Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1407/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.08.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1407
Ședința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de A în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Chișineu C împotriva sentinței civile nr.146/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință, care se comunică și cu reprezentantul recurentei.
Instanța pune în discuție excepție lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice A și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul recurentei precizează faptul că recursul este formulat de Chișineu C prin DGFP A, astfel că, nu se pune probele lipsei calității active de recurent, motiv pentru care solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.146/9.VI.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanta - SRL cu sediul în M nr. 273, județ A, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, a anulat actele administrative-fiscale nr. 7862/Ad/7 aprilie 2008 și nr. 8098/Ad/14 mai 2008 emise de pârâtă și a obligat-o să-i restituie reclamantului suma de 5709,8 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturism actualizată cu dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data achitării ei și data restituirii și a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 46 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand, marca Opel Laguna CIV F - fabricat în 2005, iar pentru a-1 putea înmatricula în România a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 5709,80 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme, în temeiul art.2141 și 2143 Cod fiscal. Taxa a fost achitată cu chitanța TS 2/A nr. -/ 26 iulie 2007, la Trezoreria Chișineu. "
Pe fond instanța de fond a apreciat că, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat. Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertate statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind ( pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței i către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, este de remarcat că, taxa specii pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatată supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat se conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 214 -214 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 5709,8 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală.
Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141 și 2143 Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, in formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismului second - hand cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, iertaților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Instanța de fond a reținut că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta se poate adresa autorităților administrative precum instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferire de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania.
Instanța de fond a considerat demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141 - 2143 Cod fiscal, astfel că a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța de fond a constatat că în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 46 de lei cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru.
În cauză a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Administrației finanțelor publice Chișineu C solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din 22.2008 intimata - SRL Aai nvocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu motivarea că în acest litigiu a fost chemată în judecată Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, iar după comunicarea hotărârii aceasta nu a declarat recurs în termenul legal, motiv pentru care hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă, în ceea ce privește acest organ fiscal. În schimb, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care nu a fost și nu este parte în prezentul litigiu. Pe cale de consecință, recursul acestui organ fiscal trebuie privit ca fiind introdus de o persoană fără legitimare procesuală activă și respins ca atare. Arată că recursul nu poate fi declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A "în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Chișineu C", întrucât aceasta din urmă are personalitate juridică și organe de conducere propriii, fiind în măsură să declare ea însăși recurs, dacă ar fi dorit acest lucru.
Examinând recursul pe excepția invocată, se respinge, ca fiind declarat de o persoană fără calitate de recurent pentru că:
Prin sentința civilă nr. 146/9.VI.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei - SRL A în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu C pentru ca aceasta a încasat taxa de înmatriculare ce face obiectul litigiului, deci este emitenta actelor administrative atacate în contencios administrativ și astfel are calitate procesuală pasivă în cauză, știut fiind că în cadrul acțiunii reglementate de Legea nr. 554/2004, are calitate de pârât numai autoritatea publică ce eliberează actul vătămător sau care refuză eliberarea unui act de autoritate.
Raportat la acest aspect specific al acțiunii în contencios administrativ, Direcția Generală a Finanțelor Publice A care a declarat recursul de față, nu are calitate procesuală pasivă, deci nici de recurent, motiv pentru care recursul se respinge pe excepție, fiind irelevantă invocarea de către aceasta a prevederilor art. 43 și 161 Cod procedură civilă, pentru că acestea se referă la lipsa de capacitate de exercițiu a drepturilor procesuale și respectiv la lipsa dovezii calității de reprezentant, dispoziții care nu se aplică situației din litigiu, pentru că excepția analizată nu vizează cele două noțiuni juridice.
Problema care s-a pus este legată de calitatea de parte în litigiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, nu a fost pârâta la instanța de fond, astfel că este lipsită de relevanță juridică și apărarea legată de prevederile nr.HG 495/2007 și nr.HG 386/2007, pentru că nu s-a pus problema personalității juridice în litigiu, știut fiind, că în materia contenciosului administrativ, nu aceasta determină calitatea procesuală pasivă.
Trebuie remarcat de asemenea că recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice A este declarat în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Chișineu C, așa cum se menționează în cerere, deci în calitate de reprezentant al pârâtei, însă reprezentantul unei părți nu se confundă cu aceasta și nu are drepturi procesuale proprii, ci numai în numele respectivei părți.
În consecință, recursul Direcția Generală a Finanțelor Publice A se respinge pe excepția lipsei calității de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția finanțelor publice A împotriva sentinței civile nr.146/9.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad ca fiind formulat de o persoană fără calitate de recurent.
Obligă Direcția generală a finanțelor publice A la 1785 lei cheltuieli de judecată față de intimata - SRL A reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 17.XII.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. -18.XII.20087
TEHNORED:LC/ 9.01.2009/2.ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecători: G
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
