrerupe termenul de prescripție.
De asemenea, față de cele două înscrisuri depuse la acest termen de judecată se arată că după înregistrarea contestației se pot administra probe noi și se poate face dovada.
Instanța, pune în discuția părții litigante soluția pronunțată de către prima instanță privind anularea Deciziei și soluționarea contestației de către Biroul din cadrul Direcție Generale a Finanțelor Publice.
Reprezentantul intimatului arată că cunoaște existența acestei practici, consideră însă că această contestație nu se poate realiza decât o singură dată, soluția legală în speță, fiind desființarea Deciziei și obligarea soluționării pe fond, pe calea acțiunii, soluția pronunțată de către Tribunalul Maramureș fiind cea mai apropiată de interesele reclamantului.
Față de aceste susțineri se solicită reprezentantului intimatului să precizeze dacă o astfel de soluție este mai apropiată de cea pronunțată de către Curtea Constituțională, ca și organe jurisdicționale.
Reprezentantul intimatului arată că, în prezent există două soluții contrare însă personal achiesează la soluția pronunțată de către Tribunalul Maramureș, aceasta respectând dreptul la apărare al reclamantului.
În privința celeilalte opinii, se arată că această soluție apare ca fiind corectă raportat la Decizia Curții Constituționale organele de soluționare a contestațiilor nu sunt organe administrativ-jurisdicționale. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4268 pronunțată la data de 3.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea formulată de în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M; Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și în consecință a fost anulată decizia nr.6/19.02.2008 emisă de Biroul de Soluționare a contestației din cadrul pârâtei; dispusă judecarea pe fond a contestației formulate de reclamant împotriva actelor constatatoare nr.1545/09.09.2001 și dispoziția de urmărire nr.18698/24.09.2001 emise de către Biroul Vamal, Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că primul act, în ordinea cronologică, care interesează soluționarea cauzei este Declarația vamală pentru călători 168/07.02.1997 (32). Adresa numitului menționată în acest act este nr. 194. Acest act nu este semnat la rubrica "semnătura călătorului", nici de reclamant nici de vreo altă persoană, situație în care afirmația că reclamantul și-a dat această adresă nu se susține.
Din comunicarea de sub nr. 521/11.09.2006 făcută de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor B către Direcția Regională Vamală O rezultă fără echivoc că reclamantul are domiciliul în Austria din 1991.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului. Modalitatea de comunicare este reglementată în art. 46 Cod procedură fiscală. Este de esența comunicării ca aceasta să se facă "contribuabilului căruia îi este destinată" sub semnătură.
În condițiile în care s-a dovedit că reclamantul are domiciliul în Austria încă din anul 1991, comunicările ce i-au fost făcute, inclusiv primele dintre ele datate din 17.09.2001, la diferite adrese în România, nu produc nici un efect sub aspectul declanșării termenului pentru introducerea contestației.
civilă care completează dispozițiile legale ale arat. 44 Cod procedură fiscală se aplică numai în cazul în care nu contravine prevederilor legale speciale. Comunicarea la aparținători nefiind prevăzută în Pr. Fiscală, deși prevăzută în dreptul comun, nu poate fi aplicabilă în speță.
Pentru identitate de rațiune, nici luarea la cunoștință pe alte căi despre existența actelor administrative fiscale nu echivalează cu o comunicare legală. În acest context existența unor contestații la executare nu reprezintă în sine o dovadă că actele administrative pentru stabilirea obligației vamale au fost corect comunicate.
Autoritatea care a făcut comunicarea la adrese diferite nu a depus nici o dovadă că informațiile privind domiciliul reclamantului i-au fost furnizate de o autoritatea competentă, în schimb, reclamantul a făcut dovada cu un astfel de act că din 1991 nu mai locuiește în România.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârâtele solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii respectiv constatând pe cale de excepție tardivitatea iar pe fond netemeinicia acesteia.
