Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 497/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 497/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea hotărârii nr. 22607 din 11.02.2008 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat, pentru reclamantă domnul, în calitate de mandatar cu împuternicire și martorul, lipsă fiind pârâta și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a audiat martorul, sub prestare de jurământ a cărei declarație s-a atașat la dosarul cauzei la fila 28.
Mandatarul reclamantei a susținut că, martorul, este bolnav și în imposibilitatea de a fi prezentat în instanță și că, nu înțelege să solicite înlocuirea sa cu un alt martor.
Curtea, deliberând, raportat la susținerile mandatarului reclamantei, revine asupra probei încuviințate, privind audierea martorului și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 26 februarie 2008, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se dispună anularea hotărârii nr. 22607 din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată din motive etnice și deși a depus dosarul cu toate actele necesare pentru dovedirea calității de refugiat, pârâta C nu i-a recunoscut acest drept.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii C ( 7), prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând neconcordanțe în privința perioadei de refugiu.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2007 sub nr. 59355, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate la notarul public. ( 14 -15).
Prin hotărârea nr. 22607 din data de 11 februarie 2008, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 2)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei precum și motivul eliberării actului administrativ atacat s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor menționați.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța a dispus în ședința publică din 19 mai 2008 prezența în sala de judecată la termenul următor martorilor și,în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
În temeiul prev. art. 193 Cod pr.civ, la termenul de azi, sub prestare de jurământ, Curtea a audiat martorul, care prin declarația dată în fața instanței confirmă calitatea de refugiați a reclamantei și a familiei acesteia. Astfel, martorul declară că își menține declarația dată în fața notarului, deoarece are cunoștință de faptul că reclamanta și părinții acesteia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu în toamna anului 1940 întrucât nu cunoșteau limba maghiară și știau că vor fi victimele represiunii autorităților maghiare, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna martie a anului 1945.
În aceste condiții, Curtea constată că, declarația martorului este pertinentă, arătând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal.
Mai mult, prin hotărârile nr. 10799/21.07.2003 și nr. 7463/13.02.2003 pârâta recunoaște atât martorului audiat în instanță, cât și martorei calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 22607 din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 01.11.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Nu se poate susține, însă, că aceste ultime afirmații sunt suficiente pentru ca acțiunile de acest gen să fie admise întrucât există decizii ale care afirmă contrariul ( decizia nr. 4183 din 01 noiembrie 2007, 3738 din 04 octombrie 2007) fără a indica, însă, existența unor criterii obiective și rezonabile pentru care deși s-au administrat aceleași categorii de probe acțiunile au fost respinse.
Este cunoscut, însă, faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România pentru divergențele de jurisprudență existente chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și care au fost apreciate drept contrare principiului siguranței publice (cauza Beian împotriva României). Cu același prilej s-a subliniat și faptul că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Poloniei, împotriva României).
În consecință, pentru a preveni o condamnare previzibilă a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că pentru persoane aflate în situații similare instanțele le-au recunoscut părților dreptul de a beneficia de privilegiile Legii nr. 189/2000 în condițiile administrării aceluiași probatoriu, Curtea va admite acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta domiciliată în comuna, sat, nr. 21, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII C, cu sediul în C-N, str., nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22607/11.02.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 01.11.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.
Dact./4 ex./18.04.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
