Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1437/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1437/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței civile nr. 417 din 07.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și DIRECȚIA REGIONALA VAMALA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimatul, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 09.06.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Reprezentantul intimatului a arătat că, susține aspectele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar și că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare reprezentantului intimatului asupra recursurilor promovate în cauză.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Susține că, clientul său este este din D și nu așa cum s-a făcut referire în declarația vamală că, ar fi din S M, nu a locuit niciodată în S M, doar în D și actualmente în C, nu a semnat declarația vamală.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 417 pronunțată la data de 07 martie 2008 în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și au fost anulate dispoziția de urmărire nr. 2492/2001 a Biroului Vamal, decizia nr. 3625/2007 a Direcției Regionale Vamale C, actul constatator nr. 351/2000 a Direcției Regionale Vamale și decizia nr. 136/2007 a
Totodată, pârâtele au fost obligate la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1194,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că întrucât nu a fost efectuat un control vamal corespunzător în scopul de a identifica în mod concret atât persoana cât și bunul transportat, cât timp nu s-au reținut actele de transport conform art. 9 Cod vamal, actele încheiate de autoritățile vamale și de organele fiscale sunt lovite de nulitate întrucât au la bază o declarație vamală care nu poartă semnătura reclamantului, considerat debitor al datoriei vamale, care nu a identificat în mod corect datele personale ale acestuia și, prin urmare, nu s-a putut concluziona că reclamantul este cel care avea obligația de a încheia tranzitul vamal în conformitate cu prevederile art. 164 din nr.HG 626/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată și menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții au arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică având în vedere că formalitățile privind întocmirea declarației vamale de călători nu prevedeau obligativitatea semnării acesteia de către titular, deoarece pentru întocmirea declarației de călători nu este cerută "ad validitatem" semnătura titularului, fiind necesară doar semnătura organului vamal.
Astfel fiind, pârâții au apreciat ca fiind greșite reținerile instanței de fond de a considera că nu s-a putut stabili că reclamantul ar fi introdus în țară autoturismul care face obiectul declarației vamale de călători, deoarece în data 25.06.1998 cu declarația vamală de călători nr. 6113 reclamantul a introdus în țară prin Biroul Vamal un autoturism, fără a prezenta în termenul stabilit prin declarația vamală de călători la Biroul Vamal de destinație pentru a-și încheia operațiunea de import, ca urmare organul vamal a trecut la încheierea acesteia din oficiu.
Totodată, pârâții relevă că prin actul constatator nr. 351/03.12.2000 autoritatea vamala a stabilit în sarcina reclamantului suma de 2532 lei reprezentând drepturi vamale rezultate din operațiunea privind importul autoturismului reclamantul fiind titularul regimului de tranzit vamal, iar potrivit art. 99 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal si art. 164 din nr.HG 1114/2001 privind Regulamentul vamal, trebuia să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, în termenul stabilit de autoritatea vamală.
Cum reclamantul nu și-a respectat această obligație, organele vamale au dispus încheierea operațiunii vamale din oficiu pe bază de act constatator, în conformitate cu art. 95 alin. 2 si art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997.
Referitor la susținerile reclamantului că a predat autoturismul unei persoane juridice care urma să încheie regimul suspensiv, pârâții apreciază că acestea sunt menite să sublinieze culpa acestuia, reclamantul fiind titularul declarației vamale de călători și nu putea ceda autoturismul altei persoane decât după îndeplinirea formalităților de vămuire.
Analizând recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 85 Cod vamal, declarația vamală se face în scris pe un formular corespunzător modelului oficial și se semnează de titularul operațiunii sau de reprezentantul său iar potrivit art. 90 din același act normativ, ea trebuie acceptată de către autoritatea vamală.
In speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, autoritatea vamală a acceptat o declarație vamală incompletă întrucât nu a identificat pe titularul operațiunii sau reprezentantul acesteia așa cum prevede Codul vamal astfel că înscrisul a fost expediat la o adresă care nu reiese cum anume a fost stabilită.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că reclamantul nu a primit până la data de 07.06.2007 nici un înscris privitor la obligațiile sale vamale, formulând în termen atât calea administrativă de atac și acțiunea în contencios fiscal.
Este cunoscut faptul că, potrivit art. 4, alin. 1 pct. 16. fiscal, debitor este orice persoană obligată să achite datoria vamală iar datoria vamală corespunde cuantumului drepturilor de import constând în taxele vamale la importurile de mărfuri.
În speță, se constată că nu a fost efectuat un control vamal corespunzător în scopul de a identifica în mod concret atât persoana cât și bunul transportat, cât timp nu s-au reținut actele de transport conform art. 9 Cod vamal; mai mult, actele încheiate de autoritățile vamale și de organele fiscale sunt lovite de nulitate întrucât au la bazăo declarație vamală care nu poartă semnătura reclamantuluiconsiderat debitor al datoriei vamale, care nu a identificat în mod corect datele personale ale acestuia și, prin urmare, față de care nu se poate concluziona că este persoana care avea obligația de a încheia tranzitul vamal în conformitate cu prevederile art. 164 din nr.HG 626/1997.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâți ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 pr.civ. recurenții vor fi obligați, în solidar, să plătească intimatului suma de 1800 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 417 din 07 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele, în solidar, să plătească intimatului - suma de 1800 RON cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.
Dact./2 EX./18.06.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