În susținerea demersului Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat că reținerile instanței sunt greșite raportat la nereținerea că dispozițiile legii speciale se completează cu cele ale codului d e procedură, că raportat la data comunicării actelor contestația nu a fost depusă în termen. Astfel, în dezvoltare se arată că actul constatator a fost comunicat intimatului la data de 17.09.2001 la adresa indicată în declarația vamală de călători; ulterior la 15.07.2002 a fost comunicată somația împreună cu actul constatator fiind primite de destinatar în data de 29.07.2002 așa cum rezultă din confirmarea de primire; adresa consemnată în declarația vamală este și cea făcută cunoscută de intimat în relațiile cu diverse instituții respectiv contestația înregistrată la DGFP nr.38419/2007, acțiunile promovate - constând în contestații la executare dosar nr- și dosar nr-; iar și cunoașterea actelor a avut loc anterior datei invocate de intimat în 2006 fapt rezultat din formularea contestațiilor la executare și reținerile hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acestor demersuri.
Prin recursul său Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Caa rătat că demersul intimatului în raport cu dispozițiile în materie este tardiv; comunicarea actelor privind datoria stabilită în sarcina intimatului și măsurile de executare silită s-a făcut la domiciliul cunoscut în raport cu dispozițiile OG nr.11/1996 ce se completează cu codul d e procedură civilă. Aceste dispoziții legale prevedeau că debitorul era înștiințat și somat de plata privind datoria stabilită în sarcina sa la domiciliul cunoscut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar dovada comunicării somației o constituia confirmarea de primire semnată fie de debitor fie de persoana majoră cu care acesta locuiește și care în mod obișnuit primește corespondența la domiciliul debitorului. În consecință arată recurenta relativ la procedura comunicării precum și la termenele în care se pot exercita căile de atac împotriva titlurilor executorii și a executării în sine nu are relevanță dacă debitorul este găsit la domiciliul declarat sau nu atâta timp cât comunicarea titlului de creanță a fost reușită și este probată de confirmarea de primire. Intimatul avea posibilitatea așa cum corect s-a stabilit prin decizia direcției în anul 2006 și anul 2007 să depună contestație împotriva actelor administrative emise de autoritățile vamale.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
În baza declarației vamale pentru călători nr.168/07.02.1997 fiind emis actul constatator 1545 urmare a nedefinitivării regimului vamal pentru autoturismul introdus în țară respectiv netemeinicia operațiunii vamale, organele vamale comunică în anul 2002 pe numele persoanei și la adresa consemnată în declarația vamală faptul că se datorează taxe vamale și penalități.
Cum datoria comunicată nu a fost achitată ulterior Serviciul Juridic Urmărire și . a Creanțelor din cadrul Direcției Regionale Vamale Interjudețene O comunică somația pe numele persoanei din declarație respectiv la adresa din Fiziza- M, confirmarea de primire relevând că aceasta a fost primită de soție la 26.09.2006 (24 dosar fond). Apoi, cum actele administrative comunicate nu au fost atacate același serviciu Juridic contencios Urmărire și . Creanțe emite și comunică la 09.05.2007 adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate cu orice titlu debitorului urmărit angajat la SRL la aceeași adresă din actele fiind primite de soție conform confirmării la 14.05.2007 (22 dosar fond).
Ulterior la 19.12.2007 se formulează de către contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M care cu adresa nr.38319/20.12.2007 este transmisă Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C pentru constituirea dosarului, a întocmirii referatului, după care cu adresa nr.319/17.01.2008 este remis și înregistrat la Direcția Finanțelor Publice pentru Soluționarea Contestațiilor sub nr.1354/18.01.2008.
Prin contestația formulată s-a susținut că s-a intrat în posesia actelor administrative prin care s-a stabilit obligații fiscale în sarcina sa la data de 20.11.2007; nu are calitatea de importator al autoturismului marca cu datele de identificare menționate în actul contestator, declarația vamală de călători nu a semnat-o și nu îi aparține; nu a avut niciodată domiciliul în nr.194 așa cum se menționează în actele fiscale.
La data de 19.02.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice prin decizia nr.6 a respins ca nedepusă în termen contestația formulată de contestatorul.
