Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1400/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1400
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței numărul 3788 din data de 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru intimata reclamantă - SRL și consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimata reclamantă depune întâmpinare.
Reprezentatul recurentei pârâte nu solicită acordarea unui termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă susține oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă susține, în principal, că recursul declarat de G vizează o altă sentință, nr. 3406/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, eroare ce nu poate fi acoperită, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Cu privire la numărul de sentință indicat în cererea de recurs, reprezentantul G arată că a precizat numărul corect de sentință ca fiind 3788/30.11.2007, tot în cadrul cererii de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamanta - SRL Tg-J a chemat în judecată pe pârâta DGFP G, solicitând anularea deciziei de impunere 407/05.04.2007 și a deciziei nr. 60/27.07.2007 emise de pârâtă.
Prin sentința nr.3788 din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.60 din 27.07.2007 și în parte decizia de impunere 407/05.04.2007, emise de pârâta DGFP
S-au menținut obligațiile suplimentare de plată ale reclamantei de impozit pe profit și TVA cu accesorii în limita sumelor de 9750 lei, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere de 2068 lei și un TVA suplimentar de 7410 lei și majorări de întârziere de 2578 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că mărirea bazei impozabile cu suma de 39.000 lei pentru anul 2003 este corectă, deoarece cheltuiala cu prospectarea pieței și identificarea clienților nu poate fi considerată o cheltuială deductibilă fiscal, contractul neîndeplinind condițiile prevăzute de art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, în sensul că nu se face dovada prestării efective a operațiunii.
În ceea ce privește mărirea bazei impozabile cu suma de 87.000 lei aferentă anului 2004, s-a apreciat că sumele cuprinse în facturile - și - reprezintă cheltuieli cu reparația capitală la mașina de tăiat și îndreptat vergele, așa încât sunt deductibile fiscal.
Referitor la TVA suplimentar stabilit de organul fiscal și majorări de întârziere, prima instanță a apreciat că reclamanta a prezentat acte justificative conforme cu legea contabilității, așa încât neacceptarea la deducere a sumei de 478.992 lei TVA aferent facturii -/2004, prin care s-a achiziționat un teren pășune extravilan, este neîntemeiată, indiferent dacă s-au realizat sau nu de la data achiziționării și până la data controlului venituri de pe urma cumpărării terenului respectiv.
S-a reținut prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale în raport de data achiziționării terenului și data efectuării controlului, respectiv s-a arătat că sunt incidente prevederile art.89 alin.1 din OG 92/2003, context în care reclamanta nu mai datorează TVA suplimentar de 7410 lei și majorări de 2578 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP
S-a criticat sentința sub aspectul deductibilității sumelor aferente contractului de consultanță, a celor reprezentând prestări de servicii și în ceea ce privește TVA neadmis la deducere, deoarece achiziția nu a condus la realizarea ulterioară de venituri.
S-a mai arătat că instanța de fond a anulat greșit în totalitate decizia nr.60/2007.
Examinând motivele de recurs, probele administrate și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Organele de inspecție fiscală au procedat la mărirea bazei impozabile cu suma 39.000 lei pentru anul 2003 și în consecință s-a considerat că reclamanta are de plată impozit pe profit în sumă de 6.0447 lei la care se adaugă majorările calculate pentru neplata la termen.
S-a procedat în acest mod deoarece s-au exclus de la deductibilitate fiscală cheltuielile efectuate cu serviciile de management și consultanță, prestări de servicii, întrucât beneficiarul ( reclamanta ) nu a putut justifica prestarea serviciului.
Instanța de fond a apreciat că s-a procedat corect când s-a exclus de la deductibilitate suma de 39.000 lei, așa încât critica adusă soluției este lipsită de fundament, această sumă nefăcând obiectul anulării.
Referitor la impozitul pentru anul 2004, stabilit ca urmare a faptului că organul fiscal a apreciat că s-a realizat un profit impozabil de 105.959 lei, prin excluderea de la capitolul cheltuieli deductibile a facturilor de prestări de servicii, Curtea constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Reclamanta a înregistrat ca și cheltuială deductibilă, costurile cu reparațiile unor utilaje.
Curtea apreciază că includerea pe cheltuieli a sumelor reprezentând contravaloarea reparațiilor la utilaje este justificată și îndeplinește cerințele Codului Fiscal.
Pentru prestarea serviciilor au fost emise de prestator facturi fiscale ( fila 57-58), iar cheltuielile au fost realizate în scopuri de venituri pentru că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, ca urmare a vânzării utilajelor, acestea au fost vândute la un preț superior celui de achiziție.
În ceea ce privește TVA neadmis la deductibilitate, soluția primei instanțe este corectă, în sensul că s-a menținut obligația suplimentară pentru 7.410. lei aferent facturii -/29.09.2003 reprezentând prospectare piață și identificare clienți, întrucât cheltuială respectivă nu este ea însăși deductibilă.
TVA în sumă de 16.530 aferent facturilor nr. -/02.08.2004, -/05.08.2004 a fost corect considerată ca TVA deductibilă, cu motivarea expusă mai sus în sensul efectuării cheltuielii de reparații a utilajelor.
Corect a reținut instanța de fond și faptul că TVA aferent facturii -/22.01.2001 este deductibilă, întrucât bunul a fost achiziționat și se află în patrimoniul societății, în cauză operând și prescripția dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale.
Astfel, așa cum s-a arătat și de judecătorul fondului dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune astfel, termenul de prescripție începe să curgă de la 01 ianuarie al anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Față de data achiziționării bunului respectiv 22.01.2001 și data încheierii actului de control 05.04.2007, Curtea reține că a operat prescripția dreptului de a mai stabili obligațiile fiscale.
Din examinarea dispozitivului sentinței tribunalului Gorj se constată însă că, deși a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia de impunere, totuși prima instanță a anulat integral decizia nr. 60/2007.
Față de modul în care a soluționat fondul litigiului se impunea ca și decizia nr. 60/2007 să fie anulată în parte, așa încât critica este fondată.
În ceea ce privește constatarea nulității recursului pe motiv că în cuprinsul acestuia nu este trecut corect numărul de dosar, Curtea constată că această excepție este neîntemeiată, deoarece în cererea de recurs este menționată sentința nr. 3788/2007 care formează obiectul controlului judiciar.
În conformitate cu art. 302 ind. 1 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității numărul hotărârii care se atacă, fără ca legiuitorul să prevadă vreo sancțiune în cazul în care s-a omis să se treacă numărul dosarului.
Față de motivele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va anula în parte decizia nr. 60/2007, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței numărul 3788 din data de 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și anulează în parte și decizia nr.60/2007 a DGFP
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. EC
Tehn. MI /3 ex/26.08.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
