Contestație act administrativ fiscal. Sentința 140/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.- -
SENTINȚA NR. 140/CA/2009-
Ședința publică din 13 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Marinescu judecător
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal în primă instanță, introdusă de reclamanta fostă- 2007 SRLcu sediul în -O,-, județul S M, în prezent - IMPORT-EXPORT SRL cu sediul în B-, etaj 3,.8, sector 2 cod poștal 23957 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - ( fost MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B ) - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în Romană nr.3-5, județul S M și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S, cu sediul în S M,-, județul S M, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru în valoare de 14 lei prin chitanțele seria - nr.- din 12.08.2008 și seria - nr. - din 16.09.2008 și timbre judiciare mobile în valoare de 0,6 lei, precum și faptul că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 6 iulie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.07.2009, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 18 august 2008, reclamanta fostă - 2007 SRL -O,în prezent - IMPORT-EXPORT SRLBac hemat în judecată pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SșiAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Ssolicitând anularea deciziei nr.38260/2008, a deciziei de impunere nr. 292/2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.3225/33264/2008 emise de pârâte în sensul înlăturării obligației societății reclamante privind plata către bugetul de stat a sumei de 512.456 lei cu titlu de accize și 395.839 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii se arată că pentru produsele nevalorificate respectiv pentru produsele aflate în stoc, societatea reclamantă nu datorează accize. Deținerea produselor accizabile în stoc nu poate fi interpretată ca echivalând cu eliberarea pentru consum, conform disp,art.166 din codul fiscal, în speță fiind aplicabile disp. art.163 lit.f privind regimul suspensiv.
Conform disp.art.192 alin.7 din codul fiscal, în forma în vigoare la data efectuării controlului și întocmirii raportului de inspecție fiscală, în cazul unui produs accizabil pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizației pentru produsele accizabile ce pot di eliberate pentru consum. Produsele aflate în stoc nu puteau fi eliberate pentru consum, acestea intrând sub incidența art.204 din codul fiscal.
În mod greșit au fost invocate de către organele de control dispozițiile art. 178 alin.5 din Legea 571/2003 care au în vedere deținerea produselor de către persoane care nu au fost autorizate ca antrepozit fiscal, deoarece reclamanta a avut calitatea de antrepozit fiscal și intră sub incidența dispozițiilor art.192 alin.7 cod fiscal.
Față de aceste aspecte reclamanta arată că, la data de 8 martie 2006 nu avea obligația de a calcula și vira accize la bugetul de stat.
În ceea ce privește perioada 9 martie 2006 - 31 decembrie 2007 reclamanta arată că nu a produs, după revocarea autorizației, produse accizabile. Din analizele efectuate de Laboratorul Vamal Central și din certificatele de analiză emise de acesta a rezultat că în cele 5 rezervoare reclamanta deținea alcool nerafinat, denumit impropriu alcool etilic nerafinat. Pentru ca alcoolul nerafinat să devină produs accizabil, respectiv alcool etilic trebuie să fie supus unor procese fizice și chimice respectiv rafinării.
În drept se invocă dispozițiile Legii 554/2004 și ale art.162 lit.e, 163, 165, 166, 192 alin.1 și 7, art.178 alin.5 și 204 din Legea 571/2003.
În probațiune s-au depus actele administrative atacate, procesele verbale încheiate la data de 17 martie 1006 și la 23 martie 2006 și sentința civilă nr. 197/2006.
Prin întâmpinare pârâta ANAF-- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece în urma controlului s-a constatat faptul că societatea reclamantă datorează bugetului de stat accize, rezultate ca urmare a calcului eronat datorită utilizării incorecte a cursului de schimb valutar cât și a constatării de lipsuri de alcool etilic din gestiune.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către MEF-ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât în mod legal s-a stabilit prin actele administrative atacate că reclamanta datorează accizele la care a fost obligată.
Prin concluziile scrise formulate de către pârâtă se reiterează aceleași aspecte invocate și prin întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată.
Pentru lămurirea aspectelor contestate de către reclamantă instanța a considerat necesar să cunoască părerea unor specialiști sens în care a admis proba cu expertiza solicitată de către reclamantă, situație în care instanța va avea în vedere la soluționarea acestei acțiuni concluziile cuprinse în raportul de expertiză efectuat în cauză, concluzii care nu au fost combătute în mod temeinic de către pârâtă.
Astfel, conform raportului de expertiză efectuat în cauză alcoolul brut care are o tărie între 30 și 84% nu este un produs ci este un semifabricat care stă la baza producerii de alcool etilic de 96% și a alcoolului tehnic de 90% și întrucât este un semifabricat acesta nu poate fi comercializat. Prin urmare dispozițiile art.165 și 192 alin.7 din codul fiscal nu sunt aplicabile în cauză deoarece acestea reglementează situația în care produsele accizabile pot fi eliberate pentru consum ori, în speță la data de 8 martie 2006 expertul a arătat că reclamanta nu deținea în stoc produse care puteau fi eliberate pentru consum.
