Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1439/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1439/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, împotriva sentinței civile nr. 323 din 03.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul CABINET MEDICAL DR. ASTANI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 03.06.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 323 din data de 03.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, a fost dmisă acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Dr. Astani, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și în consecință a fost anulată Decizia nr. 44 din 03.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Biroul Soluționarea Contestațiilor și s-a dispus obligarea pârâtei să soluționeze contestația pe fondul cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actele și lucrările dosarului, că prin raportul de inspecție fiscală nr. 324/31.05.2007, încheiat de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice B M, s-a stabilit în sarcina reclamantei încălcarea unor dispoziții legale în materie fiscală, în perioada 01.01.2002 - 31.12.2005, pentru care s-a dispus măsura virării sumei de 5.401 lei Ron, reprezentând impozit pe venit suplimentar, dobândă și penalități, la bugetul statului.
Raportul de inspecție fiscală încheiat fost contestat de către reclamant la Direcția Generală a Finanțelor Publice, care prin Decizia nr. 44/03.08.2007 a respins contestația ca prematură.
Susținerile pârâtei, întemeiate pe dispozițiile art. 13.1 lit. e din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală - republicată, potrivit căreia, organele de inspecție fiscală trebuiau să emită decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul din 31.05.2007, însă nu au emis-o și abia împotriva acestei decizii putea fi exercitată calea administrativă de atac, nu poate constitui motiv de respingere a contestației pe excepția prematurității formulării acesteia, având în vedere că, pe de o parte neemiterea deciziei de impunere nu se datorează pasivității reclamantului, iar pe de altă parte, raportul de impunere fiscală prin care s-a stabilit și s-a dispus virarea sumelor datorate către bugetul statului, nu reprezintă act premergător, care stă la baza emiterii unui act administrativ fiscal, în sensul dispozițiilor legale invocate de către
În consecință, acțiunea reclamantului a fost admisă în sensul că s-a anulat deciziei atacate și s-a dispus pârâtei să soluționeze contestația pe fondul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, să fie respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta-recurentă a adus critici de nelegalitate soluției instanței de fond care ar fi aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală.
Astfel, dispozițiile art. 205 alin. 2 din nr.OG 92/2003 prevăd că poate fi contestat doar actul administrativ fiscal reprezentând titlu de creanță, așa după cum este el definit de prev. art. 108 din același act normativ, respectiv decizia de impunere emisă de organele competente.
Tocmai de aceea contestația reclamantului-intimat a fost respinsă ca prematur introdusă, iar decizia prin care a fost rezolvată este legală și temeinică, prima instanță procedând greșit atunci când a dispus soluționarea cauzei pe fond.
La rândul lui, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că organele fiscale nu au emis din vina lor decizia de impunere pentru o pretinsă datorie fiscală, fiind astfel în culpă, iar cabinetul medical trebuie să-și clarifice legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale, după 5 ani de la presupusul moment al nașterii ei.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor intimatului, a disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, în cazul de față, în urma unei inspecții fiscale efectuată în perioada 28.05. - 31.05.2007, care a vizat intervalul supus controlului între 01.01.2002 până la 31.12.2005, s-au constatat o serie de nereguli ce au determinat neplata la bugetul statului a sumei de 5.401 lei, reprezentând impozit pe venit suplimentar, dobânzi și penalități de către Cabinetul medical Dr. Astani din B
După ce i-a fost adus la cunoștință raportul de inspecție fiscală cu nr. 324/08.06.2007, reclamantul, prin intermediul avocatului său, l-a contestat, însă prin decizia nr. 44 din 03.08.2007, Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei Mar espins această contestație ca prematur introdusă, cu motivarea că inspecția fiscală nu a fost definitivată prin emiterea deciziei de impunere împotriva căreia se poate exercita calea administrativă de atac.
Acționând în justiție împotriva acestui ultim act administrativ fiscal, reclamantul a avut câștig de cauză, decizia a fost anulată, iar pârâta obligată să soluționeze pe fond contestația, cu motivarea mai sus expusă în cuprinsul prezentelor considerente preluate din hotărârea atacată.
Soluția primei instanțe este greșită și se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pornind chiar de la dispozițiile generale ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, care legitimează dreptul la acțiune în contencios administrativ, inclusiv al contenciosului administrativ-fiscal, a oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-unact administrativ, definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c ca actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în vedere executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice, se poate lesne observa că în cazul de față ne aflăm în prezența unui act constatator ce poate sta la baza actului administrativ-fiscal propriu-zis, respectiv decizia de impunere emisă de organele fiscale competente, care constituie titlu de creanță, conform art. 108 din nr.OG 92/2003, privind pr.fiscală modificată și completată.
De altfel, dispozițiile art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 2 din aceeași lege a contenciosului administrativ, dat posibilitatea instanței de contencios-administrativ să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Față de dispozițiile actuale ale pr.fiscală, potrivit cărora la finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde diferențele în plus sau în minus, după caz, iar această deciziei constituie titlu de creanță ce poate fi contestat, cum în cazul de față inspecția fiscală nu a fost finalizată în acest fel, contestația împotriva actului preparator a fost legal rezolvată de pârâtă prin luarea în considerare a excepției de prematuritate.
Așa fiind, Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere și disp. art. 312 alin. 4.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prezentul recurs va fi admis, sentința atacată casată, iar în rejudecare, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,-, jud. M, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 323 din 03 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea reclamantului CABINETUL MEDICAL Dr. ASTANI, cu sediul în B M,-,/54, jud. M, în contradictoriu cu pârâta M, vizând anularea deciziei nr. 44 din 03.08.2007 ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - Pt.- -
în semnează
PRIM GREFIER
CURTEA DE APEL,
Red.Gh.
Dact./3 EX./09.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
