Contestație act administrativ fiscal. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, de contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 146/2009
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr. 104/CF din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 104/F/30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, în sensul că s-a anulat Decizia nr. 41385/12 mai 2008 emisă de pârâtă, s-a respins cererea de anulare a actului cu nr. 41385 din 08 mai 2008 și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 322,74 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare actualizată în raport de inflație.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a cumpărat un autoturism nou marca Daewoo, pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoită să achite taxa prevăzută de art. 214 alin. l din Codul fiscal. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamanta a cerut restituirea sumei, cererea fiindu-i respinsă de autoritatea fiscală.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, a fost apreciată ca întemeiată, reținându-se că subiecte ale raportului juridic Fiscal sunt contribuabilul - reclamanta din cauză și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P N, iar Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa re personalitate juridică, buget propriu și cu atribuții delegate de reprezentare în instanță.
Pe fondul cauzei acțiunea s-a apreciat ca întemeiată pentru considerentele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2142din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de G nr.50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. a din G nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part.l din
Faptul că autoturismul este nou înseamnă că într-adevăr reclamanta ar fi plătit aceeași taxă, indiferent dacă autoturismul provine din România sau din altă țară membră a Uniunii Europene.
Deși în fapt nu se produce în acest caz nici o discriminare, temeiul juridic în baza căruia s-a făcut impunerea fiscală rămâne în continuare în contradicție cu normele imperative ale dreptului comunitar. Motivat de temeiul juridic al impunerii, respectiv art.214 alin. l din Codul Fiscal, temei ce contravine art.90 din, acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Cu privire la cererea de anulare a actelor, s-a constatat că numai Decizia cu
nr. 41385/12.05.2008 constituie act administrativ fiscal și este susceptibilă de anulare, actul cu nr. 41385 din 08 mai 2008 reprezentând o simplă adresă ce nu poate fi anulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- În mod greșit s-a admis acțiunea, prin soluția dată încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României. Concret, actul normativ ce stabilește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1), text ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Aceasta reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state.
În plus, în speță este vorba de un autoturism nou, aflat la prima înmatriculare.
Pe de altă parte, restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din nr.OG 92/2003, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitor la data cererii.
De asemeni, recurenta invocă faptul că de la data de 01 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, care prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Pentru aceste motive, recurenta - pârâtă solicită casarea sentinței de fond și menținerea obligației de plată a taxei speciale stabilite în sarcina intimatei - reclamante.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale, pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
În aplicarea acestui principiu, tribunalul a apreciat că taxa de primă înmatriculare impusă reclamantei este discriminatorie, în raport de prevederile art. 90 paragraful 2 din Tratat, potrivit cărora - "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membreimpozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ori în speță, textul citat mai sus nu are aplicabilitate, întrucât taxa achitată de reclamant a fost percepută pentruun autoturism nou,aflat la prima înmatriculare.
În atare situație, toate apărările reclamantei, (reținute ca întemeiate de instanța de fond), în care se invocă regimul fiscal discriminatoriu între autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România - pe de o parte - și cele deja înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene și aduse ulterior în România - pe de altă parte, se impun a fi înlăturate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, autoturismul pentru care reclamanta a achitat taxa nu este second - hand și drept urmare, nu a mai fost înmatriculat într-un stat din Uniunea Europeană.
În speța de față nu se poate reține că ar fi aplicabile cu prioritate normele dreptului comunitar (în speță art. 90 din Tratatul care prevăd că "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare").
Este de necontestat faptul că taxa specială în discuție se percepe pentru toate autoturismele, noi sau second - hand, produse în România sau în alte state, criteriul principal fiind acela al primei înmatriculări în România.
Instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod constant în sensul că regimul fiscal discriminatoriu se referă la autoturismele second - hand deja înmatriculate în România (care sunt exceptate de la plata taxei potrivit art. 2142din Legea 571/2003) și autoturismele second - hand, înmatriculate deja în alte state ale (cărora li se impune taxa specială în temeiul art. 2141Cod fiscal).
Însă, în cauza pendinte, nu se poate reține o astfel de discriminare, pentru că reclamanta a fost obligată la plata taxei de primă înmatriculare, care se percepe pentru toateautoturismele noi,indiferent de proveniența acestora.
Ca urmare, curtea constată că taxa percepută reclamantei pentru înmatricularea pentru prima dată a unui autoturism nou, este o taxă legală, în raport de dispozițiile art. 214 al. l din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste considerente, constatând că tribunalul a reținut o situație de fapt greșită, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 104/CF din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în P N,-, -. 25, județul N și intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
02 martie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