Tot din concluziile raportului de expertiză rezultă faptul că cantitatea de 46.781 litri alcool produsă de către reclamantă în perioada 9 martie 2006 - 31 decembrie 2007 nu era alcool etilic supus plății accizelor deoarece acesta era alcool brut, respectiv alcool nerafinat și care nu putea fi comercializat conform disp.art.232 alin.6 din codul fiscal.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă faptul că alcoolul etilic este supus procesului de distilare, rezultând alcool brut, care este supus pe urmă procesului de rafinare rezultând în final alcoolul etilic rafinat cu o concentrație de minim 96% volum alcool etilic, prin urmare alcoolul brut la care se face referire de către organele de control în actele administrative atacate este un alcool nesupus procesului de rafinare și neputând fi comercializat în această stare și nici supus plății accizelor.
La baza emiterii actelor administrative atacate au stat adresele nr. -/19 martie 2008, 21527//22 aprilie 2008 și 21524//22 aprilie 2008 emise de către Direcția de Legislație în domeniul accizelor din și certificatele de analiză de laborator nr.363-367/17 aprilie 2008 (filele 45-49), conform cărora se comunică pârâtei DGFP SMf aptul că alcoolul brut face parte din grupa alcoolului etilic respectiv că proba trimisă la Laboratorul Vamal central constă într-un alcool etilic nerafinat, situație în care instanța constată că acestea nu pot fi avute în vedere la înlăturarea concluziilor expertizei întrucât laboratorul vamal central nu este un laborator neutru iar din însuși conținutul acestora rezultă faptul că nu s-a stabilit cu certitudine faptul că reclamanta deținea în stoc un alcool etilic rafinat care putea fi supus comercializării.
În certificatele de analiză se folosește denumirea de alcool etilic nerafinat care așa cum rezultă din conținutul expertizei este de fapt un alcool brut nerafinat și nu un alcool etilic rafinat situație în care aspectele reținute de către organele de control sunt eronate.
Mai mult la emiterea actelor administrative atacate a fost avută în vedere și adresa nr.3062/23 aprilie 2008 emisă de (fila 117) prin care se comunică faptul că această autoritate nu deține informații conform cărora produsele transmise de către pârâtă ar îndeplini sau nu calitățile unor băuturi clasificate în interiorul poziției 2208, clasificare necesară pentru ca produsul respectiv să fie supus plății accizei conform disp.art. 173 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003, respectiv se arată că autoritatea poate fi de acord cu clasificarea produselor la această poziție și în baza acestei informații biroul vamal este în drept să efectueze controlul fiscal.
Prin urmare, prin această adresă nu se comunică faptul că este corectă clasificarea alcoolului brut la poziția NC 2208, cum greșit reține organul de control în decizia nr.38260/21 iulie 2008 ci doar că biroul vamal este în drept să efectueze controlul fiscal.
Față de aceste considerente instanța constată că înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale nu conțin date suficiente care puteau da posibilitatea organului de control să califice alcoolul brut deținut și produs de către reclamantă în perioada supusă controlului ca fiind un alcool care putea fi livrat pentru consum, situație în care se apreciază că actele administrative atacate respectiv decizia nr.38260/2008, decizia de impunere nr. 292/2008 și raportul de inspecție fiscală nr.3225/33264/2008 emise de pârâte sunt nelegale, urmând a fi anulate de către instanță sens în care va fi admisă acțiunea reclamantei în baza art.18 alin.1 din Legea 554/2004.
În baza art.274 cod procedură civilă pârâtele vor fi obligate la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată solicitate, în cuantum de 4,30 lei reprezentând taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta- IMPORT-EXPORT SRLcu sediul în B-, etaj 3,.8, sector 2 cod poștal 23957 ( fostă- 2007 SRL)și dispune anularea deciziei nr.38260/21.07.2008, a deciziei de impunere nr.292/30.04.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.3225/33264/30.04.2008 emise de pârâteleAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S, cu sediul în S M,- și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul SM.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 4,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.Sent.
Tehnored.5 ex.
În 16.07.2009
3 com.
.- - IMPORT-EXPORT SRL cu sediul în B-, etaj 3,.8, sector 2 cod poștal 23957 (fostă - 2007 SRL
Pârâta- AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M,-
Pârât- MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SME. Romană nr.3-5
Președinte:Simona MarinescuJudecători:Simona Marinescu