Prin decizia menționată direcția a reținut în esență că în raport de dispozițiile în materie contestația putea fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului constatator sub sancțiunea decăderii iar contestatorul nu a procedat în consecință și ca atare a pierdut dreptul de a i se soluționa pe fond contestația.
În considerarea că respingerea contestației pe calea excepției tardivității nu poate fi reținută întrucât s-a intrat în posesia actelor administrative pentru prima dată la 20.11.2007; că nu este debitor în ceea ce privește obligațiile fiscale menționate în actele fiscale neavând calitatea de importator; declarația nefiind semnată și neaparținându-i precum și în considerarea că nu a avut domiciliul în localitatea consemnată în actele fiscale contestatorul s-a adresat instanței solicitând admiterea contestației, anularea actelor administrative fiscale ca nelegale.
Față de cele susținute prin întâmpinare intimata DGFP Maa rătat că autoritățile vamale au făcut comunicarea actelor în localitatea - M în data de 26.09.2006, acestea fiind primite de soție, comunicarea făcându-se astfel în raport cu dispozițiile codului d e procedură. Mai arată intimata că susținerile reclamantului referitor la intrarea în posesia actelor doar la 20.11.2007 nu pot fi reținute deoarece actele au stat la baza dosarului execuțional nr.1060/2002, au făcut obiectul unor contestații de executare în dosarul nr- respectiv nr- al Judecătoriei Baia Mare.
Concluzionând arată intimata că având în vedere data comunicării actelor și data depunerii contestației, aceasta nu s-a făcut în termenul legal, iar sub acest aspect decizia este legală.
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a susținut de asemenea că decizia de respingere ca tardivă a contestației este temeinică și legală.
Actul normativ în contextul căruia a fost soluționată contestația și emisă decizia prin dispozițiile sale statuează că: "contestațiile se vor depune în termen de treizeci de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii."
de primire depuse (26, 46, 50 dosar recurs ) atestă că actele administrative fiscale emise de organele fiscale au fost comunicate în cursul anului 2001, 2002, 2006, 2007 ultimele comunicări fiind făcute la 25.09.2006 (odată cu primirea somației) respectiv 14.05.2007 (odată cu înființarea popririi) pentru permise semnând soția. Că actele au fost comunicate și anterior înființării popririi rezultă și din hotărârile pronunțate cu prilejul soluționării contestațiilor la executare formulate de intimat. Prin sentința 526 s-a reținut că actul constatator (prin care s-a reținut datorii vamale) a fost comunicat debitorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa declarată la intrarea în țară. Ca atare raportat la data comunicării actelor în mod corect s-a reținut de către organele fiscale prin decizie că demersul intimatului este tardiv iar din această perspectivă reținerile primei instanțe sunt greșite.
Desigur se reține de intimat că nu s-a făcut dovada comunicării respectiv intrarea în posesia actelor a acut loc la 20.11.2007. Aceste susțineri nu pot fi reținute, datele relevă că acestuia i-au fost înaintate prin intermediul soției, aceasta semnând de primire inclusiv a somaților, că s-a recurs la contestarea în cursul executării, iar cu prilejul soluționării s-a făcut cunoscut existența actelor. Așadar intimatul a cunoscut existența și conținutul actelor având posibilitatea ca în urma comunicării din 2006 să conteste titlul de creanță, actele fiscale în termenul prevăzut de lege.
Evident se susține că modalitatea de comunicare s-a făcut defectuos, s-a făcut la o adresă străină, însă omite a avea în vedere că apărările prin contestație și la fond se referă la intrarea în posesie; actele comunicate de organele vamale, cele de executare au fost comunicate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire soția semnând pentru acesta, că adresa la care s-au primit este cea recunoscută de intimat în relațiile cu alte instituții, iar dispozițiile fiscale se completează cu dispozițiile codului d e procedură civilă. Prin urmare raportat la actele dosarului și la dispozițiile aplicabile susținerile intimatului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele arătate în baza art.312 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea și în consecință va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate deDirecția Generală a Finanțelor Publice M și Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni vamale C pentru Autoritatea Națională a Vămilorîmpotriva sentinței civile nr.4268 din 3.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamantul împotriva celor două pârâte.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./15.05.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
